Prea târziu te-am iubit…

Există în noi o plăcere de a complica lucrurile simple și de a ne face cât mai puțin înțeleși. Uneori, realitățile pe care am putea să le descriem prin cuvinte puține și simple, noi le prezentăm printr-o înșiruire nedeslușită de idei și cuvinte. Atinși de „viciul vorbăriei”, am ajuns ca și atunci când ne rugăm să folosim vorbe multe, deși Isus ne-a spus: „Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, care cred că vor fi ascultați pentru vorbăria lor” (Mt 6,7).

Nu tot așa este cu Dumnezeu, după cum putem vedea și în fragmentul evanghelic. Isus folosește cuvinte simple, imagini atât de prezente în viața noastră: vița-de-vie. Cât de frumoasă este imaginea unei vii îngrijite și cât sunt de îmbelșugate roadele pe care le aduce la timpul potrivit, spre bucuria viticultorului: struguri, must, vin.

Prezentându-ne această imagine, Isus ne amintește cu gingășie lucrarea pe care Tatăl – viticultorul – o realizează în lume, pentru ca noi să aducem roade. Totodată, Domnul ne prezintă și legăturile care există între Tatăl și Fiul, apoi între Fiul și noi, mlădițile, evidențiind condiția esențială pentru cei care vor să aducă roade: să rămână în Cristos. Noi dacă vrem să fim o vie roditoare trebuie să trăim cu Cristos, în Cristos și pentru Cristos: „Rămâneţi în mine, şi eu în voi! După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine” (In 15,4).

Pe cât de frumoasă și îmbucurătoare este imaginea viței care aduce rod bogat, pe atât de tristă este imaginea unei vii care refuză să aducă rod și devine sălbatică. Ți-e frică să te apropii de o vie abandonată, neîngrijită!

Știm că imaginea viței și a viei era folosită în Vechiul Testament tocmai pentru a arăta alianța pe care Dumnezeu, viticultorul, a încheiat-o cu poporul ales, via nobilă (cf. Os 10,1; Is 5,1-7; Ez 15,1-6). Însă, prin neascultare, vița de soi a devenit sălbatică. Spune Domnul prin profetul Ieremia: „Eu te-am plantat ca o viță de soi, sămânță genuină. Cum de te-ai schimbat față de mine devenind viță sălbatică?” (Ier 2,21).

Să privim acum în viața noastră, la alinața pe care Dumnezeu a încheiat-o cu noi prin Botez. Noi ce fel de vie suntem: roditoare sau sălbatică? Cum este legătura noastră cu Cristos? Dar cu Dumnezeu Tatăl? Ne lăsăm noi „curățați”, purificați de rău, ca să aducem rod? Nu cumva ne împotrivim planurilor pe care Dumnezeu le are cu noi, crezând că ne putem descurca și fără ajutorul lui?

Dacă în această zi ne descoperim fără rod și vinovați de neascultare, plini de umilință să ne rugăm cu întreaga Biserică: Dumnezeule, tu iubeşti nevinovăţia şi o redai celor ce au pierdut-o. Te rugăm, îndreaptă spre tine inimile noastre și curăță-ne de tot răul ca să aducem rod bogat în Cristos.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul. ² Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, el o înlătură şi oricare aduce rod, o curăţă ca să aducă şi mai mult rod. ³ Voi sunteţi deja curaţi, datorită cuvântului pe care vi l-am spus. ⁴ Rămâneţi în mine, şi eu în voi! După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. ⁵ Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic. ⁶ Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, la fel ca mlădiţa, şi se usucă; se adună, se aruncă în foc şi arde. ⁷ Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, orice voiţi, cereţi şi vi se va face! ⁸ În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceţi rod şi să fiţi discipolii mei”.

Cuvântul Domnului