Puține sunt zilele în care cele două lecturi să fie atât de contrastante între ele. Suferința din prima lectură este copleșitoare: „Strigă tare către Domnul, urlă, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un pârâu, ziua și noaptea; nu-ți îngădui odihnă, ochii tăi să nu se oprească din plâns! Ridică-te, scoate strigăte de jale la fiecare ceas din noapte”. Este atât de tristă imaginea copiilor care își dau sufletul în brațele mamelor lor încât ochii ne sunt imediat inundați de acest potop de lacrimi iar din inimile noastre se înalță cele mai puternice strigăte și rugăciuni.

Peste această suferință se așterne însă mângâierea pe care o aduce Evanghelia. În Cristos Isus „s-a împlinit cuvântul rostit de profetul Isaia: El a luat de la noi suferințele noastre și ne-a eliberat de bolile noastre”. Domnul a luat asupra sa durerile noastre și s-a lăsat împovărat cu suferințele noastre. Așa cum citim: „Prin rănile lui noi am fost vindecați”, prin rănile lui noi primim mângâiere în momentele de suferință. Conștientizăm noi acest rol al Evangheliei de a ne purta în inimă mângâierea și vindecarea aduse de Cristos? Privim noi la Cristos și-l vedem ca pe vindecătorul sufletului și al trupului nostru? Îndrăznim noi să ne apropiem de Cristos asemenea centurionului și să-i cerem ajutorul pentru noi sau pentru cei dragi ai noștri? Sau preferăm să trăim într-o suferință pe care ne încăpățânăm să nu o acceptăm și care ne poartă pe culmile disperării?

Astăzi trebuie să privim la exemplul centurionului și să îndrăznim și noi să ne apropiem cu umilință de Cristos, în pofida nevredniciei noastre. Trebuie să înțelegem că doar de la el putem primi vindecarea. Dar totodată astăzi trebuie să privim și la Inima neprihănită a Mariei, cea care a păstrat toate cuvintele Mântuitorului în inima sa și le-a făcut rodnice în viața ei.

De fapt, centurionul și sfânta fecioară Maria au în comun două trăsături pe care orice creștin este chemat să și le însușească: umilința și curajul. Într-o lume care vrea să trăiască tot mai departe de Dumnezeu, îți trebuie curaj ca să te apropii de el și să mergi împotriva curentului. Avem nevoie de curaj pentru a sta și noi la picioarele crucii asemenea Mariei și pentru a striga „Doamne, am nevoie de ajutorul tău” asemenea centurionului. Dar totodată, avem nevoie de umilință pentru a rămâne mereu conștienți de micimea și nevrednicia noastră.

Reține

„Fie, Doamne, mila ta asupra noastră precum și speranța noastră este în tine” (Ps 33,22) și dă-ne  harul să trăim aproape de tine.

Sâmbăta, 28 iunie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 12-a de peste an
Inima Neprihanita a Mariei*; Sf. Irineu, ep. m. *
Lam 2,2.10-14.18-19; Ps 73; Mt 8,5-17

 

LECTURA I
Strigă tare către Domnul pentru viaţa copiilor tăi, fiica Sionului.
Citire din cartea Lamentaţiunilor 2,2.10-14.18-19
² Domnul a nimicit fără milă toate păşunile lui Iacob. În mânia lui a dărâmat fortăreţele cetăţii lui Iuda, a aruncat la pământ şi a profanat regatul şi pe principii săi. ¹⁰ Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; îşi pun ţărână pe cap şi îmbracă haine de doliu; fetele Ierusalimului îşi pleacă fruntea până la pământ. ¹¹ Ochii mei se sting de atâta plâns, măruntaiele mele ard ca văpaia, inima este cuprinsă de leşin din cauza prăbuşirii cetăţii poporului meu, căci copiii şi pruncii se sting pe străzile cetăţii. ¹²Ei le întreabă pe mamele lor: „Unde este pâinea şi vinul?” Şi cad sleiţi, ca doborâţi de sabie pe străzile cetăţii şi îşi dau sufletul în braţele mamelor lor. ¹³ Ce aş putea să-ţi spun? Cu cine să te asemăn, Ierusalime? Cum să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Prăbuşirea ta este imensă ca marea. Cine te poate vindeca? ¹⁴ Profeţii tăi au avut viziuni înşelătoare şi mincinoase, nu ţi-au descoperit nelegiuirile, ceea ce ar fi putut îndepărta căderea ta. Ei au scos din viziunile lor oracole amăgitoare şi false. ¹⁸ Strigă tare către Domnul, urlă, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un pârâu, ziua şi noaptea; nu-ţi îngădui odihnă, ochii tăi să nu se oprească din plâns! ¹⁹ Ridică-te, scoate strigăte de jale la fiecare ceas din noapte. Revarsă-ţi inima ca apa înaintea Domnului. Ridică-ţi mâinile către el, pentru viaţa pruncilor tăi, care mor de foame la toate colţurile de stradă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 73,1-2.3-5a.5b-7.20-21 (R.: 19b)
R.: Ascultă, Doamne, ruga celor săraci şi asupriţi!
¹ Pentru ce, Dumnezeule, această ură îndelungată?
Pentru ce această mânie a păstorului împotriva turmei sale?
² Adu-ţi aminte de poporul, pe care l-ai întemeiat de la origine,
pe care l-ai răscumpărat ca moştenire a ta.
Adu-ţi aminte de Muntele Sionului,
în care ţi-ai stabilit locuinţa! R.

³ Îndreaptă-ţi paşii spre aceste ruine fără sfârşit,
duşmanul a devastat totul în lăcaşul tău sfânt!
⁴ Potrivnicii tăi au scos răgete
în mijlocul templului tău.
^5a În locul semnelor noastre şi-au pus însemnele biruinţei lor. R.

^5b Ca unii care ridică securea într-un desiş de codru,
⁶ aşa au sfărâmat cu lovituri de securi şi de ciocane
toate obiectele sculptate cu măiestrie.
⁷ Au pus foc sfântului tău lăcaş;
au pângărit şi au dărâmat locuinţa numelui tău. R.

²⁰ Ia aminte la jurământul pe care l-ai făcut,
căci toate colţurile ţării sunt pline de silnicie.
²¹ Cel asuprit să nu plece ruşinat de la tine,
cel sărac şi cel nenorocit să laude numele tău. R.

ALELUIA Mt 8,17
(Aleluia) Isus a purtat durerile noastre, a fost împovărat cu suferinţele noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mulţi… vor şedea la masă cu Abraham… în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-17
În acel timp, ⁵ când Isus a intrat în Cafarnaum, un centurion din armata romană a venit la el şi l-a rugat: ⁶ „Doamne, servitorul meu zace acasă paralizat şi suferă cumplit”. ⁷ Isus i-a zis: „Voi merge şi îl voi vindeca!” ⁸ Centurionul i-a răspuns: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va vindeca servitorul meu. ⁹ Astfel şi eu, care sunt supus unei autorităţi, am soldaţi la ordinele mele; dacă îi spun unuia: «Du-te!», el se duce; dacă îi spun altuia: «Vino!», el vine şi dacă îi spun sclavului meu: «Fă aceasta!», el face”. ¹⁰ La aceste cuvinte, Isus cuprins de admiraţie, a zis celor care îl urmau: „Vă spun adevărul, la nimeni în Israel n-am întâlnit o asemenea credinţă. ¹¹ Vă spun de asemenea, mulţi vor veni de la Răsărit şi de la Apus şi vor şedea la masă împreună cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia cerurilor, ¹² iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi afară în întuneric; acolo vor plânge şi vor scrâşni din dinţi”. ¹³ Şi Isus a spus centurionului: „Întoarce-te acasă! Facă-se ţie după cum ai crezut!” Şi în acelaşi ceas servitorul s-a vindecat. ¹⁴ Când Isus a intrat în casa lui Petru, a văzut că soacra acestuia zăcea cuprinsă de febră. ¹⁵ Atunci a prins-o de mână şi febra s-a îndepărtat. Ea s-a sculat şi a început să-i servească. ¹⁶ Când s-a făcut seară, i-au adus o mulţime de oameni stăpâniţi de diavoli, iar el prin cuvântul său a alungat duhurile şi a vindecat pe toţi bolnavii. ¹⁷ Astfel s-a împlinit cuvântul rostit de profetul Isaia: „El a luat de la noi suferinţele noastre şi ne-a eliberat de bolile noastre”.

Cuvântul Domnului