Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Orbul Bartimeu

Posted by Paxlaur pe 26/03/2017

Mulţi mă certau şi îmi spuneau să tac
Dar tu m-ai auzit, erai aproape
Şi când m-ai întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?”
Eu am simţit lumina ta pe pleoape.

Şi ţi-am răspuns cu lacrime fierbinţi
În ochii mei cei stinşi ca şi tăciunii
Din noaptea nesfârşitei biruinţi
„Vederea să mi-o capăt, vreau, Rabuni!”

Prea târziu te-am iubit...

BartimeuPăşeam pe un pământ întunecat
Prin veacuri de beton şi de rugină
Iar sufletu-mi striga încătuşat
Lumină vreau, doresc să am lumină.

Buchete mari de flori de mucegai
Am adunat pe câmpul vieţii mele
Buchete mari, dar cui să i le dai
Şi cine-ţi dă garoafe pentru ele?

Un cerşetor lângă al vieţii drum
Un orb ce cere-ntr-una de pomană
Aceast’aş fi Isuse şi acum
De nu m-ai fi băgat nici tu în seamă.

Când într-o zi un zvon am auzit
Şi-n jurul meu un vuiet de mulţime
Şi voci care şopteau necontenit
Isus din Nazaret, Mesia, vine!

Cu-ochii deschişi privind spre nicăieri
Împins de oameni cu dispreţ şi silă
Am început să strig din răsputeri
Isuse, Fiul lui David, ai milă!

Mulţi mă certau şi îmi spuneau să tac
Dar tu m-ai auzit, erai aproape
Şi când m-ai întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?”
Eu am simţit lumina ta pe…

Vezi articol original 270 de cuvinte mai mult

Posted in Predici si meditatii | Leave a Comment »

Să ascultăm mărturia celui vindecat: „Mi-a deschis ochii”!

Posted by Paxlaur pe 26/03/2017

orbul din nastere vindecat de IsusCristos este cel care vede omul, în special omul suferind, omul orb, omul lipsit de lumina credinței. El, lumina lumii, îl vede și dorește să-l recreeze, să-l facă un om nou, purtându-l de la moarte la viață, de la întuneric la lumină, de la necunoaștere la credință. Da, Cristos ne poartă la credință, lumină și viață, la acea credință care înseamnă „a vedea”, adică a deschide larg ochii pentru a contempla realitatea și, cu ajutorul harului, să putem trece – asemenea orbului vindecat – de la întâlnirea cu „omul care se numește Isus”, la (re)cunoașterea și adorarea Fiului Omului.

Dumnezeu ne oferă zilnic posibilitatea de a experimenta lumina, de a parcurge drumul credinței făcut de cel orb. Să lăsăm experiența sa vindecătoare să se strecoare în inima noastră și să alunge întunericul necredinței. Să ascultăm mărturia celui vindecat: „Mi-a deschis ochii”! Să nu ne numărăm printre cei care vor să rămână orbi, amăgindu-ne, asemenea fariseilor, că nu suntem orbi.

Dumnezeu să deschidă ochii inimii noastre în această zi pentru a putea privi la cel răstignit. Pe acest Isus din Nazaret, care nu a făcut niciun rău (cf. Lc 23,41), care a vindecat orice boală și neputință (cf. Mt 9,35), l-au răstignit, l-au ucis atârnându-l pe lemn (Fap 5,30). Atunci când contemplăm acest mister al credinței – Cristos mort pe lemnul crucii – ne întrebăm: „Cine și de ce a făcut aceasta?”. Și gândul ne fuge la „orbii” care au refuzat lumina: „Cuvântul era lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume și lumea a luat ființă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (In 1,9-11). Ei, fariseii și cărturarii, nu l-au primit pe Cristos, ci l-au condamnat la moarte. Însă noi? Noi, fariseii timpului nostru, noi cei care continuăm să refuzăm lumina trăind în întunericul păcatului, tocmai noi suntem „instrumentele tuturor chinurilor pe care le-a îndurat dumnezeiescul Răscumpărător” (cf. CBC 598).

Să ne lăsăm călăuziți spre muntele Calvar de orbul vindecat. Să mergem împreună cu el la picioarele crucii și să-l privim pe Cristos în agonie, Cristos care se jertfește pentru noi. Să ne așezăm în genunchi în fața Răstignitului și să mărturisim credința spunând cu centurionul: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39). Iar când vine timpul să ne ridicăm din adorație și să ne întoarcem în „cetate”, la munca de zi cu zi, să nu uităm că am participat la sacrificiul lui Cristos. Din fața lui Cristos răstignit trebuie să plecăm cu ochii larg deschiși și cu inima căită, bătându-ne pieptul și fiind atenți la cărările vieții noastre: „Și toate mulțimile adunate la această priveliște, văzând cele petrecute, se întorceau bătându-și pieptul” (Lc 23,48).

 


Să imităm credința celui care din întuneric a ieșit la lumină:
s-a născut orb, însă acum vede și ne spune tuturor:
„Umblaţi ca nişte fii ai luminii”!


26 martie 2017 

† DUMINICA a 4-a din Post
Sf. Emanuel, m.
1Sam 16,1b.6-7.10-13a; Ps 22; Ef 5,8-14; In 9,1-41 (In 9,1.6-9.13-17.34-38)

LECTURA I
David este uns rege al lui Israel.
Citire din cartea întâi a lui Samuel 16,1b.6-7.10-13a
În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Samuel: „Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te! Te voi trimite la Iese, cel din Betleem, căci am văzut între fiii săi un rege pentru mine” 6 Când ei au venit, Samuel l-a văzut pe Eliab şi a zis: „Cu siguranţă, unsul Domnului este înaintea lui”. 7 Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la chipul şi înălţimea staturii lui, căci l-am îndepărtat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă se uită la inimă”. 10 Iese i-a făcut pe cei şapte fii ai săi să treacă prin faţa lui Samuel. Samuel i-a zis lui Iese: „Domnul nu l-a ales pe niciunul dintre ei”. 11 Samuel i-a zis lui Iese: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” El a răspuns: „A mai rămas cel mai mic. Iată, păzeşte turma!” Şi Samuel i-a zis lui Iese: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu ne vom aşeza la masă până când nu va veni aici!” 12 Iese a trimis să-l aducă. Era roşcat, cu ochi frumoşi şi plăcut la vedere. Domnul i-a zis lui Samuel: „Ridică-te şi unge-l! El este”. 13a Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David din acea zi încolo.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău,
căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
Ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,8-14
Fraţilor, odinioară eraţi întuneric, acum însă, lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte fii ai luminii, 9 căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul! 10 Discerneţi ceea ce este plăcut Domnului 11 şi nu luaţi parte la faptele fără rod ale întunericului, ci mai degrabă denunţaţi-le! 12Căci este o ruşine chiar şi numai să se vorbească despre faptele săvârşite de ei în ascuns, 13 pe când toate cele denunţate sunt dezvăluite de lumină, 14 pentru că tot ce este dezvăluit este lumină. De aceea, se spune: „Trezeşte-te tu, care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina!”

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
„Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”.

EVANGHELIA
Orbul s-a dus, s-a spălat şi, când s-a întors, vedea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 9,1-41
În acel timp, Isus a văzut un om orb din naştere. Discipolii lui l-au întrebat, zicând: „Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?” 3 Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci este astfel ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4 Noi trebuie să săvârşim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5 Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”. 6 După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi 7 şi i-a zis: „Du-te şi spală-te la piscina Siloe!” – care înseamnă „Trimisul”. Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a întors văzând. 8 Atunci, vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte că era cerşetor au zis: „Nu este el cel care şedea şi cerşea?” 9 Unii spuneau: „El este”, alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. El a zis: „Eu sunt”. 10 Aşadar, i-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 11 El a răspuns: „Omul care se numeşte Isus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: «Du-te la Siloe şi spală-te!” Deci m-am dus şi, după ce m-am spălat, mi-am redobândit vederea”. 12 Ei i-au zis: „Unde este acela?” El a spus: „Nu ştiu”. 13 L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. 14 De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina şi i-a deschis ochii. 15 Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”. 16 Câţiva dintre farisei ziceau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?” Şi era dezbinare între ei. 17 Deci i-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre el, de vreme ce ţi-a deschis ochii?” El a răspuns: „Este un profet”. 18 Iudeii nu credeau despre el că fusese orb şi a început să vadă până când nu i-au chemat pe părinţii celui care şi-a redobândit vederea 19 şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru pe care spuneţi că l-aţi născut orb? Aşadar, cum de vede acum?” 20 Părinţii lui au răspuns şi au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că l-am născut orb. 21 Dar cum de vede acum nu ştim. Şi nici cine i-a deschis ochii nu ştim. Întrebaţi-l pe el; e destul de mare! Va vorbi el însuşi despre sine”. 22 Părinţii lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înţeleseseră deja ca, dacă cineva ar fi mărturisit că el este Cristos, să fie exclus din sinagogă. 23 De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare; întrebaţi-l pe el!” 24 Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă mărire lui Dumnezeu! Noi ştim că omul acesta este un păcătos”. 25El a răspuns: „Eu nu ştiu dacă este un păcătos. Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd”. 26 Ei i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 27 Le-a răspuns: „V-am spus deja şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi şi voi să deveniţi discipolii aceluia?” 28 Atunci au început să-l insulte, zicând: „Tu eşti discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! 29 Noi ştim că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu ştim de unde este”. 30 Omul a răspuns şi le-a zis: „Tocmai asta-i de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, iar el mi-a deschis ochii. 31 Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi ci, dacă cineva îl cinsteşte pe Dumnezeu şi face voinţa lui, pe acela îl ascultă. 32 De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. 33 Dacă acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic”. 34 I-au răspuns şi au zis: „Tu eşti născut cu totul în păcat şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară. 35 Isus a auzit că l-au dat afară şi, întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?” 36 El a răspuns: „Cine este, Doamne, ca să cred în el?” 37 Isus i-a spus: „L-ai şi văzut. Este cel care vorbeşte cu tine, el este”. 38 El i-a zis: „Cred, Doamne”; şi l-a adorat. 39 Isus i-a zis: „Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi”. 40 Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea şi i-au zis: „Nu cumva suntem şi noi orbi?” 41 Isus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat. Dar pentru că spuneţi: «Vedem», păcatul vostru rămâne”.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Locul unde se vede că Dumnezeu este îndrăgostit!

Posted by Paxlaur pe 25/03/2017

Amintiri pline de har!

Prea târziu te-am iubit...

Zilnic ne preocupă o mulţime de lucruri: cum arătăm, ce mâncăm, cu ce ne îmbrăcăm. Trebuie să avem grijă ce şi cu cine vorbim, ca să nu mai spun despre ce vorbim. Avem liste întregi de aşteptare cu lucrurile pe care trebuie să le cumpărăm, locuri pe care trebuie să le vizităm, filme pe care trebuie să le vedem. Abia ne mai încap listele pe birouri, pe uşa frigiderului sau, mai nou, în memoria telefonului. Suntem aglomeraţi. Atât de aglomeraţi încât uităm că marea noastră misiune, ca o prioritate fără concurenţă, este de a-l pune din nou în lumină pe Dumnezeu. Spunea sfântul părinte papa Benedict al XVI-lea: „Lucrul important astăzi este ca să se vadă din nou că Dumnezeu există, că Dumnezeu ne interesează şi că ne răspunde… Eu cred că accentul nou pe care trebuie să-l punem astăzi este prioritatea problemei lui Dumnezeu” (Benedict al XVI-lea, Lumina lumii…

Vezi articol original 1.255 de cuvinte mai mult

Posted in Predici si meditatii | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: