Scrisoare către copii

Dragi copii!

Ne adresăm acum din nou vouă, pentru că avem nevoie de ajutorul vostru!
Desigur, aţi auzit cu toţii că în lume există atâta război şi ceartă, foamete şi nevoi.
Noi, adulţii, uneori nu mai vedem nicio ieşire.
Însă voi puteţi să ne ajutaţi mai mult ca nimeni altcineva…

un milion de copii se roaga rozariul pentru pace„Un milion de copii se roagă Rozariul” (2018)

Dragi prieteni,

Simţim cu toţii situaţia extrem de îngrijorătoare din întreaga lume. De mult nu mai este vorba doar despre un simplu conflict naţional. Peste tot, multe regiuni au devenit ca un vas cu pulbere, care se poate transforma cu uşurinţă într-un conflict militar mondial.

Ce putem face în această situaţie noi, creştinii, chiar dacă nu avem nicio poziţie cu răspundere politică? Sfântul părinte al Bisericii Ioan Crisostomul ne-ar spune: „Omul care se roagă ţine cârma istoriei în mâinile sale”.

De aceea, ca şi în anii trecuţi, Fundaţia pontificală „Kirche in Not” („Biserica în nevoie”) organizează iniţiativa de rugăciune „Un milion de copii se roagă Rozariul” şi îi invită pe toţi părinţii, profesorii şi educatorii ca, în ziua de 18 octombrie 2018, la ora 9.00 (sau la o altă oră potrivită), să se roage Rozariul împreună cu copiii pentru unitate şi pace în lume. Cu această ocazie, în multe locuri se întrerupe predarea în şcoli pentru o jumătate de oră.

În 2005, în Venezuela, câţiva adulţi au luat această iniţiativă de rugăciune, având încredere în cuvintele lui P. Pios: „Dacă un milion de copii se roagă Rozariul, lumea se va schimba”. Acum vor fi nu doar un milion, ci milioane de copii din toată lumea se vor uni într-o zi de octombrie, luna Rozariului, ca să facă să coboare mai mult cer pe pământul nostru. Domnul a spus doar: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine, căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei!” (Mt 19,14)

De câte ori nu am experimentat că, mai mult decât altele, rugăciunea copiilor are un mare efect. Ca exemplu pentru aceasta, am prezentat în scrisoarea către copii minunea extraordinară care este dovedită prin mărturiile celor ce au văzut şi au auzit şi care a avut loc în ziua de 14 aprilie 1886, la Jaffa, în Ţara Sfântă, prin mijlocirea sfintei Maria Alfonsina Ghatta. Ea s-a rugat Rozariul cu copiii şi l-a implorat pe Dumnezeu pentru viaţa unei fetiţe de 12 ani, Nousseira Habib, care căzuse în fântână în timp ce scotea apă şi toţi o credeau moartă. După salvarea minunată a fetiţei, întreaga familie a trecut la credinţa catolică, iar Nousseira a dat mărturie până la sfârşitul vieţii sale despre puterea Rozariului.

Ceea ce nu se putea obţine prin nicio străduinţă şi pricepere omenească, Dumnezeu a dat graţie rugăciunii Rozariului făcute de copii şi de învăţătoarea lor, sfânta Maria Alfonsina. Nu am putea să cerem şi noi astăzi credinţa pe care această soră o trăia zilnic şi să-i încurajăm pe copii să se roage cu noi pentru pacea în lume?

Fie ca Maica Domnului să vă dăruiască şi vouă curaj şi elan să participaţi la această iniţiativă de rugăciune, care cu siguranţă va aduce roade de pace şi unitate.

Card. Mauro Piacenza
preşedinte

P. Martin M. Barta
asistent spiritual

* * *

Scrisoare către copii

Dragi copii!

Ne adresăm acum din nou vouă, pentru că avem nevoie de ajutorul vostru! Desigur, aţi auzit cu toţii că în lume există atâta război şi ceartă, foamete şi nevoi. Noi, adulţii, uneori nu mai vedem nicio ieşire. Însă voi puteţi să ne ajutaţi mai mult ca nimeni altcineva.

Când Isus îi binecuvânta odată pe copii, ucenicii lui voiau să-i îndepărteze, însă el nu a permis aceasta. Le-a spus: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine, căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei!” Isus v-a dat vouă, copiilor, o putere deosebită, ca să-l ajutaţi prin rugăciune să învingă răul din lume. De aceea vă invităm şi în acest an să vă rugaţi din nou împreună Rozariul şi să imploraţi pacea în lume. Rozariul are într-adevăr o mare putere. Când vă rugaţi Rozariul ţineţi în mâinile voastre mâna Maicii Domnului şi ea, împreună cu voi, poate să ceară de la Isus minunea de care avem nevoie, asemenea sfintei Maria Alfonsina din Palestina, a cărei istorie doresc să v-o povestesc acum.

La 14 aprilie 1886 s-a întâmplat ceva incredibil: Nousseira Habib, în vârstă de 12 ani, s-a oferit de bunăvoie să spele duşumelele în casa surorilor. Pe atunci nu era apă curentă ca astăzi la noi, ci trebuia să meargă la o fântână şi să scoată apă cu o găleată legată de o funie. La început totul a mers bine, însă la un moment dat fetiţa nu a mai avut destulă putere şi găleata plină cu apă a tras-o pe Nousseira după ea, astfel că ea a căzut în fântâna adâncă de opt metri. Sora Ecaterina, care a văzut aceasta, a strigat după ajutor. După vreo zece minute au venit câţiva bărbaţi cu o frânghie pe care au coborât-o înăuntru. De două ori au văzut că fetiţa plutea deasupra apei, însă pentru că nu avea putere, nu reuşea să se ţină de frânghie. Între timp au venit la fântână părinţii şi multă lume din sat, care striga şi plângea. Însă nimeni nu putea să-i ajute efectiv.

Atunci sora Alfonsina i-a chemat pe copiii care erau în jurul ei şi a mers cu ei în biserică, în faţa tabernacolului. Cu toţii împreună l-au rugat pe Isus din toată inima să o salveze pe colega lor. După aceea, sora Alfonsina a alergat repede prin mulţime până la fântână şi a aruncat rozariul ei în fântână, la Nousseira. Totodată, a strigat cu glas tare: „Regina Rozariului, salvează copilul şi ajută-ne în marea noastră strâmtorare!” Lumea a râs de ea şi i-a spus: „Fetiţa s-a înecat, căci se află deja de o oră pe fundul fântânii”. Însă sora Alfonsina nu s-a descurajat. A mers din nou la copii în biserică şi s-a rugat cu ei Rozariul.

Sora Ecaterina, care rămăsese la fântână, a crezut şi ea că Maica Domnului poate să obţină orice de la Dumnezeu. De aceea, a coborât încă o dată găleata până la fundul fântânii. Dintr-o dată, s-a mişcat funia. Când sora, cu ajutorul unui bărbat, a tras sus găleata – imaginaţi-vă! -, Nousseira se afla în ea cu rozariul în jurul gâtului. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, a îmbrăţişat-o pe învăţătoarea ei şi a povestit: „Când eram în apă, am simţit cum un rozariu strălucitor a căzut asupra mea şi s-a aşezat în jurul gâtului şi mâinii mele. Fântâna era acum luminată. M-am simţit în fântână la fel de bine ca într-un pat. Atunci am văzut multă lume deasupra fântânii şi o voce a strigat către mine: «Prinde-te de funie!» M-am prins de ea şi am ajuns teafără sus”. Sora Ecaterina a alergat îndată în biserică şi i-a povestit surorii Alfonsina despre salvarea minunată. Nousseira a întâmpinat-o plină de bucurie pe sora Alfonsina şi i-a spus gâfâind de emoţie: „Sunt aşa de fericită pentru că am văzut fântâna luminată de Rozariu! Îmi pare rău numai că m-au tras aşa de repede sus”. De atunci Nousseira s-a rugat şi ea în fiecare zi Rozariul cu surorile şi a povestit tuturor celor care doreau despre salvarea ei minunată.

Vă mulţumesc pentru rugăciunea voastră!

* * *

Misterele de bucurie ale Rozariului pentru copii

1. Isus, pe care tu, o, Fecioară, l-ai zămislit de la Duhul Sfânt!

Arhanghelul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu la Maria din Nazaret, ca să o întrebe dacă ar dori să fie Mama lui Isus. El i-a explicat că Dumnezeu însuşi va fi Tatăl acestui copil. Maria a spus „Da”, pentru că a crezut că Dumnezeu poate toate.

Maică a Domnului, te rugăm să ne dăruieşti şi nouă credinţa ta, ca să învăţăm să ascultăm întotdeauna de Dumnezeu şi să punem în practică tot ceea ce el ne cere.

2. Isus, pe care tu, o, Fecioară, l-ai purtat în sân până la Elisabeta!

Îngerul Gabriel i-a spus Mariei că şi ruda ei Elisabeta aşteaptă un copil. Atunci Maria s-a pornit îndată la drum, ca să o ajute. Pe când se salutau, Elisabeta a simţit că copilul a tresăltat de bucurie în sânul ei. Duhul Sfânt a luminat-o pe Elisabeta, astfel încât aceasta a aflat secretul Maicii Domnului şi, plină de bucurie, a strigat: „Fericită eşti tu, Maria, pentru că ai crezut!”

Maică a Domnului, te rugăm pentru toţi misionarii, care vor să-l ducă oamenilor pe Dumnezeu. Fă ca ei să găsească inimi deschise, care să primească cu bucurie vestea cea bună a lui Isus şi să creadă în el.

3. Isus, pe care tu, o, Fecioară, l-ai născut în Betleem!

Când Iosif şi Maria au ajuns la Betleem, au trebuit să se adăpostească peste noapte într-un grajd, pentru că la han nu mai era niciun loc liber. Acolo s-a născut Pruncul Isus. Primii care au venit să adore copilul au fost păstorii. Îngerii le-au vestit că s-a născut Mesia, Mântuitorul.

Maică a Domnului, te rugăm pentru copiii şi familiile care nu au niciun adăpost, deoarece l-au pierdut din cauza războiului sau a catastrofelor naturale. Trimite-le oameni care să se îngrijească de ei şi să le aducă pacea lui Dumnezeu.

4. Isus, pe care tu, o, Fecioară, l-ai oferit în templu!

După 40 de zile, Iosif şi Maria l-au dus pe Pruncul Isus la Ierusalim, în templu, după cum era prescris pentru iudei. Atunci a venit în templu şi Simeon, un bătrân evlavios. Duhul Sfânt l-a făcut să înţeleagă cine este acest copil şi, foarte fericit, l-a luat pe Isus în braţele sale şi a spus cu glas tare: „Ochii mei au văzut mântuirea, lumina care îi luminează pe toţi oamenii”.

Isuse, te rugăm pentru toţi oamenii care încă nu te cunosc. Dăruieşte-le posibilitatea să audă despre tine şi să înţeleagă că doar tu eşti lumina şi mântuirea lumii.

5. Isus, pe care tu, o, Fecioară, l-ai regăsit în templu!

Când Isus avea 12 ani, a mers cu părinţii săi la templul din Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. A rămas acolo şi a vorbit cu învăţaţii Israelului despre Dumnezeu, Tatăl său. În acest timp, Maria şi Iosif au pornit pe drumul de întoarcere spre casă. Dintr-o dată, au observat că Isus nu era în grupul care mergea înapoi spre Nazaret. L-au căutat îngrijoraţi până l-au găsit.

Părinte ceresc, te rugăm pentru toţi părinţii care şi-au pierdut copiii, pentru cei care se îngrijesc de copii sau pentru cei care aşteaptă un copil şi sunt îngrijoraţi pentru viitorul lui. Ajută-i să aibă încredere că eşti alături de ei în orice situaţie.

Preluare www.itrc.ro

Reclame

Duhul Sfânt este mereu noutate

Duhul Sfant unitate si noutate„Biserica creşte în fidelitate faţă de Duhul Sfânt cu cât învaţă mai mult să nu-l domesticească, ci să primească fără frică şi în acelaşi timp cu discernământ serios noutatea sa proaspătă. Duhul Sfânt este mereu noutate. Mereu. Şi trebuie să ne obişnuim. Este noutate care ne face să înţelegem lucrurile mai profund, cu mai multă lumină, şi ne face să schimbăm atâtea obişnuinţe, chiar obişnuinţe disciplinare. Dar El este Stăpânul noutăţilor. Isus ne-a spus că El ne va învăţa; ne va aminti ceea ce El ne-a învăţat, şi apoi ne va învăţa. Trebuie să fim deschişi la asta. Deci trebuie să evităm să ne acomodăm pe poziţii statice şi imutabile, pentru a îmbrăţişa riscul, pentru a îmbrăţişa riscul de a se aventura în promovarea unităţii: cu ascultare eclezială fidelă şi fără a stinge Duhul (cf. 1Tes 5,19). Dumnezeu este cel care creează şi recreează noutatea vieţii creştine şi acelaşi Duh conduce totul la unitatea adevărată, care nu este uniformitate. Pentru aceasta deschiderea inimii, căutarea comuniunii şi discernământul atent sunt atitudinile care vor trebui să caracterizeze raporturile noastre, conform Duhului”.

Papa Francisc,
Discurs adresat participanţilor la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor (28 septembrie 2018)
Preluat de pe www.ercis.ro (textul integral AICI)

Dezbinarea este umbra morții…

dezbinare_moarte_umbra„Oare a fost Cristos împărţit”? Oare Cristos poate fi dezbinat? Oare învățătura sa poate fi schimbată după bunul plac al oamenilor? În săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor aceste întrebări au nevoie de un răspuns care să ne liniștească sufletul și să pună în noi dorința unității. Pentru aceasta ne îndreptăm spre învățătura Sfintei Scripturi unde citim că „Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în veci. Nu vă lăsați seduși de învățături diferite și străine” (Evr 13,8-9). De fapt, este însuși Cristos cel care ne-a atenționat: „Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» și-i vor înșela pe mulți” (Mt 24,4-5). Vegheați! Să nu fim înșelați, să nu ne lăsăm seduși de învățături străine de spiritul evangheliei și de învățătura Domnului: Cristos este același în veci!

Isus rămâne același în veci, însă oamenii au încercat mereu să-l „adapteze” timpurilor, să-l „golească” de elementele care, în gândirea lor, nu mai corespund cerințelor unui suflet modern. Nu trebuie să ne mirăm atunci când omenirea spune că e însetată de Adevăr și de Viață, adică de Cristos, dar un Cristos fără cruce, fără învățături despre „iubirea dușmanilor” (cf. Mt 5,43-48) sau despre „iertarea aproapelui” (Mt 18,21-22). Noi vrem un Cristos glorios. Noi vrem să fim cu Cristos pe muntele Tabor, nu pe Calvar. Noi vrem să fim cu Cristos cel veșnic viu, nu cu cel răstignit. „Oare a fost Cristos împărțit”? Oare Cristos poate fi „îmbunătățit” și prezentat omenirii într-o formă diferită de cea din evanghelie? „Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în veci”.

Apostolul ne amintește misiunea noastră, misiunea întregii Bisericii: să slujim omul, predicând (toată!) evanghelia, astfel încât să nu fie zădărnicită crucea lui Cristos. Mai mult, nu doar crucea sa, ci întreaga sa viață. Nu trebuie să fie zadarnică prezența lui Cristos în mijlocul nostru. El este cu noi în toate zilele până la sfârșitul lumii (cf. Mt 28,20), dar este cu noi cu tot ceea înseamnă misterul vieții sale și istoria mântuirii noastre. Nu putem alege din Cristos doar ceea ce ne convine, doar ceea ce se adaptează gusturilor noastre.

În aceste timpuri în care prigoana lumii împotriva lui Cristos și a celor chemați să-i fie ucenici se împletește cu mângâierile lui Dumnezeu revărsate în inimi, suntem chemați să-l descoperim pe Cristos întreg și să-l predicăm așa cum este el în evanghelie, așa cum este în cuvintele și faptele sale. De fapt, el însuși este și astăzi în mijlocul nostru învațând și chemând: „Veniți după mine… Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor”! Să primim chemarea sa, să ne convertim, să nu zădărnicim crucea și viața sa.


Dezbinarea este umbra morții.
Avem nevoie de harul lui Cristos pentru ca,
eliberați de întunericul dezbinării,
să vedem lumina unității!


22 ianuarie 2017 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Sf. Vincenţiu, diacon m.; Fer. Laura, m.
Is 8,23b-9,3; Ps 26; 1Cor 1,10-13.17; Mt 4,12-23 (Mt 4,12-17)

LECTURA I
Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare.
Citire din cartea profetului Isaia 8,23b-9,3
După cum odinioară, Domnul a adus ocară peste ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, tot aşa, în cele din urmă, va aduce glorie pe drumul mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 9,1 Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul umbrei morţii a strălucit o lumină. 2 Ai înmulţit poporul lui, le-ai mărit bucuria: se bucură înaintea ta cum se veselesc la seceriş şi se înveselesc ca la împărţirea prăzii. 3 Căci tu ai sfărâmat jugul care-l apăsa, toiagul de pe umerii săi şi nuiaua celui care-l oprima ca în ziua de la Madian.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

LECTURA A II-A
Să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezordini.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,10-13.17
Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezbinări, ca să fiţi desăvârşiţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi simţire. 11 De fapt, despre voi, fraţii mei, mi s-a adus la cunoştinţă, de către cei din casa Cloei, că între voi sunt certuri. 12Spun aceasta pentru că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Paul”, „Eu sunt al lui Apolo”, „Eu sunt al lui Chefa”, „Eu sunt al lui Cristos”. 13 Oare a fost Cristos împărţit? Oare Paul a fost răstignit pentru voi, sau în numele lui Paul aţi fost botezaţi? 17 Căci Cristos nu m-a trimis ca să botez, ci ca să vestesc evanghelia, nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva să fie zadarnică crucea lui Cristos.
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,23cd
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
A venit şi s-a stabilit la Cafarnaum, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,12-23
În acel timp, auzind că Ioan a fost dat să fie închis, Isus a plecat în Galileea. 13 Şi, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască la Cafarnaum, care este pe malul mării, în ţinuturile lui Zabulon şi Neftali, 14 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: 15 „Pământ al lui Zabulon şi pământ al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor! 16Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea şi în umbra morţii le-a răsărit o lumină”. 17 De atunci a început Isus să predice şi să spună: „Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor!” 18 Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, 19 şi le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele, şi i-a chemat. 22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat. 23 El străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă în popor.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: