Sfântul Don Bosco învăța: „Aveți grijă ca nimeni să nu creadă că vă lăsați duși de impulsurile pasionale ale sufletului vostru. Este greu, atunci când trebuie să pedepsești, să-ți păstrezi acel calm necesar pentru a nu da impresia că acționezi pentru a-ți arăta autoritatea sau pentru a-ți descărca mânia. Să-i privim ca pe copiii noștri pe aceia asupra cărora trebuie să exercităm o anumită putere. Să ne punem în slujba lor, asemenea lui Isus, care a venit să asculte, nu să poruncească. Să îndepărtăm de la noi tot ceea ce ar putea să ne dea aerul de dominatori și să nu dominăm decât pentru a sluji mai bine. Așa se comporta Isus cu apostolii săi, cărora le suporta ignoranța și grosolănia, ba chiar și puțina credință. De asemenea, și pe păcătoși îi trata cu bunătate și familiaritate, încât la unii trezea mirarea, iar la alții, scandalul, dar la cei mai mulți speranța că vor obține iertare de la Dumnezeu. De aceea ne-a poruncit să fim blânzi și smeriți cu inima”.

Și noi cerem aceste haruri și ne rugăm spunând: „Doamne, cu umilință, ne apropiem de inima ta. Chiar dacă suntem uneori epuizați de griji, temători în fața unui viitor nesigur, mângâierea ta ne sprijină și șterge orice lacrimă din ochii noștri. Cuvântul Inimii tale Preasfinte alungă orice teamă din viața noastră. Venim la tine, Doamne, noi cei osteniți și împovărați. Alergăm la adăpostul răcoros al inimii tale, locul unde fiecare suflet își găsește odihna. Inima ta este „colțul de rai” după care suspină sufletul nostru împovărat de greutățile zilei și apăsat de păcatele provocărilor cotidiene. Venim la tine, căci întâlnirea cu tine este momentul de odihnă al inimilor noastre. Venim la tine, Doamne, pentru că vrem să fim asemenea ție. Vrem să purtăm și noi povara semenilor noștri. Vrem să fim alinare pentru cei din jurul nostru. Dar mai ales, Doamne, vrem să avem și noi o inimă blândă și smerită, asemenea inimii tale. Să fim calmi, liniștiți, blânzi cu cei din jurul nostru. Să nu ne enervăm, să nu ne supărăm, să nu țipăm. Vrem să nu mai jignim, să nu mai vorbim de rău, să nu mai fim răutăcioși. Pune în noi, bune Isuse, marele har al smereniei. Este atât de mare și puternică ispita mândriei, a iubirii deșertăciunii, a atașării de ceea ce e vrednic de dispreț. Iar noi suntem atât de slabi fără tine, fără ajutorul tău”.

Reține

Isuse cu inima blândă și smerită, fă inima noastră asemenea cu inima ta: atentă, generoasă, gingașă, iubitoare, tămăduitoare, plină de compasiune față de cei aflați în suferința trupului sau a sufletului.

Vineri, 27 iunie 2014 

Vineri din saptamâna a 12-a de peste an
† PREASFÂNTA INIMA A LUI ISUS; Sf. Ciril din Alexandria, ep. înv.
Dt 7,6-11; Ps 102; 1In 4,7-16; Mt 11,25-30

 

LECTURA I
Domnul v-a iubit şi v-a ales.
Citire din cartea Deuteronomului 7,6-11
În zilele acelea, Moise a spus poporului israelit: ⁶ „Tu eşti un popor consfinţit Domnului Dumnezeului tău, pe tine te-a ales, ca, între toate popoarele care trăiesc pe pământ, tu să fii poporul care îi aparţine lui în mod deosebit. ⁷ Dacă Domnul v-a îndrăgit, dacă el v-a ales, aceasta a făcut-o, nu pentru că voi aţi fi poporul cel mai numeros dintre toate, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele, ⁸ dar din dragoste către voi şi din fidelitate faţă de jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, v-a scos Domnul cu puterea mâinii sale şi v-a eliberat din casa sclaviei şi din mâna faraonului, regele Egiptului. ⁹ Să ştii deci că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul fidel, care îşi ţine legământul şi îndurarea lui ţine până la al miilea neam pentru cei care îl iubesc şi-i păzesc poruncile, ¹⁰ dar pe cel care îi este duşman se răzbună şi-l nimiceşte; răzbunarea lui nu întârzie. ¹¹ Să păziţi deci legile, poruncile şi hotărârile pe care vi le prescriu eu astăzi, ca să le împliniţi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102,1-2.3-4.6-7.8 şi 10 (R.: 17)
R.: Dumnezeu este bunătate şi îndurare nesfârşită.
¹ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toată fiinţa mea să laude numele lui cel sfânt!
² Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

³ El îţi iartă toate păcatele
şi te vindecă de orice infirmitate.
⁴ El îţi scapă viaţa de la pierzare
şi te încununează cu bunătate şi îndurare. R.

⁶ Domnul săvârşeşte dreptatea
şi apără cauza celor asupriţi.
⁷ El a făcut cunoscute lui Moise căile sale
şi faptele sale minunate fiilor lui Israel. R.

⁸ Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.
¹⁰ El nu răsplăteşte după greşelile noastre,
nici nu pedepseşte după fărădelegile noastre. R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a iubit mai întâi pe noi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,7-16
Preaiubiţilor, ⁷ să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi îl cunoaşte pe Dumnezeu. ⁸ Cel care nu iubeşte nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. ⁹ Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu l-a trimis pe unicul său Fiu în lume, ca să avem viaţă prin el. ¹⁰ Dragostea nu stă în faptul că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că el ne-a iubit pe noi şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. ¹¹ Preaiubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit pe noi, şi noi suntem datori să ne iubim unul pe altul. ¹² Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată, dar dacă ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea lui în noi este desăvârşită. ¹³ Noi cunoaştem că rămânem în el şi el în noi, prin faptul că ne-a dat din duhul său. ¹⁴ Noi am văzut şi mărturisim că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. ¹⁵ Cine mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. ¹⁶ Noi am cunoscut iubirea pe care o are Dumnezeu faţă de noi şi am crezut într-însa. Dumnezeu este iubire şi cel care rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci sunt blând şi smerit cu inima. (Aleluia)

EVANGHELIA
Sunt blând şi smerit cu inima.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a spus: ²⁵ „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. ²⁶ Da, Părinte, căci aşa ai voit tu în bunătatea ta. ²⁷ Toate mi-au fost date de către Tatăl meu; şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i descopere. ²⁸ Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. ²⁹ Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. ³⁰ Căci jugul meu e dulce şi povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului