Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘Rugaciune pentru unitatea creştinilor’ Category

Dezbinarea este umbra morții…

Posted by Paxlaur pe 22/01/2017

dezbinare_moarte_umbra„Oare a fost Cristos împărţit”? Oare Cristos poate fi dezbinat? Oare învățătura sa poate fi schimbată după bunul plac al oamenilor? În săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor aceste întrebări au nevoie de un răspuns care să ne liniștească sufletul și să pună în noi dorința unității. Pentru aceasta ne îndreptăm spre învățătura Sfintei Scripturi unde citim că „Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în veci. Nu vă lăsați seduși de învățături diferite și străine” (Evr 13,8-9). De fapt, este însuși Cristos cel care ne-a atenționat: „Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» și-i vor înșela pe mulți” (Mt 24,4-5). Vegheați! Să nu fim înșelați, să nu ne lăsăm seduși de învățături străine de spiritul evangheliei și de învățătura Domnului: Cristos este același în veci!

Isus rămâne același în veci, însă oamenii au încercat mereu să-l „adapteze” timpurilor, să-l „golească” de elementele care, în gândirea lor, nu mai corespund cerințelor unui suflet modern. Nu trebuie să ne mirăm atunci când omenirea spune că e însetată de Adevăr și de Viață, adică de Cristos, dar un Cristos fără cruce, fără învățături despre „iubirea dușmanilor” (cf. Mt 5,43-48) sau despre „iertarea aproapelui” (Mt 18,21-22). Noi vrem un Cristos glorios. Noi vrem să fim cu Cristos pe muntele Tabor, nu pe Calvar. Noi vrem să fim cu Cristos cel veșnic viu, nu cu cel răstignit. „Oare a fost Cristos împărțit”? Oare Cristos poate fi „îmbunătățit” și prezentat omenirii într-o formă diferită de cea din evanghelie? „Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în veci”.

Apostolul ne amintește misiunea noastră, misiunea întregii Bisericii: să slujim omul, predicând (toată!) evanghelia, astfel încât să nu fie zădărnicită crucea lui Cristos. Mai mult, nu doar crucea sa, ci întreaga sa viață. Nu trebuie să fie zadarnică prezența lui Cristos în mijlocul nostru. El este cu noi în toate zilele până la sfârșitul lumii (cf. Mt 28,20), dar este cu noi cu tot ceea înseamnă misterul vieții sale și istoria mântuirii noastre. Nu putem alege din Cristos doar ceea ce ne convine, doar ceea ce se adaptează gusturilor noastre.

În aceste timpuri în care prigoana lumii împotriva lui Cristos și a celor chemați să-i fie ucenici se împletește cu mângâierile lui Dumnezeu revărsate în inimi, suntem chemați să-l descoperim pe Cristos întreg și să-l predicăm așa cum este el în evanghelie, așa cum este în cuvintele și faptele sale. De fapt, el însuși este și astăzi în mijlocul nostru învațând și chemând: „Veniți după mine… Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor”! Să primim chemarea sa, să ne convertim, să nu zădărnicim crucea și viața sa.


Dezbinarea este umbra morții.
Avem nevoie de harul lui Cristos pentru ca,
eliberați de întunericul dezbinării,
să vedem lumina unității!


22 ianuarie 2017 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Sf. Vincenţiu, diacon m.; Fer. Laura, m.
Is 8,23b-9,3; Ps 26; 1Cor 1,10-13.17; Mt 4,12-23 (Mt 4,12-17)

LECTURA I
Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare.
Citire din cartea profetului Isaia 8,23b-9,3
După cum odinioară, Domnul a adus ocară peste ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, tot aşa, în cele din urmă, va aduce glorie pe drumul mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 9,1 Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul umbrei morţii a strălucit o lumină. 2 Ai înmulţit poporul lui, le-ai mărit bucuria: se bucură înaintea ta cum se veselesc la seceriş şi se înveselesc ca la împărţirea prăzii. 3 Căci tu ai sfărâmat jugul care-l apăsa, toiagul de pe umerii săi şi nuiaua celui care-l oprima ca în ziua de la Madian.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

LECTURA A II-A
Să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezordini.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,10-13.17
Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezbinări, ca să fiţi desăvârşiţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi simţire. 11 De fapt, despre voi, fraţii mei, mi s-a adus la cunoştinţă, de către cei din casa Cloei, că între voi sunt certuri. 12Spun aceasta pentru că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Paul”, „Eu sunt al lui Apolo”, „Eu sunt al lui Chefa”, „Eu sunt al lui Cristos”. 13 Oare a fost Cristos împărţit? Oare Paul a fost răstignit pentru voi, sau în numele lui Paul aţi fost botezaţi? 17 Căci Cristos nu m-a trimis ca să botez, ci ca să vestesc evanghelia, nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva să fie zadarnică crucea lui Cristos.
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,23cd
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
A venit şi s-a stabilit la Cafarnaum, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,12-23
În acel timp, auzind că Ioan a fost dat să fie închis, Isus a plecat în Galileea. 13 Şi, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască la Cafarnaum, care este pe malul mării, în ţinuturile lui Zabulon şi Neftali, 14 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: 15 „Pământ al lui Zabulon şi pământ al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor! 16Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea şi în umbra morţii le-a răsărit o lumină”. 17 De atunci a început Isus să predice şi să spună: „Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor!” 18 Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, 19 şi le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele, şi i-a chemat. 22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat. 23 El străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă în popor.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Unitatea și bolovanul sisific al dezbinării: „Întinde-ți mâna”!

Posted by Paxlaur pe 18/01/2017

prima zi de rugaciune pt unitate_ITRC„Întinde-ţi mâna!” este îndemnul Domnului pentru toți cei care astăzi se angajează cu mai multă fervoare pentru unitatea Bisericii și speră vindecarea acestei răni a dezbinării. Pentru „ca toți să fie una” însuși Cristos și-a întins mâinile și s-a rugat; și-a întins mâinile și a binecuvântat, a iertat, a vindecat; și-a întins mâinile și le-a lăsat să fie pironite pe cruce.

Acum ne spune nouă: „Întinde-ți mâna” și roagă-te pentru a primi acest mare dar al unității. „Întinde-ți mâna” și iartă, împacă-te, binecuvântează, îmbrățișează-l pe cel de lângă tine chiar dacă e diferit. „Îndinte-ți mâna” și jertfește-te, muncește pentru unitatea Bisericii. „Întinde-ți mâna” paralizată de dezbinare spre Cristos și el o va vindeca.

Dezbinarea este povara pe care Biserica o împinge an de an spre culmea unui munte sperând, ca Sisif, să fie ultima dată când depune acest efort. Este atât de tristă această imagine sisifică, însă exprimă atât de bine nestatornicia noastră pe drumul unității. „Bolovanul sisific al dezbinării” care se rostogolește zi de zi zădărnicind munca celor care cred și trăiesc toată evanghelia – inclusiv fragmentul „ca toți să fie una”! – reflectă realitatea din multe inimii. Muncim o săptămână „umăr la umăr” (uneori chiar inimă la inimă!) pentru a îndeplini această misiune a unității și apoi… Și apoi? Apoi uităm să ne mai întindem mâna pentru o imbrățișare frățească și începem să ne întindem mâna pentru a condamna, pentru a-l lovi pe cel care gândește diferit, pentru a construi ziduri între Biserici și între suflete.

Misiunea noastră rămâne o muncă sisifică, un ritual nostalgic lipsit de viitor dacă nu învățăm să ne întindem mâna și să ne deschidem inima. Să tremurăm la auzul cuvintelor lui Cristos care răsună astăzi în bisericile noastre: Privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!”. Când refuzăm vindecarea de dezbinare, când refuzăm pacea, atunci rămânem cu inima împietrită și-l întristăm pe Cristos. Privirea lui este îndreptată asupra noastră. Este atât de multă tristețe în privirea lui Cristos atunci când noi zădărnicim crucea lui, eforturile lui, dorința lui. Împietrirea inimii noastre distruge „testamentul lui Cristos”, dorința inimii sale: ca toți să fie una!

„Întinde-ți mâna”! Să ne întindem mâna în această zi spre Cristos și să-i prezentăm dorința noastră de vindecare. Să-l rugăm să ne vindece de lepra dezbinării: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. Să-l lăsăm pe Cristos să-și întindă mâna spre noi și să ne atingă inima. Să-i ascultăm cuvintele tămăduitoare: „Vreau, curăță-te!” (cf. Mc 1,40-42).


Impietrirea inimii și lipsa umilinței
ne fac să purtăm an de an povara acestui bolovan al dezbinării.
Îmbrăcați în umilință
să ne întindem mâinile spre Cristos
și să ne lăsăm îmbrățișați de el în frații noștri.


18 ianuarie 2017 

Miercuri din săptămâna a 2-a de peste an
Sf. Prisca, m.
Evr 7,1-3.15-17; Ps 109; Mc 3,1-6

LECTURA I
Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec.
Citire din Scrisoarea către Evrei 7,1-3.15-17
Fraţilor, într-adevăr, acest Melchisedec, regele Salemului, preot al Dumnezeului preaînalt, a ieşit în întâmpinarea lui Abraham când acesta se întorcea de la înfrângerea regilor, şi l-a binecuvântat. 2Acestuia, Abraham i-a dat a zecea parte din toate. Numele lui, tradus, înseamnă mai întâi rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, care înseamnă rege al păcii. 3 Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna. 15 Acest lucru este şi mai evident dacă, după rânduiala lui Melchisedec, se ridică un alt preot, 16 care a devenit astfel nu după prescrierea unei legi trupeşti, ci după puterea unei vieţi nepieritoare. 17 Căci avem mărturie despre el: „Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 109(110),1.2.3.4 (R.: 4b)
R.: Preot în veci eşti tu, după rânduiala lui Melchisedec.

1 Oracolul Domnului către Domnul meu:
„Şezi la dreapta mea,
până voi pune pe duşmanii tăi scăunel picioarelor tale”. R.

2 Domnul va întinde din Sion, sceptrul puterii tale:
„Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.

3 În ziua puterii tale,
tu domneşti strălucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am născut. R.

4 Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:
„Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,23cd
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Este permis sâmbăta să salvezi o viaţă sau să o pierzi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,1-6
În acel timp, Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. 2 Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă ca să-l poată acuza. 3 El i-a spus omului cu mâna paralizată: „Ridică-te în mijloc!” 4 Apoi le-a spus: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. 5 Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. 6 Atunci fariseii, ieşind îndată, au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.

Cuvântul Domnului


Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi (18-25 ianuarie 2017)

De peste o sută de ani, începând din 1908, când Paul Wattson a dat naştere acestei iniţiative, în toată lumea creştină, în perioada 18-25 ianuarie se celebrează Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor.

Dieceza Romano-Catolică de Iaşi cunoaşte o lungă şi bogată tradiţie în acest sens şi încurajează aceste celebrări în toate comunităţile parohiale. În acest sens Editura „Presa Bună” a realizat şi a distribuit broşura cu textele liturgice pentru celebrarea acestei Octave de rugăciuni. Pe raza municipiului Iaşi în acest an a fost propus un program în diferite biserici parohiale şi capele mănăstireşti. Chiar dacă aceste celebrări vor avea loc în mod expres doar în opt locuri, toate celelalte comunităţi sunt chemate ca în fiecare zi să înalţe rugăciuni pentru unitatea creştinilor.

Preasfinţitul Petru Gherghel, care are ca emblemă episcopală deviza Ut omnes unum sint (Ca toţi să fie una), propune pentru oraşul Iaşi următorul program, iar rectorii seminariilor, parohii sau responsabilii caselor religioase vor organiza ora de rugăciune şi vor căuta un preot care să prezinte cuvântul de învăţătură, pornind de la textele propuse pentru acest an. Tema rugăciunii pentru unitatea credinţei de anul acesta este Reconciliere – Iubirea lui Cristos ne constrânge (cf. 2Cor 5,15-20).

*

PROGRAMUL
Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor,
pe raza municipiului Iaşi
în perioada 18-25 ianuarie 2017

Celebbrările au loc în fiecare zi la ora 17.00.

  • Ziua I, miercuri, 18 ianuarie:
    Capela Institutului Teologic Romano-Catolic, str. Văscăuţeanu, 6

  • Ziua a II-a, joi, 19 ianuarie:
    Capela Surorilor Providenţei, Şoseaua Bârnova, 2

  • Ziua a III-a, vineri, 20 ianuarie:
    Biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, Şoseaua Nicolina, 6.

  • Ziua a IV-a, sâmbătă, 21 ianuarie:
    Biserica „Sfântul Anton de Padova”, str. Tabacului, 2

  • Ziua a V-a, duminică, 22 ianuarie:
    Capela mănăstirii „Don Orione”, str. Rediu, 21-C

  • Ziua a VI-a, luni, 23 ianuarie:
    Capela Surorilor „Sfânta Maria a Divinei Providenţe”, Str. Plopii fără Soţ, 7

  • Ziua a VII-a, marţi, 24 ianuarie:
    Fraţii Şcolilor Creştine, str. Aeroportului, 1

  • Ziua a VIII-a, miercuri, 25 ianuarie:
    Catedrala romano-catolică, Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26.

*

„Ca toţi să fie una!” (In 17,21)

*

Responsabili cu programul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi sunt:

– Pr. Alois Fechet, responsabil al Oficiului pentru Ecumenism al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (tel. 0721/290194), email: speranta@ercis.ro).

– Pr. Cornel Cadar, consilier cultural al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (tel.: 0745/850844; email: cornel@ercis.ro)

Preoţii parohi şi superiorii caselor călugăreşti vor organiza şi celebrarea şi cuvântul de învăţătură.

* * *

Editura „Presa Bună”: A apărut broşura Rugăciune pentru unitatea creştinilor 2017

Textul broşurii în limba română poate fi descărcat de la adresa: www.ercis.ro/utile/sruc2017.zip

* * *

Această carte, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, 26; 700064 – Iaşi;
  • prin fax: 0232/211527;
  • prin telefon: 0232/212003, interior 41: de luni până vineri, între orele 10.00-18.00;
  • prin e-mail: libraria@ercis.ro;
  • prin Internet: www.ercis.ro; http://www.catholica.ro.

* * *

Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.

Posted in ecumenism, Predici si meditatii, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Dezbinarea este umbra morții!

Posted by Paxlaur pe 22/08/2016

76ed64978e6257557aace32b277fed8fDezbinarea este umbra morții. Avem nevoie de harul lui Cristos pentru ca, eliberați de întunericul dezbinării, să vedem lumina unității!

Iar libertatea invocată în favoarea dezbinării nu este decât un lup îmbrăcat în piele de oaie.

Ut unum sint!

Posted in E bine de ştiut, ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Drum în patru dimensiuni

Posted by Paxlaur pe 19/01/2016

puterea unitatii„Din partea mea, doresc să asigur, mergând pe urma predecesorilor mei, voinţa fermă de a continua pe drumul dialogului ecumenic”. Cu aceste cuvinte rostite deja în timpul primei sale întâlniri cu reprezentanţii Bisericilor şi Comunităţilor ecleziale şi din celelalte religii, în ziua de după începutul pontificatului său, papa Francisc anunţa angajarea sa ecumenică. În această privinţă, uimeşte înainte de toate conştiinţa Papei că se află într-o continuitate fundamentală cu predecesorii săi. În acelaşi timp, viziunea sa ecumenică arată acele trăsături specifice pe care Sfântul Părinte le-a ilustrat în manieră mai explicită în discursul ţinut în timpul Dumnezeieştii Liturghii în biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe” din Constantinopol: „Întâlnindu-ne, a privi unul faţa celuilalt, a schimba îmbrăţişarea păcii, a ne ruga unul pentru altul sunt dimensiuni esenţiale ale acelui drum spre restabilirea comuniunii depline la care tindem. Toate acestea preced şi însoţesc constant acea altă dimensiune esenţială a acestui drum care este dialogul teologic”. În aceste cuvinte programatice, pot se pot recunoaşte cele patru dimensiuni fundamentale ale viziunii ecumenice a Papei Francisc.

Pe primul loc, este ecumenismul carităţii, al fraternităţii şi al prieteniei. Papa Francisc, el însuşi om al întâlnirii directe, care nu încetează niciodată să promoveze o cultură credibilă a întâlnirii, mizează totul pe întâlnirea directă dintre creştini şi dintre diferitele Biserici şi Comunităţi ecleziale şi face asta având convingerea că, în această întâlnire, nu numai că se află unitatea, ci se întâlneşte şi adevărul. De fapt, „adevărul este o întâlnire, o întâlnire între persoane. Adevărul nu se face în laborator, se face în viaţă, căutându-l pe Isus pentru a-l găsi”. Această întâlnire cu Isus Cristos conduce inevitabil la întâlnirea între fraţii şi surorile creştini.

Aceste cuvinte papa Francisc le-a rostit la Caserta în timpul vizitei sale private la pastorul penticostal Giovanni Traettino, în iulie 2014, şi asta revelează o altă faţetă, pe cât de pozitivă pe atât de surprinzătoare, a modului său de a face ecumenism. Papa Francisc s-a adresat cu mare cordialitate comunităţilor ecleziale evanghelice şi penticostale. Amintind persecuţiile împotriva penticostalilor făcute în timpul fascismului din Italia – persecuţii la care şi catolicii au luat parte şi în timpul cărora membrii bisericilor penticostale au fost stigmatizaţi ca „fanatici” şi „nebuni” – papa Francisc a simţit datoria de a cere iertare cu următoarele cuvinte: „Eu sunt păstorul catolicilor: eu vă cer iertare pentru asta! Eu vă cer iertare pentru acei fraţi şi surori catolici care n-au înţeles şi care au fost ispitiţi de diavol şi au făcut acelaşi lucru ca fraţii lui Iosif. Îi cer Domnului ca să ne dea harul de a recunoaşte şi de a ierta”.

Un alt mare pas de reconciliere a fost făcut de papa Francisc în iunie 2015, când Pontiful a mers la Torino pentru a întâlni – primul dintre Papi – comunitatea valdeză în templul valdez local. Şi cu această ocazie, a simţit obligaţia de a cere iertare. Şi s-a exprimat în mod emoţionant: „Reflectând asupra istoriei relaţiilor noastre, nu putem decât să ne întristăm în faţa certurilor şi violenţelor comise în numele propriei credinţe şi îi cer Domnului ca să ne dea harul de a ne recunoaşte cu toţii păcătoşi şi de a şti să ne iertăm unii pe alţii. Din partea Bisericii catolice vă cer iertare. Vă cer iertare pentru atitudinile şi comportamentele necreştine, chiar inumane pe care, în istorie, le-am avut împotriva voastră”.

Cu aceste două cereri de iertare pentru păcatele comise în trecut, papa Francisc a arătat că, adesea, semnalele puternice sunt mai elocvente decât multe cuvinte. Aceste gesturi sunt parte integrantă a vocabularului ecumenic al Sfântului Părinte şi fac vizibil ceea ce este mai profund la inima sa. Gestul făcut de papa Francisc în timpul vizitei sale la biserica patriarhală de la Fanar din Constantinopol, când s-a înclinat în faţa patriarhului ecumenic Bartolomeu cerându-i binecuvântarea pentru el şi pentru Biserica din Roma, va rămâne cu siguranţă imprimat în memorie. Aceste gesturi, care se înscriu în tradiţia Pontifilor precedenţi, traduc în viaţa concretă una dintre convingerile fundamentale ale decretului conciliar Unitatis redintegratio, conform căruia „nu există adevărat ecumenism fără convertire interioară”, convertire care nu este în primul rând aceea a celorlalţi, ci este propria convertire, comportând disponibilitatea de a recunoaşte în manieră autocritică propriile slăbiciuni şi de a admite cu umilinţă propriile păcate. Papa Francisc demonstrează că este un protagonist credibil al acestui ecumenism al convertirii.

Conform convingerii papei Francisc, dimensiunile menţionate mai sus ale efortului ecumenic trebuie să preceadă şi în acelaşi timp să însoţească în mod constant cealaltă dimensiune esenţială a drumului ecumenic, definită ecumenism al adevărului. De aceea, dialogul teologic vine numai pe locul al doilea în angajarea ecumenică. Papa Francisc a repetat asta de mai multe ori, relativizând importanţa pe care o are dialogul teologic în căutarea unităţii, de exemplu atunci când a afirmat în manieră incontestabilă că unitatea creştinilor „nu va fi rodul rafinatelor discuţii teoretice în care fiecare va încerca să-l convingă pe celălalt despre temeinicia propriilor opinii. Va veni Fiul Omului şi ne va găsi încă în discuţii” (Omilia în timpul vesperelor în solemnitatea Convertirii sfântul apostol Paul, 25 ianuarie 2015).

Însă, pe de altă parte, găsim la papa Francisc şi referinţe clare şi continue la rolul necesar, în cadrul relaţiilor ecumenice, al dialogului teologic, pe care papa îl susţine şi îl consideră ca o importantă contribuţie la promovarea unităţii creştinilor. Pentru el este fundamental faptul că numai o privire teologică hrănită de credinţă, de speranţă şi de iubire reuşeşte să genereze o reflecţie teologică autentică, ce este „în realitate adevărata scientia Dei, participare la privirea pe care Dumnezeu o are asupra sieşi şi asupra noastră” şi cere o teologie „făcută în genunchi” (Discurs adresat delegaţiei Patriarhiei ecumenice de Constantinopol, 28 iunie 2014).

Tot în acest spirit, papa Francisc şi patriarhul ecumenic Bartolomeu, în declaraţia lor comună, au reafirmat, în mai 2014 la Ierusalim, că „dialogul teologic nu caută o minimă denumire teologică comună cu privire la care să se ajungă la un compromis”, ci se bazează mai degrabă „degrabă pe aprofundarea adevărului întreg, pe care Cristos l-a dăruit Bisericii sale şi pe care, mişcaţi de Duhul Sfânt, nu încetăm niciodată să-l înţelegem mai bine”.

Pentru a defini şi mai bine dimensiunea teologică a dialogului ecumenic, papa Francisc recurge cu plăcere la expresia folosită adesea de papa Ioan Paul al II-lea, aceea a „schimbului de daruri”, care nu este „un simplu exerciţiu teoretic”, ci permite „să se cunoască profund tradiţiile reciproce pentru a le înţelege şi, uneori, şi pentru a învăţa de la ele” (Discurs adresat delegaţiei Patriarhiei ecumenice de Constantinopol, 28 iunie 2013). De fapt, conform papei Francisc, în dialogurile ecumenice nu este vorba numai „de a primii informaţii despre ceilalţi pentru a-i cunoaşte mai bine”, aşa cum argumentează pe larg Sfântul Părinte în exortaţia sa apostolică Evangelii gaudium. Este vorba mai degrabă „de a aduna ceea ce Duhul a semănat în ei ca un dar şi pentru noi”.

Cu referinţă la schimbul de daruri, în care putem învăţa mult de la ceilalţi, Sfântul Părinte menţionează un exemplu elocvent şi util: „în dialogul cu fraţii ortodocşi, noi catolicii avem posibilitatea de a învăţa mai mult despre semnificaţia colegialităţii episcopale şi despre experienţa sinodalităţii pe care o au ei” (Evangelii gaudium, nr. 246). Această oportunitate de a învăţa ceva mai mult despre sinodalitate, care pentru papa Francisc se leagă şi cu o sănătoasă „descentralizare” şi cu o „convertire a papalităţii”, are desigur consecinţe şi asupra ecumenismului, aşa cum a amintit Sfântul Părinte cu ocazia comemorării celei de-a cincizecea aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor.

Dialogul teologic al adevărului este numai una dintre contribuţiile aduse la drumul spre unitatea vizibilă a creştinilor. La fel de importantă în ochii Papei Francisc este acea formă de ecumenism care este definită ecumenism practic, în care se încearcă să se facă tot ceea ce se poate face împreună: „să ne rugăm împreună, să lucrăm împreună pentru turma lui Dumnezeu, să căutăm pacea, să păstrăm creaţia, atâtea lucruri pe care le avem în comun. Şi ca fraţi trebuie să mergem înainte” (Audienţa generală din 28 mai 2014). Colaborarea ecumenică dintre diferitele Biserici şi Comunităţi ecleziale este urgentă mai ales în lumina marilor provocări din timpul nostru, cum ar fi angajarea în favoarea săracilor şi a salvgardării creaţiei, promovarea păcii şi a dreptăţii sociale, apărarea libertăţii religioase şi tutelarea instituţiilor sociale ale căsătoriei şi familiei. De asemenea, şi mai ales globalizarea crescândă trebuie să fie pentru creştini un alt motiv pentru a consolida şi a intensifica o colaborare ecumenică în slujba binelui comun al umanităţii, aşa cum a scris papa Francisc în mesajul adresat celei de-a zecea Adunări Plenare a Consiliului Ecumenic al Bisericilor ţinută în noiembrie 2013 la Busan, în Coreea de Sud: „Lumea globalizată în care trăim cere de la noi ca să dăm împreună o mărturie comună despre demnitatea recunoscută de Dumnezeu fiecărei fiinţe umane, în favoarea unei promovări concrete a condiţiilor culturale, sociale şi juridice care să permită indivizilor, precum şi societăţilor, să crească în libertate”.

În lumina acestor provocări, scandalul dezbinărilor care încă rămân în sânul creştinătăţii este absolut evident. Deoarece dezbinările dăunează credibilităţii vestirii evangheliei lui Isus Cristos, ele sunt „un scandal, o piedică în calea vestirii evangheliei mântuirii către lume” (Discurs adresat lui Justin Welby, arhiepiscop de Canterbury, 16 iunie 2014). Îndeosebi în exortaţia sa apostolică Evangelii gaudium, papa Francisc insistă asupra faptului că credibilitatea vestirii creştine ar fi mult mai mare „dacă creştinii ar depăşi dezbinările lor”, care ameninţă credibilitatea evangheliei: „Dată fiind gravitatea contra-mărturiei dezbinării dintre creştini, îndeosebi în Asia şi Africa, devine urgentă căutarea unor parcursuri de unitate. Misionarii din aceste continente menţionează în mod repetat criticile, plângerile şi batjocurile pe care le primesc din cauza scandalului creştinilor dezbinaţi”. De aceea, în ochii Sfântului Părinte, „angajarea pentru o unitate care să faciliteze primirea lui Isus Cristos încetează să fie simplă diplomaţie sau o îndeplinire forţată, pentru a se transforma într-o cale a evanghelizării de care nu se poate face abstracţie”.

Rămânând neatinsă importanţa angajării ecumenice pentru unitatea creştinilor şi a drumului comun al tuturor creştinilor şi al tuturor Bisericilor, este evident, pentru papa Francisc, că noi oamenii nu putem face unitatea numai cu forţele noastre, ci putem mai degrabă s-o primim în dar de la Duhul Sfânt, care este izvorul divin şi motorul care trage unitatea. Papa Francisc a exprimat de mai multe ori această convingere, când a afirmat că „unitatea nu este în primul rând rod al efortului nostru, ci al acţiunii Duhului Sfânt căruia trebuie să-i deschidem inimile noastre cu încredere pentru ca să ne conducă pe căile reconcilierii şi comuniunii” (Discurs adresat delegaţiei Federaţiei Luterane Mondiale, 21 octombrie 2013).

Modul cel mai bun pentru a ne pregăti să primim unitatea ca dar al Duhului Sfânt este, pentru papa Francisc, rugăciunea pentru unitate. Tocmai pentru că, în credinţa lor, creştinii ştiu că unitatea „este în primul rând un dar al lui Dumnezeu pentru care trebuie să ne rugăm neîncetat”, ei sunt conştienţi şi de responsabilitatea care le revine lor „de a pregăti condiţiile, de a cultiva terenul inimii, pentru ca acest har extraordinar să fie primit” (Discurs adresat delegaţiei Patriarhiei ecumenice de Constantinopol, 28 iunie 2013). Aşadar, fără rugăciune nu poate să existe unitate, aşa cum a afirmat Sfântul Părinte la 24 ianuarie 2015, în timpul întâlnirii sale ecumenice cu comunităţile creştine din viaţa consacrată: „Întâlnirea ecumenică răspunde, în primul rând, la rugăciunea Domnului Isus însuşi şi se bazează esenţialmente pe rugăciune”.

Papa Francisc atribuie, pe de o parte, o mare importanţă rugăciunii comune, în care putem trăi încă de pe acum unitatea. Pentru aceasta, vizitele conducătorilor altor Biserici în Vatican sunt mereu o ocazie propice pentru rugăciune în comuniune cu papa. Pe de altă parte, Sfântul Părinte aminteşte constant că creştinii şi Comunităţile ecleziale trebuie să se roage unii pentru alţii: „fie ca Duhul Sfânt să ne lumineze şi să ne conducă spre ziua atât de dorită în care vom putea împărtăşi masa euharistică” (Discurs adresat lui Karkin al II-lea, patriarh suprem şi catholicos al tuturor armenilor, 8 mai 2014). Scoţând în evidenţă rugăciunea pentru unitate, papa Francisc recunoaşte o importanţă specială ecumenismului spiritual, definit de decretul despre ecumenism al Conciliului Vatican II „sufletul întregii mişcări ecumenice” (Unitatis redintegratio, nr. 8).

O formă deosebită de ecumenism spiritual este aceea numită de papa „ecumenism al sângelui”. Cu această definiţie, el se referă la tragica realitate prezentată nouă de lumea de astăzi, în care foarte mulţi creştini sunt victime ale persecuţiilor masive şi comunităţile creştine au devenit Biserici de martiri, până acolo încât astăzi au loc mai multe persecuţii împotriva creştinilor în comparaţie cu primele secole şi nu există Biserică sau Comunitate eclezială creştină care să nu aibă martirii săi. Astăzi, creştinii sunt persecutaţi nu pentru că sunt catolici sau ortodocşi, protestanţi sau penticostali, ci pentru că sunt creştini. Martiriul este ecumenic. Se poate vorbi despre un adevărat ecumenism al martirilor sau despre un ecumenism al sângelui, care reprezintă actualmente o mare provocare, rezumată de papa Francisc cu următoarele cuvinte pregnante: „Dacă duşmanul ne uneşte în moarte, cine suntem noi pentru a ne despărţi în viaţă?” (Discurs adresat Mişcării Reînnoirea în Spirit, 3 iulie 2015).

În ecumenismul sângelui papa Francisc vede sprijinul central al efortului ecumenic menit pentru recompunerea unităţii Bisericii. Deoarece suferinţa aşa de multor creştini din lume constituie o experienţă comună mai puternică decât diferenţele care încă despart Bisericile creştine, martiriul comun al creştinilor este astăzi „semnul cel mai convingător” al ecumenismului (Discurs adresat lui Global Christian Forum, 1 noiembrie 2015). După cum Biserica primară era convinsă că sângele martirilor era sămânţă de noi creştini, tot aşa noi astăzi trebuie să fim însufleţiţi de speranţa că sângele atâtor martiri din timpul nostru să se reveleze într-o zi sămânţă de unitate ecumenică deplină a Trupului lui Cristos. Şi trebuie să credem chiar că în sângele martirilor suntem deja una.

Dacă aruncăm o privire la diferitele dimensiuni ale viziunii ecumenice a papei Francisc, viziune centrată mai ales pe realitatea „ecumenismului în mişcare”, constatăm că, efectiv, angajarea ecumenică face parte dintre priorităţile Sfântului Părinte, aşa cum anunţase şi promisese el la începutul pontificatului său. Dacă, în afară de asta, reparcurgem iniţiativele sale disparate şi numeroasele sale întâlniri ecumenice, ajungem la concluzia că papa Francisc, în continuitate cu predecesorii săi în slujirea petrină, exercită încă de acum un primat ecumenic şi face asta având convingerea că dimensiunea dialogului ecumenic este un aspect esenţial în slujirea episcopului de Roma, „aşa încât astăzi nu s-ar înţelege pe deplin slujirea petrină fără a include în ea această deschidere la dialog cu toţi cei care cred în Cristos” (Omilie în timpul vesperelor în solemnitatea Convertirii sfântului apostol Paul, 25 ianuarie 2014). Pentru acest primat ecumenic care promovează unitatea creştinilor trebuie să fim profund recunoscători.

(Viziunea ecumenică a papei Francisc

De cardinal Kurt Koch
Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

După L’Osservatore Romano, 16 ianuarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in ecumenism, Lecturi, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Astăzi începe „Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor” (18-25 ianuarie 2016). Programul din Iași

Posted by Paxlaur pe 18/01/2016

20151295epbruc2016De mai bine de o sută de ani, în toată lumea creştină, în perioada 18-25 ianuarie se celebrează Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Dieceza Romano-Catolică de Iaşi, care cunoaşte o lungă tradiţie în acest sens şi care încurajează aceste celebrări, va organiza şi în acest an un program în diferite biserici şi capele din Iaşi. Chiar dacă aceste celebrări vor avea loc în mod expres doar în opt locuri, toate celelalte comunităţi sunt chemate ca în fiecare zi să înalţe rugăciuni pentru unitatea creştinilor.

Preasfinţitul Petru Gherghel, care are ca emblemă episcopală deviza Ut unum sint (Ca toţi să fie una), propune pentru oraşul Iaşi următorul program, iar rectorul, parohii sau responsabilii caselor religioase vor organiza ora de rugăciune şi vor căuta un preot care să prezinte cuvântul de învăţătură, pornind de la textele propuse pentru acest an. Tema rugăciunii pentru unitatea credinţei de anul acesta este „Chemaţi să vestiţi faptele minunate ale Domnului?” (cf. 1Pt 2,9).

PROGRAM 

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor în bisericile şi capelele romano-catolice din Iaşi 18-25 ianuarie 2016 

Luni, 18 ianuarie:

Ora 17.00 – Deschiderea Octavei de rugăciune

Capela Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”, Iaşi (Copou)

Marţi, 19 ianuarie:

Ora 17.00 – Capela Surorilor Providenţei (Bucium)

Miercuri, 20 ianuarie:

Ora 17.00 – Biserica „Sfântul Anton”, Iaşi (Cartier Alexandru cel Bun)

Joi, 21 ianuarie:

Ora 17.00 – Capela Centrului Xaverianum (Copou)

Vineri, 22 ianuarie:

Ora 17.00 – Biserica „Sfânta Tereza”, Iaşi (Cartier Nicolina)

Sâmbătă, 23 ianuarie:

Ora 17.00 – Capela Mănăstirii „Don Orione”, Iaşi (Păcurari)

Duminică, 24 ianuarie:

Ora 17.00 – Capela Surorilor Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe (Plopii fără soţ)

Luni, 25 ianuarie:

Ora 17.00 – Încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor

Catedrala episcopală „Adormirea Maicii Domnului”, Iaşi

*

„Ca toţi să fie una!” (In 17,21)

*

Responsabili cu programul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor sunt:

– Pr. Iosif Dorcu, Responsabilul Oficiului pentru Ecumenism al Episcopiei şi coordonator Radio Maria Iaşi (tel. 0741/223160; email: dorcu_iosif@yahoo.com)

– Pr. Cornel Cadar, consilier cultural al Episcopiei Romano-Catolice Iaşi (tel.: 0745/850844; email: cornel@ercis.ro)

Preoţii parohi şi superiorii caselor călugăreşti vor organiza şi celebrarea şi cuvântul de învăţătură.

* * *

Editura „Presa Bună”: A apărut broşura Rugăciune pentru unitatea creştinilor 2016
Textul broşurii în limba română poate fi descărcat de la adresa: www.ercis.ro/utile/sruc2016.zip

* * *

Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in Diverse, E bine de ştiut, ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: