Urăști?

„Dumnezeu ştie să spună doar Te iubesc!… Dumnezeu nu are cuvinte ca să spună creaţiei sale: Te urăsc! Însă creaţia are cuvinte pentru a-i spune lui Dumnezeu Te urăsc. Într-un anume sens, creaţia e mai puternică decât Dumnezeu. Îl poate urî pe Dumnezeu, de care nu poate fi, la rându-i, urâtă”, citim în lucrarea Simone Weil şi Edith Stein, scrisă de Jean-Francois Thomas. Aceste cuvinte reflectă trăirea și durerea sufletelor care au văzut cât de departe poate ajunge ura omului față de Dumnezeu, față de om, față de întreaga creație.

Cine a avut posibilitatea să viziteze muzeul lagărului de concentrare de la Auschwitz, nu poate să nu simtă întrebările încolțind în inima sa: „Cât de departe poate merge răutatea, ura, violența umană? Care sunt limitele răului ce se naște din interiorul omului?” Ceea ce s-a întâmplat acolo și în toate lagărele și închisorile regimurilor totalitariste ne vorbește despre „ura” care poate să pună stăpânire pe inima omului și să-l poarte la cele mai atroce acțiuni.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că acele locuri macabre nu sunt doar memoria răului, ci și un adevărat memorial al binelui, al virtuții din atâtea suflete. Mii de oameni și-au mărturisit credința și iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele tocmai în acele locuri în care toți încercau să sufoce iubirea între oameni și credința în Dumnezeu. Acolo și-au mărturisit credința oameni desăvârșiți ca sfânta Tereza Benedicta a Crucii care a practicat ceea ce i-a învățat pe alții: „Nu-ți visa viața de creștin, ci trăiește-ți activ visul de credință”! În acele locuri și-au trăit și mărturisit credința, au strălucit și au vegheat „fecioare înțelepte” (cf. Mt 25,4). Acolo, în mijlocul urii dezlănțuite nu de Dumnezeu, ci de om împotriva omului, zeci de suflete au fost „logodite cu Domnul pentru totdeauna”. Tocmai acolo unde părea că s-a stins orice urmă de dreptate sau milostivire, Dumnezeu și-a arătat prezența și a îmbrățișat sufletele oamenilor încercați, spunându-le: „Te voi logodi cu mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire şi îndurare. Te voi logodi cu mine în fidelitate şi-l vei cunoaşte pe Domnul” (Os 2,21-22).

Sfânta Tereza Benedicta a Crucii l-a cunoscut pe Cristos și frumusețea evangheliei, splendoarea adevărului. În mijlocul unei generații pline de controverse, în care mulți, atunci ca și acum, arătau spre Dumnezeu și religie ca responsabili ai răului, noi trebuie să rămânem martori și colaboratori ai adevărului: Dumnezeu e iubire.

Să nu uităm niciodată ca noi, prin harul lui Cristos, suntem rodul martiriului celor din lagărele naziste și comuniste. Sacrificiul sfinților martiri nu a rămas fără rod. Să trăim astfel încât și viața noastră să aducă rod bogat.


Citire din evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,1-13
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare, care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. 3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată, mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» 7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!» 9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!» 10 Iar în timp ce ele erau plecate ca să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!» 12 Dar el, răspunzând, le-a zis: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc». 13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”

Cuvântul Domnului

Fiii sunt scutiţi!

Cristos a realizat pentru noi partea cea mai grea: ne-a eliberat. Însă ne-a lăsat și nouă ceva de făcut, ceva deloc simplu: să înțelegem ce este libertatea și cum trebuie folosită această „libertate de fiu”. Se pare că două mii de ani nu au fost suficienți pentru a învăța, pentru că și astăzi ne spunem cu Apostolul: „Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Aşadar, rămâneţi tari şi nu luaţi din nou jugul sclaviei!… Voi aţi fost chemaţi la libertate; numai ca această libertate să nu fie ocazie pentru a sluji trupului, ci slujiţi-vă prin iubire unii pe alţii! 14 Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”. 15 Dar dacă voi vă muşcaţi şi vă mâncaţi între voi, aveţi grijă să nu vă nimiciţi unii pe alţii! (Gal 5,1.13-15).

Așadar, ce fac cu libertatea primită de la Cristos? Construiesc sau nimicesc viața celuilalt? Dacă suntem cu adevărat liberi, dacă trăim ca fii, dacă ne comportăm ca frați, nu avem nimic de plătit, suntem scutiți de „taxa pe păcat”. Dar dacă nu, costurile vor fi infernale.

Modul în care am înțeles și ne-am folosit de libertatea primită de la Cristos se va vedea cel mai bine în „Ziua de facturare”… 


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,22-27
În acel timp, pe când erau adunaţi în Galileea, Isus le-a spus discipolilor săi: „Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 23 Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”. Iar ei s-au întristat foarte mult. 24După ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuţia s-au apropiat de Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu achită cele două drahme?” 25 El a spus: „Da!” Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte, spunând: „Simon, ce crezi, regii de pe pământ de la cine iau taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?” 26 Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. 27 Totuşi, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe ţărmul mării, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni! Deschizându-i gura, vei găsi o monedă. Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine!”

Cuvântul Domnului

Ziua inventarului 

E timpul să ne punem în genunchi, în tăcere, și să facem inventarul vieții: ce am primit și ce am făcut cu ceea ce am primit? Cum trăiesc? Mă simt fiu? Sunt responsabil? Mă comport ca un administrator responsabil sau ca un despot? Într-o lume plină de satrapi, să cerem harul ca în inima noastră să crească atitudinea și speranța de fiu, să trăim ca fii și moștenitori astfel încât faptele noastre să arate că nu suntem altceva decât administratori a tot ceea ce avem. Da, administratori. Ba mai mult, administratori responsabili. 

Suntem conștienți de ceea ce am primit? 

La ce fază administrativă suntem? Ce urmează? Care e planul vieții noastre? 

Când ne-am făcut ultimul inventar al „bunurilor” vieții? Când am făcut ultima evaluare a ceea ce am, a ceea ce am primit, a talanților, a oamenilor, a virtuților,  a bunurilor? Ce fac cu ceea ce mi s-a încredințat?

Cât de profundă este rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii din această duminică:

Dumnezeule atotputernic și veșnic, noi îndrăznim să te numim Tată: desăvârșește în inimile noastre spiritul de fii adoptivi, ca să putem intra în moștenirea făgăduită. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,32-48
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia! 33 Vindeţi ceea ce aveţi şi daţi de pomană; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu o distruge! 34 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. 35 Să fie coapsele voastre încinse şi luminile aprinse, 36 iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă! 37 Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va aşeza la masă şi, venind, îi va servi. 38 Fie că va veni la miezul nopţii, fie că va veni spre dimineaţă şi-i va găsi astfel, fericiţi vor fi ei! 39 Să ştiţi aceasta: dacă stăpânul casei ar şti ora la care vine hoţul, nu ar lăsa să i se spargă casa. 40 Fiţi şi voi pregătiţi pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă gândiţi!” 41 Atunci Petru a zis: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?” 42 Domnul i-a spus: „Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl stabileşte peste servitorii săi ca să le dea porţia de hrană la timpul potrivit? 43 Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând astfel! 44 Adevărat vă spun că îl va stabili peste toate bunurile sale. 45 Dar dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» şi începe să-i lovească pe servitori şi servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46 stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi la ora pe care nu o ştie, îl va pedepsi aspru şi îi va face parte printre cei necredincioşi. 47Acel slujitor care cunoaşte voinţa stăpânului său, dar nu a pregătit şi nu a făcut după voinţa lui, va primi multe lovituri; 48 cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puţine; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult”.
Cuvântul Domnului