Nu oferi doar din ceea ce ai, ci dăruiește din ceea ce ești

Mulți dintre cei care s-au lepădat de zgârcenie și au început să practice pomana pot spune: „Am învățat să ofer nu pentru că am prea mult, ci pentru că știu cum este să nu ai”. Aceste cuvinte nu sunt doar o invitație la genereozitate, ci sunt strigătul celor care au nevoie de ajutorul nostru. Când le auzim și nu dăruim nu facem distincția între sacru și profan, între esențial și dispensabil. Fără această distincție vrem doar să adunăm, să avem. Când nu știm valoarea sacrului, ne îngrijim doar de trup, uitându-ne sufletul. Ai privit vreodată sufletele din jur? Ai văzut trupul lor, ochii lor care caută speranță? Într-o zi și tu ai fost privit, ajutat, iubit. Astăzi ești chemat tu să privești, să oferi, să iubești!

Prea târziu te-am iubit...

Gingasia celor mici_generozitateCât de luminoasă ne face ziua cuvântul Domnului care strigă ființei noastre: „Nu uita: Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie!” (cf. 2Cor 9,7). Vedem astfel că, în această lună dedicată inimii preasfinte, revine chemarea Domnului de a ne lepăda de zgârcenie, de lăcomie și de orice altă formă de avariție, și de a îmbrățișa cu bucurie sărăcia și slujirea săracilor. Însă aceasta trebuie să o facem astfel încât să nu căutăm răsplata oamenilor și laudele lor, ci doar împlinirea voinței lui Dumnezeu Tatăl care vede în ascuns tot ceea ce facem, tot ceea ce purtăm în inima noastră (cf. 2Cor 9,9; Mt 6,1-5).

Renunțarea la o viață plină de zgârcenie, renunțarea la indiferența față de cei aflați în lipsuri și dezlipirea de trecut sunt grele. Nu toți reușesc să spună asemenea Apostolului: „Eu nu consider că mi-aș fi atins țelul, dar fac un singur lucru: dau uitării…

Vezi articol original 926 de cuvinte mai mult

Desăvârșirea nu poate fi atinsă fără îmbrățișarea „sărăciei”

Știm că „nu putem sluji și lui Dumnezeu și mamonei” (cf. Lc 16,13). Sunt vrednice de milă sufletele „iubitorilor de arginți”, căci dacă nu au fost credincioși cu mamona nedreaptă, cine le va încredința adevărata bogăție (cf. Lc 16,11.14)? Însă cât de frumos strălucește sufletul acelor ființe care, deși au avut pe mâna lor „bogățiile acestei lumi”, nu și-au luat privirea de la cel despuiat și răstignit pe cruce! Cât de frumoase sunt sufletele celor care, în testamentul lor, pot spune asemenea cardinalului Silvano Piovanelli: „Am intrat pe linia dreaptă de sosire şi toată viaţa mea este îndreptată spre Domnul, care a umplut existenţa mea. Numai el a fost alături de mine şi a umplut mintea mea, inima mea, totul din mine. Prin el am simţit că sunt frate al tuturor oamenilor, îndeosebi al săracilor, al bolnavilor şi al persoanelor singure şi abandonate. Eu m-am născut sărac şi în pofida unei vieţi pline de contacte cu atâtea persoane, atâtea situaţii şi în pofida parcursului meu în Biserică, am rămas sărac, deci nu am nimic de lăsat; am de lăsat numai iubirea”.

Prea târziu te-am iubit...

saracie_fericire_cristosDesăvârșirea la care ne cheamă Cristos – „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit! (Mt 5,48) – nu poate fi atinsă fără îmbrățișarea sărăciei. Da, exact acea „virtute” care nu te lasă indiferent în fața nevoilor celor din jur. Unii încearcă să se amăgească, dar uită cuvântul Scripturii care zice: „Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?” (1In 3,17).

Pentru a practica cu demnitate sfatul evanghelic al sărăciei, noi trebuie să învățăm direct de la Cristos „care, pentru noi, din iubire, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, noi să ne îmbogăţim” (cf. 2Cor 8,9). Sărăcia nu este o materie școlară sau un curs care se predă în facultate! Trăirea sărăciei se deprinde privind la Cristos, la Cristos și la…

Vezi articol original 897 de cuvinte mai mult

Predicăm Evanghelia, dar trăim după Legea talionului…

Suntem atât de diferiți de Cristos:
predicăm Evanghelia,
dar trăim după Legea talionului!

Prea târziu te-am iubit...

om ingandurat_trist_dezorientatÎntr-o lume plină de ură și violență nu este tocmai ușor să citești și să trăiești Evanghelia care propune iubirea și iertarea. Omului contemporan i se pare nedreaptă până și Legea talionului: e prea puțin ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Noi vrem răzbunare!

Dacă nu ne vom întoarce la Evanghelie, la legea iubirii și a iertării, vom sfârși prin a ne autodistruge. Ne alimentăm ura, ne deprindem cu violența și semănăm cu o bombă gata să explodeze și să distrugă totul în jurul nostru. Albert Einstein spunea că dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să salvăm lumea atunci „iubirea este unicul răspuns. Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul și lăcomia care devastează planetă. Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a…

Vezi articol original 822 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat asta: