Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Dumnezeu căuta pacea, m-a privit și a plâns…!

Posted by Paxlaur pe 23/11/2017

Dominus flevit_Domnul a plans asupra Ierusalimului
În drumul său spre împlinirea mântuirii noastre prin cruce, atunci când Domnul s-a apropiat de Ierusalim, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi” (Lc 19,42).

Ierusalimul este în acest fragment și în contextul zilelor noastre imaginea vieții noastre și a lumii întregi: de câte ori nu rătăcim noi înșine departe de calea care ne-ar putea aduce pacea?! Cât de mult avem nevoie să trecem dincolo de suferințele noastre zilnice, dincolo de lacrimi și plâns, dincolo de tristețe și să ne găsim pacea, fericirea!

Vrem să căutăm calea spre pace, chiar dacă această cale pare atât de ascunsă, neclară. Împreună cu Isus plângem și astăzi asupra Ierusalimului, asupra lumii, dar tot împreună cu el căutăm calea spre pace: el este „principele păcii”. Singuri nu vom reuși, ci doar împreună, doar uniți! Trebuie să fim uniți cu Domnul în drumul spre pace!

Pacea trebuie să înceapă din interiorul nostru, trebuie să înceapă cu viața noastră. Să ne amintim cum îi declară fericiți Isus pe cei care iubesc pacea: „Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu” (Mt 5,9). Dacă ne dorim pacea, dacă trăim în pace, dacă muncim pentru pacea în casa, în comunitatea noastră și în lumea întreagă, suntem cu adevărat fiii lui Dumnezeu.

Cât de dulce este acest cuvânt: „Pace”! Ce balsam mângâietor pentru sufletele care de prea multă vreme trăiesc în ură, în război, în dușmănie! Să ne rugăm astăzi pentru cei care trăiesc în dușmănii, lipsiți de pace!

În mijlocul unei lumi care s-a lăsat pradă războiului și urii, noi trebuie să fim instrumente de pace. Trebuie să valorificăm căile de pace pe care le știm și care sunt la îndemâna noastră. Trebuie să îmbunătățim cunoașterea reciprocă, cunoașterea celuilalt prin dialog. Trebuie să învățăm să practicăm iertarea și totodată trebuie să fim drepți în cele mai mici lucruri, până și în gândurile noastre. Orice gest, oricât de mic ar fi, ne apropie sau ne îndepărtează de a fi „fii lui Dumnezeu”, de a cunoaște fericirea „făcătorilor de pace”!

Să ne înălțăm inimile la Cristos, pacea noastră. El este cel care ne spune și nouă astăzi: „Dacă noi am fi cunoscut calea spre pace”. Să cerem lumina și ajutorul său pentru a cunoaște calea păcii. Să cerem harul să facem doar pacea, doar binele, doar dreptatea, doar iertarea, doar iubirea… Calea spre pace și dreptate trece de cele mai multe ori prin pustiu, printr-o purificare a inimii (1Mac 2,29). Să nu ne fie teamă să coborâm în pustiu, să nu ne temem de renunțări. Bucuria păcii în casa și în comunitatea noastră merită orice sacrificiu!


„Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă.
Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea.
Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă” (In 14,27).
Să primim pacea Domnului
și să o revărsăm asupra celor care fac parte din viața noastră.


 

23 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Clement I, pp. m. *; Columban, abate *; Lucreţia, m.
1Mac 2,15-29; Ps 49; Lc 19,41-44

LECTURA I
Vom ţine alianţa părinţilor noştri.
Citire din cartea întâi a Macabeilor 2,15-29
În zilele acelea, cei care erau lângă rege şi care obligau la apostazie au venit în cetatea Modiin, ca să aducă jertfe. 16 Mulţi din Israel treceau la ei, însă Matatia şi fiii lui s-au adunat împreună. 17 Cei care erau lângă rege i-au zis lui Matatia: „Tu eşti un conducător cinstit şi mare în cetatea aceasta, sprijinit de fii şi de fraţi. 18 Acum, apropie-te primul şi împlineşte hotărârea regelui aşa cum au făcut toate neamurile, bărbaţii lui Iuda şi cei care au rămas la Ierusalim şi fiţi tu şi fiii tăi dintre cei care îl iubesc pe rege! Tu şi fiii tăi veţi fi cinstiţi cu aur, argint şi daruri multe”. 19 Matatia a răspuns şi a zis cu glas puternic: „Chiar dacă toate neamurile care se află sub stăpânirea regelui vor asculta de el şi fiecare va părăsi cultul părinţilor săi şi vor adera la poruncile sale, 20 eu, fiii mei şi fraţii mei vom umbla în alianţa părinţilor noştri. 21 Să ne ferească Dumnezeu să părăsim legea şi prescrierile! 22 Nu vom asculta de cuvintele regelui, ca să părăsim cultul nostru, nici la dreapta, nici la stânga!” 23 Când a terminat de spus aceste cuvinte, s-a apropiat un bărbat iudeu înaintea ochilor tuturor, ca să aducă jertfă pe altarul din Modiin, după hotărârea regelui. 24 Matatia a văzut, s-a aprins de zel şi i s-au cutremurat rărunchii. L-a cuprins o mânie dreaptă, a alergat şi l-a înjunghiat pe altar. 25 În acelaşi moment l-a ucis şi pe bărbatul regelui care-i obliga să jertfească şi a dărâmat altarul. 26 S-a aprins de zel pentru lege cum a făcut Pinhas împotriva lui Zambri, fiul lui Salom. 27 Matatia a strigat în cetate cu glas puternic şi a zis: „Oricine are zel pentru lege şi este pentru alianţă să iasă după mine!” 28 Apoi, el şi fiii lui au fugit în munţi şi au părăsit ceea ce aveau în cetate. 29 Atunci, mulţi care căutau dreptatea şi judecata au coborât în pustiu şi s-au aşezat acolo.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 49(50),1-2.5-6.14-15 (R.: 23b)
R.: Celui care merge pe calea cea dreaptă îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

1 Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeşte,
el cheamă pământul de la răsăritul soarelui
până la asfinţitul lui.
2 Din Sion, frumuseţea desăvârşită, Dumnezeu străluceşte. R.

5 Adunaţi-i înaintea mea pe credincioşii mei,
pe cei care, prin jertfă, au încheiat alianţa cu mine!
6 Cerurile vor face cunoscută dreptatea lui,
căci însuşi Dumnezeu este judecătorul. R.

14 Oferă-i lui Dumnezeu jertfă de laudă
şi împlineşte voturile făcute Celui Preaînalt.
15 Cheamă-mă în ziua strâmtorării:
eu te voi elibera, iar tu mă vei cinsti! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,41-44
În acel timp, când Isus s-a apropiat de Ierusalim, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi. 43 Căci vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor săpa tranşee în jurul tău, te vor încercui şi asedia din toate părţile, 44 te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce bine ar fi să nu uităm…

Posted by Paxlaur pe 22/11/2017

pace viata speranta

Posted in E bine de ştiut, Muzica | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Am fost aleși pentru a câștiga cerul

Posted by Paxlaur pe 22/11/2017

marele premiu„Eu v-am ales pe voi ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână”, spune Domnul (cf. In 15,16). Am fost aleși pentru a câștiga cerul, pentru a valorifica „minele” primite. Am fost aleși pentru ca „privind la cer și la pământ și la câte sunt în ele să înțelegem că Dumnezeu a creat totul, inclusiv omul” (cf. 2Mac 7,28). Mântuirea este cel mai mare câștig, cea mai mare realizare: atunci ne vom „trezi” și vom contempla chipul Tatălui (cf. Ps 16,15).

Sunt mulți cei care aspiră la câștigarea unor mari premii, fie la loto, fie premii ca Oscar, Nobel, Pulitzer, Sahariv etc. Dacă pentru a câștiga la loto ai nevoie de „noroc”, pentru a câștiga celelalte premii ai nevoie de talent și de multă, multă muncă. Cei care au câștigat astfel de premii au muncit și au fost răsplătiți pentru efortul depus. Însă de multe ori, atunci când se vorbește despre dorința de a câștiga un premiu, se uită un aspect: modul în care atingerea acelui obiectiv va schimba viața câștigătorului. Dacă în cazul celui care câștigă după un efort îndelungat șocul nu este atât de mare încât premiul vine ca o răsplată, în cazul celui care a cumpărat biletul câștigător la loto euforia câștigului și șocurile de după pot avea urmări devastatoare. Nu orice premiu câștigat îți face bine, ci doar acela pentru care ai muncit și pe care cu adevărat îl meriți.

Așa trebuie să fie și cu marele premiu de la fârșitul vieții: mântuirea. Acest premiu – dobândit nu pentru meritele noastre, ci pentru sacrificiul lui Cristos – ne este oferit ca binecuvântare, ca o sublimă formă de recunoștință față de cel care și-a valorificat minele, pentru cel care a trudit împlinind voința Stăpânului.

Sfinții, printre care și sfânta Cecilia, au trudit pentru a fi primiți la ospățul mirelui. Ei sunt cei care au trăit și ne-au instruit în „arta ieșirii cu înțelepciune înaintea mirelui” (cf. Mt 25,6). Ei sunt cei care ne învață „să cântăm în inima noastră numai pentru Domnul”, asemenea sfintei Cecilia. Ei sunt cei care au răspuns cu prețul vieții lor la declarația de iubire a lui Dumnezeu: „Îți voi vorbi la inimă și vei cânta ca în zilele tinereții… Te voi logodi cu mine pentru totodeauna în dreptate și fidelitate” (cf. Os 2,14-20).

Să facem și noi din viața noastră un răspuns la iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă. Să învățăm și noi arta ieșirii cu înțelepciune în întâmpinarea Mirelui. Să veghem cu înțelepciune, speranță și răbdare până în ziua întâlnirii cu cel căruia înima noastră îi cântă mărirea. Să muncim pentru a dobândi premiul oferit de Dumnezeu. Să nu visăm doar să câștigăm la loto, ci să facem din mântuire visul vieții noastre, visul după a cărui împlinire să suspinăm neîncetat și pentru a cărui primire să muncim cu toată dăruirea.


Orice premiu te poate face fericit pentru un timp
și nefericit pentru un altul.
Doar mântuirea îți aduce fericirea veșnică.


22 noiembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 33-a de peste an
Sf. Cecilia, fc. m. **
2Mac 7,1.20-31; Ps 16; Lc 19,11-28

LECTURA I
Creatorul lumii vă va da înapoi duhul şi viaţa.
Citire din cartea a doua a Macabeilor 7,1.20-31
În zilele acelea, s-a întâmplat că şapte fraţi cu mama lor au fost prinşi de rege şi obligaţi – fiind bătuţi cu biciul şi cu vâna de bou – să mănânce carne de porc, care era interzisă de Lege. 20Mama a fost deosebit de minunată şi vrednică de o amintire frumoasă pentru că, văzând cum mor cei şapte fii ai ei într-o singură clipă, îndura aceasta cu tărie datorită speranţei pe care o avea în Domnul. 21 Pe fiecare dintre ei îl încuraja în limba părintească. Plină de sentimente nobile şi însufleţindu-şi cugetul de femeie cu îndrăzneală de bărbat, le spunea: 22 „Nu ştiu cum aţi apărut în sânul meu şi nu eu v-am dăruit sufletul şi viaţa, iar mădularele fiecăruia nu eu le-am alcătuit. 23Aşadar, Creatorul lumii, cel care a plăsmuit neamul omenesc şi se află la originea tuturor, el vă va da înapoi în îndurarea sa şi duhul şi viaţa, pentru că voi le dispreţuiţi acum de dragul legilor lui”. 24Antioh, considerându-se jignit şi bănuind dispreţ în cuvintele ei, întrucât mai era doar fiul cel mai mic, a început să-l îndemne nu numai prin cuvinte, ci şi prin jurământ, promiţându-i că-l va face totodată bogat şi foarte fericit dacă va renunţa la cele părinteşti, că îl va avea de prieten şi îi va încredinţa funcţii. 25 Însă, pentru că tânărul nu-l lua în seamă, regele a chemat-o pe mamă şi a îndemnat-o să-l sfătuiască pe fiul ei să se salveze. 26 După multe insistenţe, a acceptat să îl convingă pe fiul ei. 27 S-a aplecat asupra lui şi, bătându-şi joc de crudul tiran, i-a vorbit astfel în limba părintească: „Fiule, ai milă de mine, care te-am purtat în sân timp de nouă luni, te-am alăptat timp de trei ani, te-am îngrijit, te-am adus la această vârstă şi te-am îngrijit. 28 Te rog, fiule, priveşte la cer şi la pământ şi la câte sunt în ele! Şi, văzându-le pe toate, dă-ţi seama că Dumnezeu le-a făcut din nimic şi astfel a luat fiinţă şi neamul omenesc! 29 Nu te teme de călăul acesta, ci fii vrednic de fraţii tăi! Primeşte moartea, ca să te redobândesc împreună cu fraţii tăi în ziua îndurării!” 30 Pe când ea mai vorbea, tânărul a spus: „Ce aşteptaţi? Eu nu ascult de porunca regelui, ci ascult de porunca legii care le-a fost dată părinţilor noştri prin Moise. 31 Tu, care ai adus toate relele asupra evreilor, nu vei scăpa din mâinile lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 16(17),1.5-6.8b şi 15 (R.: 15b)
R.: Când mă voi trezi, Doamne, mă voi sătura de chipul tău.

1 Ascultă, Doamne, dreptatea mea,
ia aminte la strigarea mea;
pleacă-ţi urechea la rugăciunea mea,
de pe buze care nu au înşelăciune! R.

5 Tu îmi păstrezi paşii pe căile tale,
ca să nu se clatine picioarele mele.
6 Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi,
pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele mele! R.

8b Adăposteşte-mă la umbra aripilor tale.
15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faţa ta,
când mă voi trezi mă voi sătura de chipul tău. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 15,16
(Aleluia) Eu v-am ales pe voi ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
De ce nu ai pus banii mei la bancă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,11-28
În acel timp, Isus le-a mai spus o parabolă, pentru că se apropiau de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând. 12 Aşadar, le-a spus: „Un om nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să primească un regat şi apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Investiţi-le până când voi veni!” 14 Însă cetăţenii săi îl urau şi au trimis în urma lui o solie, să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi». 15Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemaţi la el servitorii cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câştigat. 16 Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine». 17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puţine lucruri, să ai autoritate peste zece cetăţi”. 18 Apoi a venit al doilea şi a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine». 19 Iar el i-a spus: «Şi tu vei fi peste cinci cetăţi”. 20 A venit un altul şi i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ştergar, 21 întrucât m-am temut de tine, căci eşti un om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat”. 22 El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Ştiai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat. 23Atunci, de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aş fi luat cu dobândă». 24 Şi a zis celor care erau de faţă: «Luaţi mina de la dânsul şi daţi-o celui care are zece mine!” 25 Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!” 26 «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. 27 Iar pe duşmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!»” 28 Spunând acestea, Isus a pornit înainte, urcând spre Ierusalim.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Tu pentru cine ești prezent? Tu pentru cine trăiești?

Posted by Paxlaur pe 21/11/2017

viata motivatie iorgaO poveste despre un rabin temător de Dumnezeu spune că într-o seară, după ce și-a petrecut întreaga zi studiind cărțile vechilor profeții, bătrânul înțelept s-a hotărât să facă o plimbare pentru a se destinde.

În timp ce se plimba agale pe o stradă lăturalnică, a întâlnit un paznic tânăr care se plimba înainte și înapoi, cu pași mari și hotărâți, prin fața unei porți uriașe.

„Pentru cine ești aici? Pentru cine umbli atât de hotărât?”, l-a întrebat rabinul, plin de curiozitate.

Paznicul a spus numele patronului său. Apoi, imediat, l-a întrebat pe rabin: „Dar tu? Tu pentru cine umbli?”.

Această întrebare nu a mai ieșit niciodată din inima rabinului: „Eu pentru cine umblu? Eu pentru cine trăiesc? Eu pentru cine sunt astăzi aici?”.

Tu pentru cine umbli prin această lume? Ce înseamnă prezența ta pentru ceilalți? Pentru cine ești aici? De fapt, ești prezent în locul în care trăiești? Ești cu adevărat prezent în viața celor care te întâlnesc?

Viața ne este plină de „prezenți absenți” și cu ușurință riscăm să devenim noi înșine astfel de „prezențe absente”. De prea multe ori stăm lângă oameni fără să fim cu adevărat prezenți: uităm importanța unității și a legăturii dintre minte, suflet și trup, uităm să fim prezenți trup și suflet la bucuriile și necazurile celorlalți. Uităm să fim prezenți în ceea ce facem. Uităm să fim recunoscători pentru locul și timpul în care ni s-a dat să fim prezenți. Uităm că nu suntem „prezenți” în lume pentru noi înșine, ci pentru ceilalți. De fapt, atunci când neglijăm modul nostru de a fi prezenți, neglijăm prezența celuilalt, adică suntem indiferenți față de ceilalți.

O mare indiferență arătăm și față de prezența Domnului, față de cel care ne cheamă zilnic la el. Atunci când refuzăm să participăm la viața Bisericii, în special la sfintele sacramente, ceea ce neglijăm nu este unitatea sau forța sau confortul care poate izvorî din a fi prezenți împreună, din a fi uniți o oră duminica. Ceea ce neglijăm este prezența celui care a spus: „Unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo prezent în mijlocul lor” (cf. Mt 18,20).

Dacă vom învăța să umblăm în lumina Domnului și să fim „prezenți prezenței sale”, vom deveni prezențe reale și izvor de fericire în viața aproapelui (cf. Is 2,5).

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Să nu-i pese nimănui dacă te naști, dacă te trezești, dacă ajungi, dacă exiști…

Posted by Paxlaur pe 21/11/2017

trandafiri_floare_maria„Să nu fii așteptat de nimeni. Să nu-i pese nimănui dacă te naști, dacă te trezești, dacă ajungi, dacă exiști etc.” Ce poate fi mai dureros? Ce stare sufletească ne-ar putea coborî mai jos de această suferință? Aceasta pentru că nu suntem creați pentru noi înșine, ci pentru alții. Cine crede că poate supraviețui de unul singur în această lume, se înșală. Cine crede că doar el contează, arată că nu se cunoaște pe sine și nici lumea din jur. Cine se închide în egoism, suferă cumplit și devine prilej de suferință și pentru cei din jur. Noi toți am fost creați pentru a merge spre ceilalți. Am fost creați să stăm cu brațele larg deschise, mereu pregătiți pentru o îmbrățișare, asemnea pruncilor. Câtă fericire și liniște în viața copilului care este cuprins în suava îmbrățișare a mamei!

Să tresăltăm de bucurie în această zi: Domnul vine în mijlocul nostru! Însuși Dumnezeu vrea să locuiască împreună cu noi, aici, pe pământ, în casa și în inima noastră: „Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci, iată, eu vin şi voi locui în mijlocul tău” (Zah 2,14). Dumnezeu cel atotputernic vine să facă lucruri minunate în viața noastră.

Cu cât dor suspina întreaga creație așteptând răscumpărarea. Cât de înflăcărate erau inimile cântând, fiecare în felul său: „O, dacă ai despica cerurile și ai coborî” (Is 63,19). Și cât de delicat și-a pregătit Domnul intrarea în lume: „Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu, căruia îi va pune numele Emanuel” (Is 7,14). Pentru ca mai apoi îngerul să-i spună sfintei Fecioare: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său” (Lc 1,30-32).

Cu cât drag a pregătit-o Dumnezeu pe Sfânta Fecioară pentru sublimul har de a-l „naște pe creatorul vieții”. Cu câtă bucurie a primit-o astăzi în templul său cel sfânt pe cea prin care el a „înfăptuit cea mai mare lucrare de pe tot pământul”. Maria a fost o ființă așteptată de Dumnezeu, de îngeri, de întreaga omenire. Iar fiecare sărbătoare în cinstea ei trebuie să ne umple de bucurie și de speranță. Și noi suntem ființe așteptate de Domnul. Astăzi și noi trebuie să intrăm cu bucurie în casa Domnului, în locașurile sale sfinte și să-i aducem recunoștința noastră pentru darul vieții, pentru darul familiei, pentru darul mântuirii.

Să trăim această zi cu brațele deschise, pregătiți să-i îmbrățișăm pe cei pe care îi vom întâlni. Să amintim celor din jurul nostru că sunt așteptați. Să-i căutăm pe cei care se simt singuri și uitați. Nu am fost creați pentru noi înșine, ci pentru ceilalți și pentru Domnul care ne așteaptă în locașul său cel sfânt.


„Nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine
și nimeni nu moare pentru sine.
De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim,
și dacă murim, pentru Domnul murim” (Rom 14,7-8).


21 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 33-a de peste an
Prezentarea la Templu a Sf. Fc. Maria **
Zah 2,14-17; Ps Lc 1,46-55; Mt 12,46-50

LECTURA I
Bucură-te, fiica Sionului, căci, iată vin!
Citire din cartea profetului Zaharia 2,14-17
Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci, iată, eu vin şi voi locui în mijlocul tău – oracolul Domnului. 15 Se vor alipi multe neamuri de Domnul în ziua aceea şi vor fi poporul meu şi eu voi locui în mijlocul tău. Vei cunoaşte că Domnul Sabaot m-a trimis la tine. 16 Domnul îl va moşteni pe Iuda ca parte a sa în ţara sfântă şi va alege din nou Ierusalimul. 17 Să tacă orice făptură înaintea Domnului, pentru că el s-a ridicat din locuinţa sa cea sfântă!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,46-47.48-49.50 şi 53.54-55 (R.: 49)
R.: Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic: şi numele lui e sfânt.

46 Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu. R.

48 Căci a privit la smerenia slujitoarei sale.
Iată, de acum, toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic:
şi numele lui e sfânt! R.

50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
53 Pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. R.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său,
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28b
(Aleluia) „Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei!”
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,46-50
În acel timp, pe când Isus mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară, căutând să-i vorbească! 47 Atunci i-a spus cineva: „Iată, mama şi fraţii tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească!” 48 Dar el, răspunzând, i-a zis celui care îi vorbise: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” 49 Şi, întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei! 50Căci oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri, acela îmi este şi frate şi soră şi mamă”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: