Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Secrete simple ca să obții fericirea…

Posted by Paxlaur pe 25/07/2016

Ziua cea mai frumoasă: azi Lucrul cel mai ușor: să te înșeli Obstacolul cel mai mare: teama Cea mai mare greșeală: a abandona Rădăcina tuturor relelor: egoismul Distragerea cea mai frumoasă: munca Cei mai buni profesori: copiii Prima necesitate: comunicarea Cea mai mare fericire: a fi util celorlalți Misterul cel mai mare: moartea Cel mai […]

https://prietendevremerea.wordpress.com/2016/07/25/secrete-simple-ca-sa-obtii-fericirea/

Posted in Diverse | 1 Comment »

Să-l iubim pe cel care nu este iubit! Totul în cinci cuvinte

Posted by Paxlaur pe 25/07/2016

Tereza de Calcuta

Cu titlul Să-l iubim pe cel care nu este iubit (Amiamo chi non è amato. Testi inediti [Editrice Missionaria italiana, Bologna, 2016, 96 de pagini]), la 29 iulie va fi în librării o culegere de texte ale Maicii Tereza de Calcutta: îndeosebi transcrierea intervenţiei ţinute la Milano la 19 octombrie 1973 la Centrul misionar al Institutului Pontifical Misiuni Externe şi răspunsurile la întrebările publicului compus din tineri şi călugăriţe. Publicăm prefaţa la volum scrisă de Papa Francisc.

Există o expresie a Maicii Tereza care aş vrea să fie fundal pentru reflecţia mea: Noi nu suntem o ONG. ONG-urile lucrează pentru un proiect; noi lucrăm pentru Cineva”. De aceea, şi eu repet adesea că Biserica nu este o ONG, pentru că lucrează pentru Cristos şi pentru săracii în care trăieşte Cristos, ne întinde mâna, invocă ajutor, cere privirea noastră milostivă, duioşia noastră.

Recitind aceste pagini m-am gândit să adun câteva reflecţii în jurul a cinci cuvinte.

Primul cuvânt este rugăciune. Maica Tereza ne invită în mod neobosit să luăm din izvorul Iubirii, Isus răstignit şi înviat, prezent în sacramentul Euharistiei, pentru a avea apoi forţa de a-l ajuta în cei mai săraci dintre săraci, cu inima plină de bucurie. Maica Tereza îşi începea ziua participând la Sfânta Liturghie şi o încheia cu adoraţia adusă lui Isus Sacrament, Iubire infinită. Astfel, devine posibil să se transforme munca în rugăciune. Să nu uităm niciodată să avem o mică evanghelie în buzunar, să citim din ea o pagină şi să intrăm şi noi în relatarea pe care o citim. Să încercăm să intrăm în gândurile şi în sentimentele lui Isus, să vorbim cu El, să cerem harul Duhului său: astfel vom deveni bărbaţi şi femei care au gustul vieţii şi vom şti să dăruim o privire reînnoită celui pe care-l întâlnim.

Al doilea cuvânt este caritate. Înseamnă a deveni aproapele la periferiile bărbaţilor şi femeilor pe care-i întâlnim în fiecare zi, să simţim compasiune faţă de cei din urmă în trup şi în spirit – şi a simţi compasiune este posibil numai atunci când nevoia şi rănile celuilalt sunt primite în inima mea – a deveni martori ai mângâierii lui Dumnezeu pentru orice rană a umanităţii. Toate acestea sunt posibile atunci când fiecare dintre noi stă cu Domnul Isus, vorbeşte cu El, se lasă locuit de Duhul său. Astfel noi vom fi capabili să oferim ceea ce persoanele doresc: prezenţa şi apropierea lui Dumnezeu milostivire.

Al treilea este milostivire activă. Am putea spune şi fapte de milostenie trupească şi sufletească, adică a ne îngriji de tot omul şi de fiecare om. În Misericordiae vultus, bula de convocare a Jubileului extraordinar al Milostivirii, scriam: „Este dorinţa mea vie ca poporul creştin să reflecteze în timpul Jubileului asupra faptelor de milostenie trupească şi sufletească. Va fi un mod pentru a trezi conştiinţa noastră adesea aţipită în faţa dramei sărăciei şi pentru a intra tot mai mult în inima Evangheliei, unde săracii sunt privilegiaţii milostivirii divine. Predica lui Isus ne prezintă aceste fapte de milostenie pentru ca să putem înţelege dacă trăim sau nu ca discipoli ai săi. Să redescoperim faptele de milostenie trupească: a da de mâncare celor înfometaţi, a da de băut celor însetaţi, a-i îmbrăca pe cei goi, a-i primi pe străini, a-i asista pe bolnavi, a-i vizita pe cei închişi, a-i îngropa pe morţi. Şi să nu uităm faptele de milostenie sufletească: a-i sfătui pe cei îndoielnici, a-i învăţa pe neştiutori, a-i avertiza pe păcătoşi, a-i mângâia pe cei mâhniţi, a ierta ofensele, a îndura cu răbdare persoanele sâcâitoare, a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi”. Maica Tereza a făcut din această pagină a Evangheliei călăuza vieţii sale, drumul spre sfinţenie şi ar putea să devină astfel şi pentru noi.

Al patrulea cuvânt este familie. În ea se evidenţiază figura şi prezenţa mamei, şi aşa vorbeşte în aceste pagini Maica Tereza: „Mamele sunt inima casei şi ele sunt cele care formează familia, acceptând, iubind şi îngrijindu-se cu iubire de copiii lor. (…) [De fapt] multe dintre suferinţele tinerilor sunt cauzate de viaţa familială. (…) Mama este cea care face din casă un cuib de iubire. Uneori a fi mamă poate să fie o experienţă într-adevăr grea, poate să fie o cruce; dar o avem cu noi pe Sfânta Fecioară Maria, cea mai bună dintre mame, care mereu ne învaţă să fim duioase cu copiii noştri”. De fapt, în familie învăţăm de la mama şi tata să ne zâmbim, să ne iertăm, să ne primim, să ne jertfim unii pentru alţii, să dăruim fără a pretinde nimic în schimb, să ne rugăm şi să suferim împreună, să ne bucurăm şi să ne ajutăm reciproc. În nicio altă situaţie de viaţă nu este posibil a trăi cum şi cât se trăieşte într-o familie. Şi Maica Tereza, într-un dintre răspunsuri în timpul întâlnirilor prezentate în această carte, ne spune: „Voi trebuie să deveniţi tot mai mult bucuria şi mângâierea lui Dumnezeu, readucând rugăciunea în familiile voastre. Familia are nevoie de iubire, comuniune şi muncă grea. Şi cesta va fi darul cel mai mare pe care-l veţi putea oferi Bisericii”.

Al cincilea cuvânt este tineri. „În mod deosebit mă adresez vouă tinerilor! Spun unii că Albania este ţara cea mai tânără din Europa şi mă adresez vouă. Vă invit să construiţi existenţa voastră pe Isus Cristos, pe Dumnezeu: cine construieşte pe Dumnezeu construieşte pe stâncă, pentru că El este mereu fidel, chiar dacă noi nu suntem fideli (cf. 2Tim 2,13)”. Cu aceste cuvinte la Angelus la Tirana, în timpul vizitei mele în Albania, la 21 septembrie 2014, mă adresam tinerilor din acea ţară. Acum le cer tuturor tinerilor să nu-şi piardă speranţa, să nu lase să li se fure viitorul, care este în mâinile lor. Rămâneţi şi Domnul şi iubiţi-vă aşa cum Dumnezeu vă iubeşte, fiţi constructori de punţi pentru a frânge logica diviziunii, a refuzului, a fricii unora de alţii, puneţi-vă în slujba săracilor, înfruntaţi cu curaj viaţa, care este dar al lui Dumnezeu. Zburaţi la înălţime, ca acvila simbol al ţării de origine a Maicii Tereza! Vă încurajez să-i implicaţi pe cei de vârsta voastră; să vă hrăniţi asiduu din Cuvântul lui Dumnezeu deschizând inimile voastre lui Cristos, Evangheliei, întâlnirii cu Dumnezeu, dialogului dintre voi pentru a oferi o mărturie lumii întregi. Vă binecuvântez cu afect. Vă urez ca aceste pagini să facă bine inimii voastre aşa cum au făcut bine inimii mele, în timp ce invoc pace şi milostivire în casele voastre, în familiile voastre, în viaţa voastră. Pace şi milostivire să invocăm de la Dumnezeu, asupra întregii lumi, prin mijlocirea Maicii Tereza.

(După L’Osservatore Romano, 23 iulie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Momentul în care un bărbat a cerut cea mai mare minune

Posted by Paxlaur pe 24/07/2016

Teach-Us-To-Pray-CollageEste atât de impresionată imaginea din evanghelie. Uncenicii se apropie de Isus și îi spun: „ Doamne, învaţă-ne să ne rugăm”. Este foartă multă gingășie în această imagine.

Doisprezece bărbați se apropie de un om puternic, de un om pe care l-au văzut făcând minuni, de omul-Dumnezeu capabil să vindece bolnavii, să potolească vântul și marea, să învie morții. Erau lângă un om capabil să facă lucruri mărețe, să facă absolut orice, însă ei îi cer doar să îi învețe să se roage.

Puteau cere orice: sănătate, bogății, pace, libertate, prieteni. Orice! Însă au cerut doar să învețe să se roage. Au cerut să-i învețe să intre în dialog cu Dumnezeu, în dialog cu Tatăl ceresc. De fapt, au cerut cea mai mare minune: să învețe să vorbească cu Dumnezeu. Da, au cerut cea mai mare minune. Uneori este atât de greu să știm să vorbim unii cu alții, să vorbim în casele sau în comunitățile noastre. Sunt soți care nu știu să vorbească cu soția; există mame care nu știu să vorbească cu copii; există copii care nu știu cum să vorbească cu părinții, cu educatorii. După cum există superiori care nu știu să inițieze un dialog cu cei încredințați grijii lor; preoți care nu știu să vorbească cu credincioșii sau credincioși care se tem să vorbească deschis cu păstorul lor. Iar unde nu este dialog, nu este nici iubire și nici respect. Este doar distanță sau indiferență.

Și dacă este greu să vorbim între noi oamenii, cu mult mai greu este să învățăm să vobim cu Dumnezeu. Și avem nevoie de acest dialog! De aceea spun că au cerut cea mai mare minune: să-I învețe să vorbească cu Dumnezeu Tatăl, așa cum un fiu vorbește cu tatăl său. Aceasta, de fapt, este singura cale pentru a obține totul pe acest pâmânt și apoi viața veșncă.

Ei au cerut și au primit. Domnul i-a învățat.

Acum suntem noi cei care stăm în prezența aceluiași Dumnezeu. În biserică, în tabernacol, este prezent același Dumnezeu, Isus Cristos. Putem cere orice. El poate să ne ofere orice. Tocmai ne-a asugurat în evanghelia de astăzi că vom primi. Isus ne-a spus: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide”.

Ce anume cerem astăzi? Ce vrem cel mai mult pentru viața noastră? Ce ne lipsește? Ce simțim că ar putea face Dumnezeu pentru noi? El este aici, acum… Iar noi putem să-i cerem orice, absolut orice!

Să ne unim glasul cu vocea apostolilor și să spunem și noi în această duminică: Doamne, învață-ne să ne rugăm!

Da, Doamne, învață-ne să ne rugăm. Să ne rugăm în biserică. Să ne rugăm în casele noastre. Să ne rugăm în familiile noastre. Soții să se roage împreună. Părinții să se roage împreună cu copiii. Să învățăm împreună să ne rugăm unii pentru alții și să trăim frumusețea rugăciunii. Să ne rugăm și să cerem ca numele lui Dumnezeu să fie sfințit prin viața noastră, în casa noastră, în comunitatea noastră. Să ne rugăm și să cerem pâinea cea de toate zilele pentru noi și pentru toți cei săraci, flămânzi, suferinzi. Să ne rugăm și să cerem iertare. Și să învățăm să iertăm.

Să ne unim glasul cu vocea apostolilor și să spunem și noi: Doamne, învață-ne să ne rugăm. Dacă vom învăța să ne rugăm și îi vom învăța și pe cei din jurul nostru să se roage vom primi toate celelalte. Rugăciunea făcută cu credință aduce pacea, ne transformă în oameni ai păcii, în oameni care iartă și cer iertare. Rugăciunea ne aduce mai multă liniște în familie și în relațiile cu oamenii. Rugăciunea ne ajută în confruntarea noastră cu sărăcia, cu boala, cu suferința sufletească sau trupească. Pentru că rugăciunea făcută cu credință poate totul, schimbă totul.

Să învățăm să ne rugăm pentru a reda acestei lumi zâmbetul, speranța. Să învățăm să ne rugăm pentru că rugăciunea este momentul în care ne amintim că avem un Dumnezeu care ne iubește, un Dumnezeu care poate totul. Un Dumnezeu care a murit pe cruce pentru noi. Un Dumnezeu care a înviat pentru noi. Un Dumnezeu care acum este aici, în biserică, într-o bucată de pâine și vine în viața noastră. Să-l primim cu bucurie și să-i spunem: „Doamne, învață-ne să ne rugăm”. Amin!

24 iulie 2016 

† DUMINICA a 17-a de peste an
Ss. Sharbel Makhluf, pr.; Cristina, fc. m.
Gen 18,20-32; Ps 137; Col 2,12-14; Lc 11,1-13

LECTURA I
Să nu se supere Domnul meu, dacă îndrăznesc să mai vorbesc!
Citire din cartea Genezei 18,20-32
În zilele acelea, Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor este foarte greu. 21 De aceea voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde cu strigătul lor ajuns până la mine; iar de nu, voi şti ce să fac”. 22 Bărbaţii s-au întors de acolo şi s-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Abraham stătea încă înaintea Domnului. 23 Abraham s-a apropiat şi i-a zis: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel nelegiuit? 24 Poate că se află cincizeci de drepţi în cetate; oare îi vei nimici şi nu vei suporta locul pentru cei cincizeci de drepţi care sunt în ea? 25Departe de tine să faci un lucru ca acesta: să-l faci pe cel drept să moară împreună cu cel nelegiuit şi să fie cu cel drept cum este cu cel nelegiuit! Departe de tine! Oare judecătorul întregului pământ nu va face judecată?” 26 Domnul i-a răspuns: „Dacă voi găsi în Sodoma, în cetate, cincizeci de drepţi, voi suporta tot locul de dragul lor!” 27 Abraham a reluat: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul, eu care sunt praf şi cenuşă! 28 Poate că din cincizeci de drepţi vor lipsi cinci. Vei nimici pentru cei cinci toată cetatea?” I-a răspuns: „N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci”. 29 Abraham a continuat să vorbească şi a zis: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci”. I-a răspuns: „Nu o voi face de dragul celor patruzeci”. 30 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi! Poate că se vor găsi acolo treizeci!” A răspuns: „Nu o voi face dacă voi găsi acolo treizeci!” 31 Abraham a zis: „Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!” A răspuns: „Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!” 32 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată. Poate se vor găsi acolo zece!” A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.6-7ab.7c-8 (R.: cf. 3a)
R.Ascultă-mă, Doamne, când strig către tine!

1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îţi cânt înaintea îngerilor.
2a Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

2bc Laud numele tău pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat şi sufletul mi l-ai întărit. R.

6 Oricât de sus ar fi Domnul, el îl vede pe cel umil
şi îl recunoaşte din depărtare pe cel mândru.
7ab Chiar dacă trebuie să trec printr-o mare strâmtorare,
tu mă faci să trăiesc, în ciuda mâniei duşmanilor mei. R.

7c Tu îţi întinzi mâna şi dreapta ta mă mântuieşte.
8 Domnul va duce la bun sfârşit
ceea ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică.
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu v-a readus la viaţă împreună cu el, iertându-vă toate nelegiurile.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni 2,12-14
Fraţilor, înmormântaţi fiind împreună cu el prin Botez, aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu el, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morţi. 13 Pe voi, care eraţi morţi pentru nelegiuirile şi necircumcizia trupului vostru, v-a readus la viaţă împreună cu el, iertându-vă toate nelegiurile. 14 El a şters documentul cu poruncile care erau împotriva voastră şi l-a anulat pironindu-l pe cruce.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Rom 8,15
(Aleluia) Nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba, Tată!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Cereţi şi vi se va da!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,1-13
Calligraphy_-_6._Our_Father_-_small_dk_green_matt_10În acel timp, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui”. 2 Atunci le-a zis: „Când vă rugaţi, spuneţi: «Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta! 3 Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele 4 şi iartă-ne păcatele noastre pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte; şi nu ne duce în ispită!»” 5 Apoi le-a spus: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi-i spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini 6 pentru că un prieten al meu a sosit la mine dintr-o călătorie şi nu am ce să-i pun înainte!», 7 dacă celălalt dinăuntru, răspunzând, îi zice: «Nu mă deranja; uşa este deja închisă şi copiii sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau», 8 vă spun, chiar dacă nu se va scula să-i dea pentru că îi este prieten, pentru insistenţa lui se va scula şi-i va da ceea ce are nevoie. 9 De aceea şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! 10 Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide. 11 Care tată dintre voi, dacă fiul îi cere un peşte, îi va da în loc de peşte un şarpe, 12 sau dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion? 13 Aşadar, dacă voi, cei care sunteţi aici, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 2,981 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: