Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Iunie 2014

Te voi urma oriunde te vei duce!

Posted by Paxlaur pe 30/06/2014

SoarePiotr și Teresa Malecki, membrii ai Srodowisko, au fost oaspeții Papei Ioan Paul al II-lea în vara anului 1997, la vila papală din Castel Gandolfo. Dormitorul lor s-a aflat sub cel al Papei și în fiecare dimineață au știut, după bocănitul bastonului pe podea, că acesta se trezise.

Într-o dimineață, la micul dejun, Papa i-a întrebat dacă i-a deranjat zgomotul făcut de el. „Nu, oricum eram treji pentru a merge la liturghie. Dar Wujek”, l-au întrebat ei, „de ce trebuie să te scoli totuși atât de devreme, dimineața?”

„Pentru că”, le-a răspuns Karol Wojtyla, „îmi place să privesc cum răsare soarele“.

Cu adevărat Sfântul Părinte a fost unul dintre cei care l-au urmat pe Cristos până la capăt, un om care nu doar că a spus, ci mai ales a trăit acest cuvânt din Evanghelie: „Învățătorule, te voi urma oriunde te vei duce”. În același timp meditând rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii propusă pentru această zi vedem în acest om sfânt imaginea ideală a celui care iubește lumina, soarele, strălucirea: „Doamne, tu ne-ai înfiat prin harul tău și ne-ai făcut fii ai luminii: nu îngădui să fim învăluiți de întunericul greșelii, ci păstrează-ne pururi în strălucirea adevărului”. Vrem noi astăzi să ne însușim cu adevărat această rugăciune? Suntem noi cu adevărat iubitori ai luminii? Când ne-am trezit ultima dată pentru a admira soarele care răsare? Aceasta în condițiile în care știm și cântăm: „Soarele-i Isus Cristos…”. Astăzi răsună vocea Domnului în inima noastră: „Vino după mine. Lasă întunericul greșelii și îmbracă-te în strălucirea adevărului. Renunță la tot ceea ce știi că te ține departe de mine, de Evanghelie, de Împărăția lui Dumnezeu”. Care este răspunsul nostru? Suntem gata să-l urmăm pe Cristos și măcar pentru o zi, măcar pentru o oră să iubim „strălucirea adevărului”?

Atunci când ne vine greu să alegem binele și adevărul, atunci când gândim că o viață trăită în virtute este „plictisitoare” și „demodată” poate că este bine să ne amintim fragmentul din prima lectură. Astăzi putem să ne analizăm și să vedem dacă nu cumva, în loc să iubim adevărul și să fim fii ai luminii, suntem printre cei care îi „calcă în picioare pe cei sărmani”. Nu cumva suntem și noi destinatarii acestor cuvinte rostite de Domnul prin psalmist: „Pentru ce tot rostești legile mele și ai pe buze legământul meu, tu, care urăști învățătura mea și care arunci la spate cuvintele mele?”

Reține

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rodească în inima noastră și să ne facă să iubim „strălucirea adevărului”.

Luni, 30 iunie 2014 

Luni din saptamâna a 13-a de peste an
Primii Sfinti Martiri din Roma *
Am 2,6-10.13-16; Ps 49; Mt 8,18-22

 

LECTURA I
Poporul meu calcă în picioare pe cei sărmani.
Citire din cartea profetului Amos 2,6-10.13-16
6 Aşa vorbeşte Domnul: „Din cauza păcatelor, din cauza păcatelor lui Israel, nu-mi schimb hotărârea. Ei îl vând pe cel drept pe bani, pe cel sărman pe o pereche de sandale. 7 Ei calcă în picioare pe cei sărmani, ca şi cum ar călca praful pământului şi închid celor nenorociţi calea spre dreptate. Tatăl şi fiul se duc la aceeaşi femeie şi pângăresc astfel numele meu cel sfânt. 8 Se tolănesc lângă altare pe hainele luate ca zălog şi în templul Dumnezeului lor beau vinul celor pe care ei i-au pedepsit. 9 Eu îi nimicisem în faţa lor pe amoriţi, care erau înalţi ca cedrii şi puternici ca stejarii; i-am nimicit de la fructe până la rădăcini! 10 Eu v-am scos din ţara Egiptului şi v-am condus prin pustiu timp de patruzeci de ani, ca să vă dau ca moştenire ţara amoriţilor. 13 Ei bine, acum vă voi strivi aşa cum un car încărcat cu snopi striveşte pământul. 14 Cel iute nu va putea fugi, cel tare nu se va putea folosi de puterea lui, iar cel viteaz nu-şi va salva viaţa; 15 arcaşul nu va putea ţine piept, picioarele nu îl vor ajuta pe cel sprinten şi nici calul pe călăreţ. 16 Chiar şi cel mai viteaz dintre luptători va fugi gol în ziua aceea”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 49,16bc-17.18-19.20-21.22-23 (R.: cf. 22a)
R.: Iartă, Doamne, necredinţa poporului tău!
16bc Domnul spune: „Pentru ce tot rosteşti legile mele
şi ai pe buze legământul meu,
17 tu, care urăşti învăţătura mea
şi care arunci la spate cuvintele mele? R.

18 Dacă vezi un hoţ, te dai de partea lui;
te simţi bine printre cei care săvârşesc adulterul.
19 Gura ta urzeşte răutate
şi limba ta ţese planuri viclene. R.

20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău,
cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată ce ai făcut, iar eu să tac?
Îţi închipui că eu sunt ca tine?
Te voi mustra şi voi pune totul sub ochii tăi”. R.

22 Luaţi seama, aşadar, voi care-l uitaţi pe Dumnezeu,
altfel vă sfâşii şi nu va fi nimeni care să vă scape.
23 Cine aduce jertfă de laudă mă preamăreşte;
celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea adusă de Dumnezeu”. R.

ALELUIA Ps 94,8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, dar ascultaţi glasul Domnului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vino după mine!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,18-22
În acel timp, 18 văzând mulţimea din jurul său, Isus a poruncit ucenicilor să treacă pe celălalt mal. 19Atunci s-a apropiat de el un cărturar şi i-a zis: „Învăţătorule, te voi urma oriunde te vei duce!” 20 Dar Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul”. 21 Un altul dintre ucenicii lui i-a zis: „Doamne, dă-mi voie să merg mai întâi să îngrop pe tatăl meu”. 22 Isus i-a zis: „Vino după mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

„Aceștia sunt sfinții care, trăind în trup, au dat rodnicie Bisericii cu sângele lor; ei au băut paharul Domnului și au ajuns prietenii lui Dumnezeu”.

Posted by Paxlaur pe 29/06/2014

pelerinul convertitAstăzi suntem puși în fața acelor oameni care au spus: „Am luptat lupta cea bună, am alergat și am ajuns la țintă, mi-am păstrat credința”. În viața lor sunt multe aspecte care ne plac și pe care ar trebui să ne dorim să le imităm.

Faptul că l-au recunoscut pe Domnul atunci când l-au întâlnit: „Tu ești Cristos, fiul Dumnezeului celui viu”, a spus Petru. Iar Saul, atunci când Cristos i s-a arătat pe drumul Damascului, l-a întrebat: „Cine ești, Doamne?” Am vrea și noi să privim la Cristos și să spunem cu convingere: „Tu ești Cristos, fiul Dumnezeului celui viu!” Toți vrem să-l recunoaștem pe Cristos atunci când el apare în viața noastră, dar … de câte ori nu privim ostia în sec, în gol, lipsiți de credință, nereușind să vedem dincolo de bucățica de pâine. De atâtea ori ni se întâmplă să nu-l recunoaștem pe Cristos prezent în celălalt, în cel bătrân, sărac, în cel bolnav și lipsit de ajutor. Și pentru că nu-l recunoaștem prezent trecem mai departe, suntem indiferenți.

Dacă iubim la acești apostoli faptul că l-au recunoscut pe Cristos, trebuie să iubim și felul lor de a renunța la toate pentru Cristos, pentru Evanghelie. Nimeni și nimic nu a mai fost piedică între ei și Isus! Au renunțat la toate de dragul lui Cristos. Cât de convingător ne învață Apostolul: „Fraților, toate, care mai înainte erau pentru mine câștiguri, acum le socotesc că sunt ca o pierdere față de înălțimea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am renunțat la toate și le consider drept gunoaie, pentru ca să-l pot câștiga pe Cristos” (Fil 3,7-9). Să renunți la toate pentru Cristos: ce har! Să privim acum la noi: la câte lucruri sau persoane, anturaje, păcate sau vicii nu ar trebui să renunțăm și noi? Cine ne ține departe de Cristos? Ce punem mai sus decât iubirea lui Dumnezeu?

Apoi trebuie să iubim și să imităm faptul că atunci când l-au descoperit pe Cristos, au simțit că au totul: nu a mai avut nevoie de nimic altceva: „pentru mine a trăi înseamnă Cristos” (Fil 1,21). Pentru câți dintre noi a trăi însemnă Cristos? Cât din ceea ce trăim raportăm la Cristos?

Și nu în ultimul rând, ei nu și-au schimbat doar numele, ci atitudinea, viața. Întâlnirea cu Cristos schimbă! Simon a devenit Petru, pescarul a devenit pescari de oameni, de suflete; Saul a devenit Paul, prigonitorul a devenit creștinul înfocat! Câte nu ar fi de schimbat și în viața noastră.

Reține

„Aceștia sunt sfinții care, trăind în trup, au dat rodnicie Bisericii cu sângele lor; ei au băut paharul Domnului și au ajuns prietenii lui Dumnezeu”.

Duminică, 29 iunie 2014 

Duminica a 13-a de peste an
† SS. PETRU SI PAUL, ap.; Emma
Fap 12,1-11; Ps 33; 2Tim 4,6-8.17-18; Mt 16,13-19

LECTURA I

Acum îmi dau seama care este adevărul: Domnul m-a scăpat din mâinile lui Irod.
Citire din Faptele Apostolilor 12,1-11
În zilele acelea 1 regele Irod Agripa a început să-i prigonească pe unii membri ai Bisericii. 2 L-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că acest lucru e pe placul iudeilor, a dat ordin să fie arestat şi Petru. Aceasta era în săptămâna Paştelui. 4 Aşadar, l-a prins şi l-a aruncat în închisoare, punându-l sub paza a patru grupe de câte patru ostaşi. Avea de gând ca după sărbătoarea Paştelui să-l scoată în faţa poporului, spre a fi judecat. 5 Aşadar, Petru era păzit în închisoare; în acest timp însă Biserica se ruga fără încetare pentru el lui Dumnezeu. 6 Irod era pe punctul de a-l scoate în faţa poporului, pentru a fi judecat. Cu o noapte mai înainte, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri iar în faţa uşii santinelele păzeau închisoarea. 7 Dintr-o dată a apărut un înger al Domnului şi o lumină a strălucit în celulă. Îngerul a lovit coasta lui Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te repede!” Atunci lanţurile i-au căzut de pe mâini. 8 Îngerul i-a zis: „Îmbracă-te şi ia-ţi sandalele!” Şi Petru a ascultat. Îngerul i-a mai spus: „Pune-ţi mantia şi urmează-mă!” 9 Îngerul a ieşit iar Petru l-a urmat, fără să ştie că ceea ce făcea îngerul era adevărat; credea că este o vedenie.10 Au trecut de primul post de gardă, de al doilea şi au ajuns la poarta de fier care dădea spre oraş. Aceasta s-a deschis singură în faţa lor. O dată ieşiţi afară au trecut într-o stradă, apoi, dintr-o dată, îngerul l-a părăsit. 11 Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu cu adevărat că Domnul l-a trimis pe îngerul său, care m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de soarta pe care mi-o dorea poporul iudeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,2-3.4-5.6-7.8-9
R
.: Binecuvântat este Domnul, care îi eliberează pe prietenii săi.

2 Voi lăuda pe Domnul întotdeauna,
lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei blânzi şi să se bucure. R.

4 Slăviţi pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 Când îl caut pe Domnul, el îmi răspunde
şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. R.

6 Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze.
7 Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a mântuit de toate necazurile sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit este omul care se încrede în Domnul. R.

LECTURA A II-A
Nu-mi rămâne decât să primesc cununa învingătorului.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 4,6-8.17-18

Preaiubitule, 6 eu sunt deja oferit ca jertfă, clipa plecării mele a sosit. 7 Am luptat lupta cea bună, am alergat şi am ajuns la ţintă, mi-am păstrat credinţa. 8 De acum nu-mi rămâne decât să primesc cununa învingătorului, pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da în ziua aceea, şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care aşteaptă cu dragoste arătarea lui în mărire. 17 Domnul mi-a stat alături; el m-a întărit ca să vestesc până la capăt evanghelia şi s-o audă toate popoarele păgâne: aşa am scăpat de gura leului. 18 Domnul mă va scăpa şi pe mai departe de orice rău, mă va mântui şi mă va conduce la împărăţia cerească. Lui să-i fie mărire în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mt 16,18
(Aleluia) Tu eşti Petru: pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi puterea Celui Rău nu o va birui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19
În acel timp, 13 venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe ucenicii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au răspuns: „Unii spun că este Ioan Botezătorul, alţii că este Ilie, alţii că este Ieremia sau unul dintre profeţi”. 15 Isus i-a întrebat: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” 16Luând cuvântul, Simon Petru a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17 La rândul său, Isus, luând cuvântul, i-a spus: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi spun: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi puterea Celui Rău nu o va birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

El a luat de la noi suferințele noastre și ne-a eliberat de bolile noastre… Prin rănile lui noi am fost vindecați!

Posted by Paxlaur pe 28/06/2014

Isus si Mama sa, Maria pe drumul CalvaruluiPuține sunt zilele în care cele două lecturi să fie atât de contrastante între ele. Suferința din prima lectură este copleșitoare: „Strigă tare către Domnul, urlă, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un pârâu, ziua și noaptea; nu-ți îngădui odihnă, ochii tăi să nu se oprească din plâns! Ridică-te, scoate strigăte de jale la fiecare ceas din noapte”. Este atât de tristă imaginea copiilor care își dau sufletul în brațele mamelor lor încât ochii ne sunt imediat inundați de acest potop de lacrimi iar din inimile noastre se înalță cele mai puternice strigăte și rugăciuni.

Peste această suferință se așterne însă mângâierea pe care o aduce Evanghelia. În Cristos Isus „s-a împlinit cuvântul rostit de profetul Isaia: El a luat de la noi suferințele noastre și ne-a eliberat de bolile noastre”. Domnul a luat asupra sa durerile noastre și s-a lăsat împovărat cu suferințele noastre. Așa cum citim: „Prin rănile lui noi am fost vindecați”, prin rănile lui noi primim mângâiere în momentele de suferință. Conștientizăm noi acest rol al Evangheliei de a ne purta în inimă mângâierea și vindecarea aduse de Cristos? Privim noi la Cristos și-l vedem ca pe vindecătorul sufletului și al trupului nostru? Îndrăznim noi să ne apropiem de Cristos asemenea centurionului și să-i cerem ajutorul pentru noi sau pentru cei dragi ai noștri? Sau preferăm să trăim într-o suferință pe care ne încăpățânăm să nu o acceptăm și care ne poartă pe culmile disperării?

Astăzi trebuie să privim la exemplul centurionului și să îndrăznim și noi să ne apropiem cu umilință de Cristos, în pofida nevredniciei noastre. Trebuie să înțelegem că doar de la el putem primi vindecarea. Dar totodată astăzi trebuie să privim și la Inima neprihănită a Mariei, cea care a păstrat toate cuvintele Mântuitorului în inima sa și le-a făcut rodnice în viața ei.

De fapt, centurionul și sfânta fecioară Maria au în comun două trăsături pe care orice creștin este chemat să și le însușească: umilința și curajul. Într-o lume care vrea să trăiască tot mai departe de Dumnezeu, îți trebuie curaj ca să te apropii de el și să mergi împotriva curentului. Avem nevoie de curaj pentru a sta și noi la picioarele crucii asemenea Mariei și pentru a striga „Doamne, am nevoie de ajutorul tău” asemenea centurionului. Dar totodată, avem nevoie de umilință pentru a rămâne mereu conștienți de micimea și nevrednicia noastră.

Reține

„Fie, Doamne, mila ta asupra noastră precum și speranța noastră este în tine” (Ps 33,22) și dă-ne  harul să trăim aproape de tine.

Sâmbăta, 28 iunie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 12-a de peste an
Inima Neprihanita a Mariei*; Sf. Irineu, ep. m. *
Lam 2,2.10-14.18-19; Ps 73; Mt 8,5-17

 

LECTURA I
Strigă tare către Domnul pentru viaţa copiilor tăi, fiica Sionului.
Citire din cartea Lamentaţiunilor 2,2.10-14.18-19
2 Domnul a nimicit fără milă toate păşunile lui Iacob. În mânia lui a dărâmat fortăreţele cetăţii lui Iuda, a aruncat la pământ şi a profanat regatul şi pe principii săi. 10 Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; îşi pun ţărână pe cap şi îmbracă haine de doliu; fetele Ierusalimului îşi pleacă fruntea până la pământ. 11 Ochii mei se sting de atâta plâns, măruntaiele mele ard ca văpaia, inima este cuprinsă de leşin din cauza prăbuşirii cetăţii poporului meu, căci copiii şi pruncii se sting pe străzile cetăţii. 12Ei le întreabă pe mamele lor: „Unde este pâinea şi vinul?” Şi cad sleiţi, ca doborâţi de sabie pe străzile cetăţii şi îşi dau sufletul în braţele mamelor lor. 13 Ce aş putea să-ţi spun? Cu cine să te asemăn, Ierusalime? Cum să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Prăbuşirea ta este imensă ca marea. Cine te poate vindeca? 14 Profeţii tăi au avut viziuni înşelătoare şi mincinoase, nu ţi-au descoperit nelegiuirile, ceea ce ar fi putut îndepărta căderea ta. Ei au scos din viziunile lor oracole amăgitoare şi false. 18 Strigă tare către Domnul, urlă, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un pârâu, ziua şi noaptea; nu-ţi îngădui odihnă, ochii tăi să nu se oprească din plâns! 19 Ridică-te, scoate strigăte de jale la fiecare ceas din noapte. Revarsă-ţi inima ca apa înaintea Domnului. Ridică-ţi mâinile către el, pentru viaţa pruncilor tăi, care mor de foame la toate colţurile de stradă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 73,1-2.3-5a.5b-7.20-21 (R.: 19b)
R.: Ascultă, Doamne, ruga celor săraci şi asupriţi!
1 Pentru ce, Dumnezeule, această ură îndelungată?
Pentru ce această mânie a păstorului împotriva turmei sale?
2 Adu-ţi aminte de poporul, pe care l-ai întemeiat de la origine,
pe care l-ai răscumpărat ca moştenire a ta.
Adu-ţi aminte de Muntele Sionului,
în care ţi-ai stabilit locuinţa! R.

3 Îndreaptă-ţi paşii spre aceste ruine fără sfârşit,
duşmanul a devastat totul în lăcaşul tău sfânt!
4 Potrivnicii tăi au scos răgete
în mijlocul templului tău.
5a În locul semnelor noastre şi-au pus însemnele biruinţei lor. R.

5b Ca unii care ridică securea într-un desiş de codru,
6 aşa au sfărâmat cu lovituri de securi şi de ciocane
toate obiectele sculptate cu măiestrie.
7 Au pus foc sfântului tău lăcaş;
au pângărit şi au dărâmat locuinţa numelui tău. R.

20 Ia aminte la jurământul pe care l-ai făcut,
căci toate colţurile ţării sunt pline de silnicie.
21 Cel asuprit să nu plece ruşinat de la tine,
cel sărac şi cel nenorocit să laude numele tău. R.

ALELUIA Mt 8,17
(Aleluia) Isus a purtat durerile noastre, a fost împovărat cu suferinţele noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mulţi… vor şedea la masă cu Abraham… în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-17
În acel timp, 5 când Isus a intrat în Cafarnaum, un centurion din armata romană a venit la el şi l-a rugat: 6 „Doamne, servitorul meu zace acasă paralizat şi suferă cumplit”. 7 Isus i-a zis: „Voi merge şi îl voi vindeca!” 8 Centurionul i-a răspuns: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va vindeca servitorul meu. 9 Astfel şi eu, care sunt supus unei autorităţi, am soldaţi la ordinele mele; dacă îi spun unuia: «Du-te!», el se duce; dacă îi spun altuia: «Vino!», el vine şi dacă îi spun sclavului meu: «Fă aceasta!», el face”. 10 La aceste cuvinte, Isus cuprins de admiraţie, a zis celor care îl urmau: „Vă spun adevărul, la nimeni în Israel n-am întâlnit o asemenea credinţă. 11 Vă spun de asemenea, mulţi vor veni de la Răsărit şi de la Apus şi vor şedea la masă împreună cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia cerurilor, 12 iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi afară în întuneric; acolo vor plânge şi vor scrâşni din dinţi”. 13 Şi Isus a spus centurionului: „Întoarce-te acasă! Facă-se ţie după cum ai crezut!” Şi în acelaşi ceas servitorul s-a vindecat. 14 Când Isus a intrat în casa lui Petru, a văzut că soacra acestuia zăcea cuprinsă de febră. 15 Atunci a prins-o de mână şi febra s-a îndepărtat. Ea s-a sculat şi a început să-i servească. 16 Când s-a făcut seară, i-au adus o mulţime de oameni stăpâniţi de diavoli, iar el prin cuvântul său a alungat duhurile şi a vindecat pe toţi bolnavii. 17 Astfel s-a împlinit cuvântul rostit de profetul Isaia: „El a luat de la noi suferinţele noastre şi ne-a eliberat de bolile noastre”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | 2 Comments »

Mângâierea ta mă sprijină și șterge orice lacrimă din ochii mei!

Posted by Paxlaur pe 27/06/2014

Bucuria unei inimi curateSfântul Don Bosco învăța: „Aveți grijă ca nimeni să nu creadă că vă lăsați duși de impulsurile pasionale ale sufletului vostru. Este greu, atunci când trebuie să pedepsești, să-ți păstrezi acel calm necesar pentru a nu da impresia că acționezi pentru a-ți arăta autoritatea sau pentru a-ți descărca mânia. Să-i privim ca pe copiii noștri pe aceia asupra cărora trebuie să exercităm o anumită putere. Să ne punem în slujba lor, asemenea lui Isus, care a venit să asculte, nu să poruncească. Să îndepărtăm de la noi tot ceea ce ar putea să ne dea aerul de dominatori și să nu dominăm decât pentru a sluji mai bine. Așa se comporta Isus cu apostolii săi, cărora le suporta ignoranța și grosolănia, ba chiar și puțina credință. De asemenea, și pe păcătoși îi trata cu bunătate și familiaritate, încât la unii trezea mirarea, iar la alții, scandalul, dar la cei mai mulți speranța că vor obține iertare de la Dumnezeu. De aceea ne-a poruncit să fim blânzi și smeriți cu inima”.

Și noi cerem aceste haruri și ne rugăm spunând: „Doamne, cu umilință, ne apropiem de inima ta. Chiar dacă suntem uneori epuizați de griji, temători în fața unui viitor nesigur, mângâierea ta ne sprijină și șterge orice lacrimă din ochii noștri. Cuvântul Inimii tale Preasfinte alungă orice teamă din viața noastră. Venim la tine, Doamne, noi cei osteniți și împovărați. Alergăm la adăpostul răcoros al inimii tale, locul unde fiecare suflet își găsește odihna. Inima ta este „colțul de rai” după care suspină sufletul nostru împovărat de greutățile zilei și apăsat de păcatele provocărilor cotidiene. Venim la tine, căci întâlnirea cu tine este momentul de odihnă al inimilor noastre. Venim la tine, Doamne, pentru că vrem să fim asemenea ție. Vrem să purtăm și noi povara semenilor noștri. Vrem să fim alinare pentru cei din jurul nostru. Dar mai ales, Doamne, vrem să avem și noi o inimă blândă și smerită, asemenea inimii tale. Să fim calmi, liniștiți, blânzi cu cei din jurul nostru. Să nu ne enervăm, să nu ne supărăm, să nu țipăm. Vrem să nu mai jignim, să nu mai vorbim de rău, să nu mai fim răutăcioși. Pune în noi, bune Isuse, marele har al smereniei. Este atât de mare și puternică ispita mândriei, a iubirii deșertăciunii, a atașării de ceea ce e vrednic de dispreț. Iar noi suntem atât de slabi fără tine, fără ajutorul tău”.

Reține

Isuse cu inima blândă și smerită, fă inima noastră asemenea cu inima ta: atentă, generoasă, gingașă, iubitoare, tămăduitoare, plină de compasiune față de cei aflați în suferința trupului sau a sufletului.

Vineri, 27 iunie 2014 

Vineri din saptamâna a 12-a de peste an
† PREASFÂNTA INIMA A LUI ISUS; Sf. Ciril din Alexandria, ep. înv.
Dt 7,6-11; Ps 102; 1In 4,7-16; Mt 11,25-30

 

LECTURA I
Domnul v-a iubit şi v-a ales.
Citire din cartea Deuteronomului 7,6-11
În zilele acelea, Moise a spus poporului israelit: 6 „Tu eşti un popor consfinţit Domnului Dumnezeului tău, pe tine te-a ales, ca, între toate popoarele care trăiesc pe pământ, tu să fii poporul care îi aparţine lui în mod deosebit. 7 Dacă Domnul v-a îndrăgit, dacă el v-a ales, aceasta a făcut-o, nu pentru că voi aţi fi poporul cel mai numeros dintre toate, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele, 8 dar din dragoste către voi şi din fidelitate faţă de jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, v-a scos Domnul cu puterea mâinii sale şi v-a eliberat din casa sclaviei şi din mâna faraonului, regele Egiptului. 9 Să ştii deci că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul fidel, care îşi ţine legământul şi îndurarea lui ţine până la al miilea neam pentru cei care îl iubesc şi-i păzesc poruncile, 10 dar pe cel care îi este duşman se răzbună şi-l nimiceşte; răzbunarea lui nu întârzie. 11 Să păziţi deci legile, poruncile şi hotărârile pe care vi le prescriu eu astăzi, ca să le împliniţi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102,1-2.3-4.6-7.8 şi 10 (R.: 17)
R.: Dumnezeu este bunătate şi îndurare nesfârşită.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toată fiinţa mea să laude numele lui cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

3 El îţi iartă toate păcatele
şi te vindecă de orice infirmitate.
4 El îţi scapă viaţa de la pierzare
şi te încununează cu bunătate şi îndurare. R.

6 Domnul săvârşeşte dreptatea
şi apără cauza celor asupriţi.
7 El a făcut cunoscute lui Moise căile sale
şi faptele sale minunate fiilor lui Israel. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.
10 El nu răsplăteşte după greşelile noastre,
nici nu pedepseşte după fărădelegile noastre. R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a iubit mai întâi pe noi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,7-16
Preaiubiţilor, 7 să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi îl cunoaşte pe Dumnezeu. 8 Cel care nu iubeşte nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. 9 Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu l-a trimis pe unicul său Fiu în lume, ca să avem viaţă prin el. 10 Dragostea nu stă în faptul că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că el ne-a iubit pe noi şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 11 Preaiubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit pe noi, şi noi suntem datori să ne iubim unul pe altul. 12 Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată, dar dacă ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea lui în noi este desăvârşită. 13 Noi cunoaştem că rămânem în el şi el în noi, prin faptul că ne-a dat din duhul său. 14 Noi am văzut şi mărturisim că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. 15 Cine mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. 16 Noi am cunoscut iubirea pe care o are Dumnezeu faţă de noi şi am crezut într-însa. Dumnezeu este iubire şi cel care rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci sunt blând şi smerit cu inima. (Aleluia)

EVANGHELIA
Sunt blând şi smerit cu inima.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a spus: 25 „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. 26 Da, Părinte, căci aşa ai voit tu în bunătatea ta. 27 Toate mi-au fost date de către Tatăl meu; şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i descopere. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul meu e dulce şi povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

Posted in Luna iunie: inima lui Isus, Preasfânta Inimă a lui Isus, Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Ne-am ridicat clădiri care „zgârie cerul” și ne mândrim cu ele, însă suntem restanțieri la construcția propriului suflet. Ne-am construit casele pe stâncă, dar ne-am lăsat sufletele pe nisip.

Posted by Paxlaur pe 26/06/2014

furtunaPrintre multele manii pe care le-a dezvoltat timpul (post)modern este și „mania de a construi”. Iar dacă nu avem ceva de construit sau nu avem fondurile necesare pentru o nouă construcție, încercăm să facem măcar o renovare. Este adevărat că unele construcții sunt necesare, însă la fel de adevărat este că unele nu doar că nu erau necesare, dar nici măcar nu au fost făcute sau refăcute bine. Am învățat să construim case, blocuri, școli, spitale, biserici în toate formele posibile. Ne-am ridicat clădiri care „zgârie cerul” și ne mândrim cu ele, însă suntem restanțieri la construcția propriului suflet. Ne-am construit casele pe stâncă, dar ne-am lăsat sufletele pe nisip. Prea des ne amăgim cu un „Doamne-Doamne” spus în grabă și fără inimă, crezând că astfel ne trăim credința.

Creștinismul înseamnă un mod de viață exigent, înseamnă trudă, înseamnă consolidare zilnică, înseamnă pregătire continuă pentru înfruntarea intemperiilor, înseamnă înțelepciune dobândită prin trăirea evangheliei. Cel care este cu adevărat ucenicul lui Cristos știe să evite două pericole. Primul este acela de a face proiecte pentru a evita furtunile. Este omul care își spune: „Casa mea este în siguranță. Eu am ales acest loc în care nu poate fi atinsă și distrusă de vânturi sau de ploi”. Nimic mai amăgitor. Cristos spune clar că furtuna va veni și peste casa clădită pe stâncă și peste casa clădită pe nisip. Furtunile fac parte din viața fiecărei „case”, a fiecărui creștin. Este imposibilă o viață autentică fără confruntarea cu „vântul și ploile”. Însă doar cei care își consolidează casa pe stâncă, pe adevărul Evangheliei, vor rezista.

Iar cel de-al doilea pericol de evitat este cel al omului care construiește cu frică. Sunt oameni care trăiesc mereu cu această teamă: „Ce mă voi face când va veni furtuna? Cum să mă pregătesc cel mai bine pentru momentul când peste mine se vor abate ploi și vânturi?” Trăiesc înspăimântați în fața unui viitor pe care îl văd doar în negru, încât uită să fructifice prezentul și să-și termine la timp construcția. De tema furtunilor pe care și le imaginează mari și iminente, modifică mereu proiectele, demolează și reconstruiesc, renovează și redecorează, trăind mereu într-o neterminată casă.

Care este starea noastră de „creștini constructori”? Care este situația casei noastre, a credinței noastre, a sufletului nostru? Suntem pregătiți pentru următoarea furtună? Este Cristos stânca noastră?

Reține

Doar ceea ce zidește Dumnezeu are tărie și statornicie și este cu neputință de zdruncinat.

Joi, 26 iunie 2014 

Joi din saptamâna a 12-a de peste an
Ss. Ioan si Paul, m.; Josemaria Escriva, pr.
2Rg 24,8-17; Ps 78; Mt 7,21-29

 

LECTURA I
Nabucodonosor i-a dus robi în Babilon pe Ioiachin şi pe toţi bărbaţii de frunte.
Citire din cartea a doua a Regilor 24,8-17
8 Ioachin a devenit rege al Ierusalimului la vârsta de optsprezece ani. Nu a domnit decât trei luni. Mama sa se numea Nehuşta şi era fiica lui Elnatan din Ierusalim. 9 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, cum făcuse şi tatăl său. 10 În acel timp, armata lui Nabucodonosor, regele Babilonului, a mers împotriva Ierusalimului şi l-a încercuit. 11 Regele Babilonului a venit personal să atace cetatea, în timp ce armata lui îl asedia. 12 Atunci Ioiachin, regele lui Iuda, împreună cu mama sa, cu servitorii, cu nobilii şi cu demnitarii săi a ieşit în faţa regelui Babilonului, care i-a făcut prizonieri. Acestea s-au întâmplat în anul al optulea al domniei lui Nabucodonosor. 13 Acesta a luat cu el tot tezaurul din templu şi din palatul regesc, după ce a sfărâmat toate obiectele de aur pe care Solomon, regele Ierusalimului, le făcuse pentru templu. Nabucodonosor a deportat tot Ierusalimul, 14adică pe toţi demnitarii, pe toţi comandanţii armatei – cu totul zece mii de prizonieri – în afară de aceştia pe toţi meşterii tâmplari şi fierari. N-a mai rămas pe loc decât populaţia săracă. 15 Au fost deportaţi în Babilon regele Ioiachin, împreună cu mama sa, cu soţiile sale, cu demnitarii şi fruntaşii ţării. Toţi au fost duşi în exil de la Ierusalim în Babilon. 16 Toţi soldaţii în număr de şapte mii, tâmplarii şi fierarii în număr de o mie şi toţi luptătorii de frunte au fost duşi robi în Babilon de către regele Nabucodonosor. 17 Acesta a pus să domnească în locul lui Ioiachin pe unchiul său Matania, căruia i-a schimbat numele în Sedecia.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 78,1-2.3-5.8.9 (R.: cf. 9bc)
R.: Pentru slava numelui tău eliberează-ne, Doamne!
1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au pângărit templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de ruine.
2 Trupurile neînsufleţite ale slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor sălbatice. R.

3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, vei stărui în mânia ta?
Cât timp va mai arde mânia ta ca focul? R.

8 Nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre de demult,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta,
căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

9 Ajută-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru,
spre slava numelui tău,
eliberează-ne şi iartă-ne păcatele pentru numele tău. R.

ALELUIA In 14,23
(Aleluia) Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, spune Domnul;
Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Casa clădită pe stâncă şi casa clădită pe nisip.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,21-29
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 21 „Nu oricine îmi zice «Doamne, Doamne », va intra în împărăţia cerurilor, dar cel care face voinţa Tatălui meu din ceruri. 22 Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, oare nu în numele tău am profeţit, nu în numele tău am scos diavoli şi nu în numele tău am făcut multe minuni?» 23 Atunci eu le voi spune pe faţă: «Nu vă cunosc; plecaţi de la mine nelegiuiţilor!» 24 De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte, se va asemăna cu un om înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. 25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era clădită pe stâncă. 26 Dar oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le îndeplineşte, se va asemăna cu un om nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. 27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi s-a prăbuşit, iar prăbuşirea ei a fost mare”. 28 Astfel a terminat Isus predica sa. Mulţimile au rămas uimite de învăţătura lui, 29 deoarece el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu cum învăţau cărturarii lor.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: