Arhiva pentru iunie 2014

Te voi urma oriunde te vei duce!

Piotr și Teresa Malecki, membrii ai Srodowisko, au fost oaspeții Papei Ioan Paul al II-lea în vara anului 1997, la vila papală din Castel Gandolfo. Dormitorul lor s-a aflat sub cel al Papei și în fiecare dimineață au știut, după bocănitul bastonului pe podea, că acesta se trezise.

Într-o dimineață, la micul dejun, Papa i-a întrebat dacă i-a deranjat zgomotul făcut de el. „Nu, oricum eram treji pentru a merge la liturghie. Dar Wujek”, l-au întrebat ei, „de ce trebuie să te scoli totuși atât de devreme, dimineața?”

„Pentru că”, le-a răspuns Karol Wojtyla, „îmi place să privesc cum răsare soarele“.

Cu adevărat Sfântul Părinte a fost unul dintre cei care l-au urmat pe Cristos până la capăt, un om care nu doar că a spus, ci mai ales a trăit acest cuvânt din Evanghelie: „Învățătorule, te voi urma oriunde te vei duce”. În același timp meditând rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii propusă pentru această zi vedem în acest om sfânt imaginea ideală a celui care iubește lumina, soarele, strălucirea: „Doamne, tu ne-ai înfiat prin harul tău și ne-ai făcut fii ai luminii: nu îngădui să fim învăluiți de întunericul greșelii, ci păstrează-ne pururi în strălucirea adevărului”. Vrem noi astăzi să ne însușim cu adevărat această rugăciune? Suntem noi cu adevărat iubitori ai luminii? Când ne-am trezit ultima dată pentru a admira soarele care răsare? Aceasta în condițiile în care știm și cântăm: „Soarele-i Isus Cristos…”. Astăzi răsună vocea Domnului în inima noastră: „Vino după mine. Lasă întunericul greșelii și îmbracă-te în strălucirea adevărului. Renunță la tot ceea ce știi că te ține departe de mine, de Evanghelie, de Împărăția lui Dumnezeu”. Care este răspunsul nostru? Suntem gata să-l urmăm pe Cristos și măcar pentru o zi, măcar pentru o oră să iubim „strălucirea adevărului”?

Atunci când ne vine greu să alegem binele și adevărul, atunci când gândim că o viață trăită în virtute este „plictisitoare” și „demodată” poate că este bine să ne amintim fragmentul din prima lectură. Astăzi putem să ne analizăm și să vedem dacă nu cumva, în loc să iubim adevărul și să fim fii ai luminii, suntem printre cei care îi „calcă în picioare pe cei sărmani”. Nu cumva suntem și noi destinatarii acestor cuvinte rostite de Domnul prin psalmist: „Pentru ce tot rostești legile mele și ai pe buze legământul meu, tu, care urăști învățătura mea și care arunci la spate cuvintele mele?”

Reține

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rodească în inima noastră și să ne facă să iubim „strălucirea adevărului”.

Luni, 30 iunie 2014

Luni din saptamâna a 13-a de peste an
Primii Sfinti Martiri din Roma *
Am 2,6-10.13-16; Ps 49; Mt 8,18-22

LECTURA I
Poporul meu calcă în picioare pe cei sărmani.
Citire din cartea profetului Amos 2,6-10.13-16
⁶ Aşa vorbeşte Domnul: „Din cauza păcatelor, din cauza păcatelor lui Israel, nu-mi schimb hotărârea. Ei îl vând pe cel drept pe bani, pe cel sărman pe o pereche de sandale. ⁷ Ei calcă în picioare pe cei sărmani, ca şi cum ar călca praful pământului şi închid celor nenorociţi calea spre dreptate. Tatăl şi fiul se duc la aceeaşi femeie şi pângăresc astfel numele meu cel sfânt. ⁸ Se tolănesc lângă altare pe hainele luate ca zălog şi în templul Dumnezeului lor beau vinul celor pe care ei i-au pedepsit. ⁹ Eu îi nimicisem în faţa lor pe amoriţi, care erau înalţi ca cedrii şi puternici ca stejarii; i-am nimicit de la fructe până la rădăcini! ¹⁰ Eu v-am scos din ţara Egiptului şi v-am condus prin pustiu timp de patruzeci de ani, ca să vă dau ca moştenire ţara amoriţilor. ¹³ Ei bine, acum vă voi strivi aşa cum un car încărcat cu snopi striveşte pământul. ¹⁴ Cel iute nu va putea fugi, cel tare nu se va putea folosi de puterea lui, iar cel viteaz nu-şi va salva viaţa; ¹⁵ arcaşul nu va putea ţine piept, picioarele nu îl vor ajuta pe cel sprinten şi nici calul pe călăreţ. ¹⁶ Chiar şi cel mai viteaz dintre luptători va fugi gol în ziua aceea”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 49,16bc-17.18-19.20-21.22-23 (R.: cf. 22a)
R.: Iartă, Doamne, necredinţa poporului tău!
^16bc Domnul spune: „Pentru ce tot rosteşti legile mele
şi ai pe buze legământul meu,
¹⁷ tu, care urăşti învăţătura mea
şi care arunci la spate cuvintele mele? R.

¹⁸ Dacă vezi un hoţ, te dai de partea lui;
te simţi bine printre cei care săvârşesc adulterul.
¹⁹ Gura ta urzeşte răutate
şi limba ta ţese planuri viclene. R.

²⁰ Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău,
cleveteşti pe fiul mamei tale.
²¹ Iată ce ai făcut, iar eu să tac?
Îţi închipui că eu sunt ca tine?
Te voi mustra şi voi pune totul sub ochii tăi”. R.

²² Luaţi seama, aşadar, voi care-l uitaţi pe Dumnezeu,
altfel vă sfâşii şi nu va fi nimeni care să vă scape.
²³ Cine aduce jertfă de laudă mă preamăreşte;
celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea adusă de Dumnezeu”. R.

ALELUIA Ps 94,8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, dar ascultaţi glasul Domnului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vino după mine!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,18-22
În acel timp, ¹⁸ văzând mulţimea din jurul său, Isus a poruncit ucenicilor să treacă pe celălalt mal. ¹⁹Atunci s-a apropiat de el un cărturar şi i-a zis: „Învăţătorule, te voi urma oriunde te vei duce!” ²⁰ Dar Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul”. ²¹ Un altul dintre ucenicii lui i-a zis: „Doamne, dă-mi voie să merg mai întâi să îngrop pe tatăl meu”. ²² Isus i-a zis: „Vino după mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”.

Cuvântul Domnului

30/06/2014 1

„Aceștia sunt sfinții care, trăind în trup, au dat rodnicie Bisericii cu sângele lor; ei au băut paharul Domnului și au ajuns prietenii lui Dumnezeu”.

Astăzi suntem puși în fața acelor oameni care au spus: „Am luptat lupta cea bună, am alergat și am ajuns la țintă, mi-am păstrat credința”. În viața lor sunt multe aspecte care ne plac și pe care ar trebui să ne dorim să le imităm.

Faptul că l-au recunoscut pe Domnul atunci când l-au întâlnit: „Tu ești Cristos, fiul Dumnezeului celui viu”, a spus Petru. Iar Saul, atunci când Cristos i s-a arătat pe drumul Damascului, l-a întrebat: „Cine ești, Doamne?” Am vrea și noi să privim la Cristos și să spunem cu convingere: „Tu ești Cristos, fiul Dumnezeului celui viu!” Toți vrem să-l recunoaștem pe Cristos atunci când el apare în viața noastră, dar … de câte ori nu privim ostia în sec, în gol, lipsiți de credință, nereușind să vedem dincolo de bucățica de pâine. De atâtea ori ni se întâmplă să nu-l recunoaștem pe Cristos prezent în celălalt, în cel bătrân, sărac, în cel bolnav și lipsit de ajutor. Și pentru că nu-l recunoaștem prezent trecem mai departe, suntem indiferenți.

Dacă iubim la acești apostoli faptul că l-au recunoscut pe Cristos, trebuie să iubim și felul lor de a renunța la toate pentru Cristos, pentru Evanghelie. Nimeni și nimic nu a mai fost piedică între ei și Isus! Au renunțat la toate de dragul lui Cristos. Cât de convingător ne învață Apostolul: „Fraților, toate, care mai înainte erau pentru mine câștiguri, acum le socotesc că sunt ca o pierdere față de înălțimea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am renunțat la toate și le consider drept gunoaie, pentru ca să-l pot câștiga pe Cristos” (Fil 3,7-9). Să renunți la toate pentru Cristos: ce har! Să privim acum la noi: la câte lucruri sau persoane, anturaje, păcate sau vicii nu ar trebui să renunțăm și noi? Cine ne ține departe de Cristos? Ce punem mai sus decât iubirea lui Dumnezeu?

Apoi trebuie să iubim și să imităm faptul că atunci când l-au descoperit pe Cristos, au simțit că au totul: nu a mai avut nevoie de nimic altceva: „pentru mine a trăi înseamnă Cristos” (Fil 1,21). Pentru câți dintre noi a trăi însemnă Cristos? Cât din ceea ce trăim raportăm la Cristos?

Și nu în ultimul rând, ei nu și-au schimbat doar numele, ci atitudinea, viața. Întâlnirea cu Cristos schimbă! Simon a devenit Petru, pescarul a devenit pescari de oameni, de suflete; Saul a devenit Paul, prigonitorul a devenit creștinul înfocat! Câte nu ar fi de schimbat și în viața noastră.

Reține

„Aceștia sunt sfinții care, trăind în trup, au dat rodnicie Bisericii cu sângele lor; ei au băut paharul Domnului și au ajuns prietenii lui Dumnezeu”.

Duminică, 29 iunie 2014

Duminica a 13-a de peste an
† SS. PETRU SI PAUL, ap.; Emma
Fap 12,1-11; Ps 33; 2Tim 4,6-8.17-18; Mt 16,13-19

LECTURA I

Acum îmi dau seama care este adevărul: Domnul m-a scăpat din mâinile lui Irod.
Citire din Faptele Apostolilor 12,1-11
În zilele acelea ¹ regele Irod Agripa a început să-i prigonească pe unii membri ai Bisericii. ² L-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. ³ Când a văzut că acest lucru e pe placul iudeilor, a dat ordin să fie arestat şi Petru. Aceasta era în săptămâna Paştelui. ⁴ Aşadar, l-a prins şi l-a aruncat în închisoare, punându-l sub paza a patru grupe de câte patru ostaşi. Avea de gând ca după sărbătoarea Paştelui să-l scoată în faţa poporului, spre a fi judecat. ⁵ Aşadar, Petru era păzit în închisoare; în acest timp însă Biserica se ruga fără încetare pentru el lui Dumnezeu. ⁶ Irod era pe punctul de a-l scoate în faţa poporului, pentru a fi judecat. Cu o noapte mai înainte, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri iar în faţa uşii santinelele păzeau închisoarea. ⁷ Dintr-o dată a apărut un înger al Domnului şi o lumină a strălucit în celulă. Îngerul a lovit coasta lui Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te repede!” Atunci lanţurile i-au căzut de pe mâini. ⁸ Îngerul i-a zis: „Îmbracă-te şi ia-ţi sandalele!” Şi Petru a ascultat. Îngerul i-a mai spus: „Pune-ţi mantia şi urmează-mă!” ⁹ Îngerul a ieşit iar Petru l-a urmat, fără să ştie că ceea ce făcea îngerul era adevărat; credea că este o vedenie.¹⁰ Au trecut de primul post de gardă, de al doilea şi au ajuns la poarta de fier care dădea spre oraş. Aceasta s-a deschis singură în faţa lor. O dată ieşiţi afară au trecut într-o stradă, apoi, dintr-o dată, îngerul l-a părăsit. ¹¹ Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu cu adevărat că Domnul l-a trimis pe îngerul său, care m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de soarta pe care mi-o dorea poporul iudeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,2-3.4-5.6-7.8-9
R.: Binecuvântat este Domnul, care îi eliberează pe prietenii săi.

² Voi lăuda pe Domnul întotdeauna,
lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.
³ Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei blânzi şi să se bucure. R.

⁴ Slăviţi pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
⁵ Când îl caut pe Domnul, el îmi răspunde
şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. R.

⁶ Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze.
⁷ Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a mântuit de toate necazurile sale. R.

⁸ Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
⁹ Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit este omul care se încrede în Domnul. R.

LECTURA A II-A
Nu-mi rămâne decât să primesc cununa învingătorului.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 4,6-8.17-18
Preaiubitule, ⁶ eu sunt deja oferit ca jertfă, clipa plecării mele a sosit. ⁷ Am luptat lupta cea bună, am alergat şi am ajuns la ţintă, mi-am păstrat credinţa. ⁸ De acum nu-mi rămâne decât să primesc cununa învingătorului, pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da în ziua aceea, şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care aşteaptă cu dragoste arătarea lui în mărire. ¹⁷ Domnul mi-a stat alături; el m-a întărit ca să vestesc până la capăt evanghelia şi s-o audă toate popoarele păgâne: aşa am scăpat de gura leului. ¹⁸ Domnul mă va scăpa şi pe mai departe de orice rău, mă va mântui şi mă va conduce la împărăţia cerească. Lui să-i fie mărire în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mt 16,18
(Aleluia) Tu eşti Petru: pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi puterea Celui Rău nu o va birui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19
În acel timp, ¹³ venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe ucenicii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” ¹⁴ Ei i-au răspuns: „Unii spun că este Ioan Botezătorul, alţii că este Ilie, alţii că este Ieremia sau unul dintre profeţi”. ¹⁵ Isus i-a întrebat: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” ¹⁶Luând cuvântul, Simon Petru a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” ¹⁷ La rândul său, Isus, luând cuvântul, i-a spus: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri. ¹⁸ Şi eu îţi spun: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi puterea Celui Rău nu o va birui. ¹⁹ Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”.

Cuvântul Domnului

29/06/2014 2 2

El a luat de la noi suferințele noastre și ne-a eliberat de bolile noastre… Prin rănile lui noi am fost vindecați!

Puține sunt zilele în care cele două lecturi să fie atât de contrastante între ele. Suferința din prima lectură este copleșitoare: „Strigă tare către Domnul, urlă, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un pârâu, ziua și noaptea; nu-ți îngădui odihnă, ochii tăi să nu se oprească din plâns! Ridică-te, scoate strigăte de jale la fiecare ceas din noapte”. Este atât de tristă imaginea copiilor care își dau sufletul în brațele mamelor lor încât ochii ne sunt imediat inundați de acest potop de lacrimi iar din inimile noastre se înalță cele mai puternice strigăte și rugăciuni.

Peste această suferință se așterne însă mângâierea pe care o aduce Evanghelia. În Cristos Isus „s-a împlinit cuvântul rostit de profetul Isaia: El a luat de la noi suferințele noastre și ne-a eliberat de bolile noastre”. Domnul a luat asupra sa durerile noastre și s-a lăsat împovărat cu suferințele noastre. Așa cum citim: „Prin rănile lui noi am fost vindecați”, prin rănile lui noi primim mângâiere în momentele de suferință. Conștientizăm noi acest rol al Evangheliei de a ne purta în inimă mângâierea și vindecarea aduse de Cristos? Privim noi la Cristos și-l vedem ca pe vindecătorul sufletului și al trupului nostru? Îndrăznim noi să ne apropiem de Cristos asemenea centurionului și să-i cerem ajutorul pentru noi sau pentru cei dragi ai noștri? Sau preferăm să trăim într-o suferință pe care ne încăpățânăm să nu o acceptăm și care ne poartă pe culmile disperării?

Astăzi trebuie să privim la exemplul centurionului și să îndrăznim și noi să ne apropiem cu umilință de Cristos, în pofida nevredniciei noastre. Trebuie să înțelegem că doar de la el putem primi vindecarea. Dar totodată astăzi trebuie să privim și la Inima neprihănită a Mariei, cea care a păstrat toate cuvintele Mântuitorului în inima sa și le-a făcut rodnice în viața ei.

De fapt, centurionul și sfânta fecioară Maria au în comun două trăsături pe care orice creștin este chemat să și le însușească: umilința și curajul. Într-o lume care vrea să trăiască tot mai departe de Dumnezeu, îți trebuie curaj ca să te apropii de el și să mergi împotriva curentului. Avem nevoie de curaj pentru a sta și noi la picioarele crucii asemenea Mariei și pentru a striga „Doamne, am nevoie de ajutorul tău” asemenea centurionului. Dar totodată, avem nevoie de umilință pentru a rămâne mereu conștienți de micimea și nevrednicia noastră.

Reține

„Fie, Doamne, mila ta asupra noastră precum și speranța noastră este în tine” (Ps 33,22) și dă-ne harul să trăim aproape de tine.

Sâmbăta, 28 iunie 2014

Sâmbata din saptamâna a 12-a de peste an
Inima Neprihanita a Mariei*; Sf. Irineu, ep. m. *
Lam 2,2.10-14.18-19; Ps 73; Mt 8,5-17

LECTURA I
Strigă tare către Domnul pentru viaţa copiilor tăi, fiica Sionului.
Citire din cartea Lamentaţiunilor 2,2.10-14.18-19
² Domnul a nimicit fără milă toate păşunile lui Iacob. În mânia lui a dărâmat fortăreţele cetăţii lui Iuda, a aruncat la pământ şi a profanat regatul şi pe principii săi. ¹⁰ Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; îşi pun ţărână pe cap şi îmbracă haine de doliu; fetele Ierusalimului îşi pleacă fruntea până la pământ. ¹¹ Ochii mei se sting de atâta plâns, măruntaiele mele ard ca văpaia, inima este cuprinsă de leşin din cauza prăbuşirii cetăţii poporului meu, căci copiii şi pruncii se sting pe străzile cetăţii. ¹²Ei le întreabă pe mamele lor: „Unde este pâinea şi vinul?” Şi cad sleiţi, ca doborâţi de sabie pe străzile cetăţii şi îşi dau sufletul în braţele mamelor lor. ¹³ Ce aş putea să-ţi spun? Cu cine să te asemăn, Ierusalime? Cum să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Prăbuşirea ta este imensă ca marea. Cine te poate vindeca? ¹⁴ Profeţii tăi au avut viziuni înşelătoare şi mincinoase, nu ţi-au descoperit nelegiuirile, ceea ce ar fi putut îndepărta căderea ta. Ei au scos din viziunile lor oracole amăgitoare şi false. ¹⁸ Strigă tare către Domnul, urlă, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un pârâu, ziua şi noaptea; nu-ţi îngădui odihnă, ochii tăi să nu se oprească din plâns! ¹⁹ Ridică-te, scoate strigăte de jale la fiecare ceas din noapte. Revarsă-ţi inima ca apa înaintea Domnului. Ridică-ţi mâinile către el, pentru viaţa pruncilor tăi, care mor de foame la toate colţurile de stradă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 73,1-2.3-5a.5b-7.20-21 (R.: 19b)
R.: Ascultă, Doamne, ruga celor săraci şi asupriţi!
¹ Pentru ce, Dumnezeule, această ură îndelungată?
Pentru ce această mânie a păstorului împotriva turmei sale?
² Adu-ţi aminte de poporul, pe care l-ai întemeiat de la origine,
pe care l-ai răscumpărat ca moştenire a ta.
Adu-ţi aminte de Muntele Sionului,
în care ţi-ai stabilit locuinţa! R.

³ Îndreaptă-ţi paşii spre aceste ruine fără sfârşit,
duşmanul a devastat totul în lăcaşul tău sfânt!
⁴ Potrivnicii tăi au scos răgete
în mijlocul templului tău.
^5a În locul semnelor noastre şi-au pus însemnele biruinţei lor. R.

^5b Ca unii care ridică securea într-un desiş de codru,
⁶ aşa au sfărâmat cu lovituri de securi şi de ciocane
toate obiectele sculptate cu măiestrie.
⁷ Au pus foc sfântului tău lăcaş;
au pângărit şi au dărâmat locuinţa numelui tău. R.

²⁰ Ia aminte la jurământul pe care l-ai făcut,
căci toate colţurile ţării sunt pline de silnicie.
²¹ Cel asuprit să nu plece ruşinat de la tine,
cel sărac şi cel nenorocit să laude numele tău. R.

ALELUIA Mt 8,17
(Aleluia) Isus a purtat durerile noastre, a fost împovărat cu suferinţele noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mulţi… vor şedea la masă cu Abraham… în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-17
În acel timp, ⁵ când Isus a intrat în Cafarnaum, un centurion din armata romană a venit la el şi l-a rugat: ⁶ „Doamne, servitorul meu zace acasă paralizat şi suferă cumplit”. ⁷ Isus i-a zis: „Voi merge şi îl voi vindeca!” ⁸ Centurionul i-a răspuns: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va vindeca servitorul meu. ⁹ Astfel şi eu, care sunt supus unei autorităţi, am soldaţi la ordinele mele; dacă îi spun unuia: «Du-te!», el se duce; dacă îi spun altuia: «Vino!», el vine şi dacă îi spun sclavului meu: «Fă aceasta!», el face”. ¹⁰ La aceste cuvinte, Isus cuprins de admiraţie, a zis celor care îl urmau: „Vă spun adevărul, la nimeni în Israel n-am întâlnit o asemenea credinţă. ¹¹ Vă spun de asemenea, mulţi vor veni de la Răsărit şi de la Apus şi vor şedea la masă împreună cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia cerurilor, ¹² iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi afară în întuneric; acolo vor plânge şi vor scrâşni din dinţi”. ¹³ Şi Isus a spus centurionului: „Întoarce-te acasă! Facă-se ţie după cum ai crezut!” Şi în acelaşi ceas servitorul s-a vindecat. ¹⁴ Când Isus a intrat în casa lui Petru, a văzut că soacra acestuia zăcea cuprinsă de febră. ¹⁵ Atunci a prins-o de mână şi febra s-a îndepărtat. Ea s-a sculat şi a început să-i servească. ¹⁶ Când s-a făcut seară, i-au adus o mulţime de oameni stăpâniţi de diavoli, iar el prin cuvântul său a alungat duhurile şi a vindecat pe toţi bolnavii. ¹⁷ Astfel s-a împlinit cuvântul rostit de profetul Isaia: „El a luat de la noi suferinţele noastre şi ne-a eliberat de bolile noastre”.

Cuvântul Domnului