Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Sfantul Blaziu’ Category

Sfântul Blaziu: s-a dus vestea!

Posted by Paxlaur pe 03/02/2011

Ce minune e mai mare: să nu te doară gâtul sau Dumnezeu să se facă om?!

Dacă e o simplă zi de joi, lumea nu se îngrămădeşte la Biserică, la sfânta Liturghie. Deloc, pentru că e doar o zi obişnuită, o Liturghie din zi de lucru, spunem cei mai mulţi. Şi totuşi, la acea jertfă, Dumnezeu se face om, suferă, iartă, se dăruieşte. Câte haruri! Prea multe haruri pentru o biserică atât de goală…

Dar dacă această zi de joi e 3 februarie, atunci e (mai) multă lume. Explicaţia: e comemorarea sfântului Blaziu şi i s-a dus vestea. Azi e sărbătorit cel care ne apără de durerile de gât. Iar lumea vine pentru binecuvântarea specială care se dă la sfârşitul Sfintei Liturghii cu lumânări sfinţite puse în jurul gâtului, rostindu-se formula: „Prin mijlocirea sfântului Blaziu, episcop martir, să te apere Domnul de bolile de gât şi de orice rău. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.

Cam trist că am ajuns să punem un sfânt mai presus de Dumnezeu. Dar bine, totuşi, că-i avem pe ei şi că ne mai adună din când în când în jurul altarului. Să nu se supere sfântul Blaziu pe mine, dar cam aşa stau lucrurile. Dar să nu uităm: minunea nu o face sfântul, ci Dumnezeu!

Iată şi ceva date despre sfântul Blaziu, preluate de pe http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=362

Sfântul Blaziu, Episcop de Sebasta, în Armenia, este un personaj în parte nesigur din punct de vedere istoric. Totuşi el se bucură de o largă popularitate pentru un miracol ce i se atribuie, miracol ce a dat loc la cunoscuta ceremonie din ziua de 3 februarie. Într-adevăr, citim în «Passio», că pe când era condus la locul de execuţie, o femeie şi-a făcut loc prin mulţimea de curioşi şi a depus la picioarele sfântului Episcop pe fiul ei aproape mort din pricina unui os de peşte înfipt în gât. Sfântul Blaziu a pus mâinile pe capul copilului şi s-a recules în rugăciune. O clipă după aceasta, copilul era salvat. Acest episod i-a atras faima de taumaturg, îndeosebi în cazul bolilor de gât; faima a străbătut secolele, până în zilele noastre.

Datorită acestei tradiţii foarte răspândite, noul calendar, a reţinut comemorarea Sfântului Blaziu pentru ziua de 3 februarie, deşi, după cum am amintit, este vorba de un personaj discutabil din punct de vedere istoric. Sfântul Blaziu a trăit se pare la începutul secolului al IV-lea, şi a avut de suferit în timpul persecuţiei lui Liciniu, colegul împăratului Constantin; poate fi considerat unul dintre ultimii martiri creştini din acea perioadă. Era prin anul 316. Sfântul Blaziu, urmând avertismentul evanghelic, a căutat să fugă din faţa prigonitorului, ascunzându-se într-o peşteră.

Legenda, ca de obicei, este plină de amănunte încântătoare, şi ni-l prezintă pe bătrânul Episcop înconjurat de animalele pădurii, care îl vizitează, îi aduc mâncare şi aşteaptă să fie binecuvântate înainte de a se întoarce la culcuşurile lor. Dar nu rareori în urma sălbăticiunilor umblă şi vânătorii. Aşa a fost descoperit şi Sfântul Blaziu. Trimişii lui Liciniu, căutând să adune fiare sălbatice pentru circul roman, dau de Episcopul fugar; îl leagă ca pe un făcător de rele şi-l duc la închisoarea din oraş. Cu toate minunile pe care le săvârşeşte în mijlocul celor din închisoare, este adus în faţa judecăţii. Refuză cu hotărâre să tăgăduiască pe Cristos aducând jertfă idolilor şi drept pedeapsă, trupul îi este brăzdat cu dinţii pieptenului de scărmănat lână. Cu trupul strivit, dar nu cu sufletul, neînfricatul martir a avut tăria să suporte şi alte chinuri, până când i s-a tăiat capul cu spada.

Multe din faptele neobişnuite ce se atribuie sfinţilor, mai ales celor din vechime, în parte sunt rodul admiraţiei, iubirii şi fanteziei creatoare a contemporanilor şi urmaşilor; totuşi, deşi par neverosimile, ele încearcă să traducă adevăruri şi realizări profunde; fiarele sălbatice care se adună liniştite în jurul sfântului Blaziu, îi aduc hrană şi-i aşteaptă binecuvântarea, nu reprezintă decât foarte palid împăcarea deplină pe care Duhul Sfânt o aduce în sufletele şi în viaţa oamenilor prin sfinţii săi; vrăjmăşia, chiar firească, se topeşte sub razele puternice ale adevăratei iubiri de Dumnezeu.

* * *

Prenumele Blaziu, destul de răspândit la romani, are la bază porecla dată persoanelor marcate de acel defect de vorbire numit «bâlbâială» – dificultate de a rosti curent anumite sunete. Multe persoane care au purtat acest nume au vorbit foarte limpede; mai ales sfinţii, prin viaţa lor, şi adesea prin vorbele lor, au exprimat curgător şi limpede mesajul de pace şi bucurie.

Sfinte Blaziu, roagă-te pentru noi!

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Sfantul Blaziu | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: