Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Inima mi se făcuse Cer…

Posted by Paxlaur pe 06/12/2016

Little boy hugging an old book

Uneori calcă cineva în inima mea,
Calcă aprins, parcă s-o ia.

O măsoară în jos şi-n sus.
Eu tac, ascult şi adast supus:

O fi boala, o fi moartea
Nu mă răzvrătesc, asta mi-e partea.

Mă doare, dar nu mi-e frică
Numai inima se face mică, mică…

Într-o noapte paşii largi, tot mai largi…
– Domol,  inimă, că te spargi.

Strig la ea – eşti nebună?
Ea-mi bate-n urechi să-mi spună:

Omule, scoală, este El!
– Care El? Cine? Stai niţel!

El, Domnul, gâfâie ea,
Ne măsoară cu pas de stea…

Eu dintr-o dată-mi încordez tăria
Cataracată mă inundă bucuria:

– Oh, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, te ţin prizonier…
– “Bine, zâmbi El, ţine-Mă o clipă” – Ah, gemui, pier…
O clipă, inima mi se făcuse Cer.

(Prizonierul, de Vasile Voiculescu)

Asta trebuie să fie participarea noastră la sfânta Liturghie: prezenţa lui Dumnezeu, emoţii, cer… Simţim ceva? Numai după o astfel de prezenţă vom reuşi să dăm mărturie despre Dumnezeul cel veşnic viu…

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Poezie, Sfanta Liturghie | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Să vină Moșul…

Posted by Paxlaur pe 05/12/2016

… și să ne aducă un suflet de copil! Atât!
unknown

Posted in E bine de ştiut, Imagini si fotografii, Sfântul Nicolae | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Mare de comuniune…

Posted by Paxlaur pe 05/12/2016

20160652ortodocsi„Un exemplu de comuniune”. Mai mult. „A fost o «mare de comuniune» pentru întreaga Biserică ortodoxă şi pentru lume”. Patriarhul ecumenic de Constantinopol Bartolomeu I – în istorica vizită de astăzi la bari cu ocazia sărbătorii liturgice a sfântului Nicolae – aşa a definit cu punctualitate şi ceea ce a apărut din Conciliul panortodox desfăşurat la Creta în iunie. A voit să vorbească despre asta în cursul lectio magistralis, centrată în întregime pe comuniune pornind de la semnificaţia sa teologică, pe care a ţinut-o chiar în vechea bazilică a sfântului patron pentru inaugurarea anului academic al Facultăţii Teologice din Puglia, primind premiul „Sfântul Nicolae” din partea Institutului Ecumenic.

Este prima dată când un patriarh ecumenic de Constantinopol este primit de acest oraş de la mare, legătură de convieţuire şi punte între creştinii din Orient şi din Occident, care de peste o mie de ani păstrează relicvele sfântului Bisericii nedespărţite, venerat din totdeauna de catolici şi ortodocşi. Valenţa ecumenică a vizitei lui Bartolomeu I, care din 1991 prezidează în caritate şi în diaconie ansamblul Bisericilor ortodoxe, urmărind neobosit unitatea creştinilor şi pacea, este sporită de convingerea că ecumenismul este misiune a fiecărei Biserici locale. Şi „distincţia semnificativă”, conferită astăzi lui Bartolomeu de dieceza de Bari a fost relansată de Papa Francisc în mesajul său ca „semn de recunoştinţă pentru slujirea adusă de el promovării unei comuniuni tot mai mari între toţi cei care cred în Cristos”. Semn pe care la rândul său patriarhul l-a primit ca „profetic al unităţii tuturor sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu” subliniind drumul teologic „dintre Bisericile noastre şi iubirea, respectul şi colaborarea”.

Comuniune, Conciliu, împărtăşire, dialog, integrare. Aşadar acestea sunt motivele reluate în lectio magistralis a lui Bartolomeu la Bari cu titlul: „Adriatica şi Ionica, mări de comuniune”. În sintonie deplină cu pronunţările Papei Francisc, mai întâi, în intervenţia sa, patriarhul de Constantinopol a explicat conceptul de comuniune ca expresie de iubire a relaţiei trinitare citând textele din Scriptură: „Comuniunea este participare comună de har, iubire şi comuniune cu viaţa lui Dumnezeu, care devine însăşi experienţa lui «a fi în relaţie». Înseamnă a fi părtaşi împreună de natura divină prin harul dăruit nouă de Dumnezeu în toate aspectele vieţii creştine. Înseamnă împărtăşire a credinţei, împărtăşire a spiritualităţii, a ne ruga unii pentru alţii, înseamnă a realiza concret această comuniune a vieţilor noastre şi a o pune în practică. De aceea dacă suntem reconciliaţi cu Dumnezeu prin intermediul lui Isus Cristos, intimi cu El – a mai explicat Bartolomeu – îi percepem pe fraţi ca aceia care ne aparţine, care împărtăşesc aceeaşi origine trinitară a noastră şi că mergem spre aceeaşi ţintă care este Cristos care a recapitulat toate în El”. Pentru că „Iubirea trinitară ne face persoane în relaţie, subiecte comunionale, având aceeaşi natură în dialog, capabili de o relaţie de iubire care transfigurează eu-l nostru şi ne face capabili să acţionăm şi să gândim că pacea provine din dialog şi că dialogul duce la unitate”.

De aici patriarhul ecumenic a voit să sublinieze că Biserica ortodoxă a dat exemplu de comuniune la Creta: „Sfânta noastră Biserică ortodoxă a manifestata «comuniunea» sa în luna iunie, când la Creta, prin decizie unanimă a tuturor primaţilor Bisericilor ortodoxe autocefale, a fost convocat sfântul şi marele conciliu al Bisericii ortodoxe”. După aproape cincizeci de ani de pregătire, de discuţii, de întâlniri şi sinaxe ale primaţilor, în pofida problemelor manifestate la puţin zile de la convocarea sa şi absenţa câtorva Biserici, conciliul panortodoxe s-a desfăşurat – cum subliniază patriarhul – într-un climat de rugăciune şi dialog, despre teme actuale precum misiunea Bisericii în lumea contemporană şi relaţia Bisericilor ortodoxe cu restul lumii creştine.

Pentru Bartolomeu „această mare adunare conciliară a vorbit cu un singur glas propriilor credincioşi, Bisericilor şi lumii”. A fost mărturie de comuniune şi exemplu de relaţie după imaginea relaţiei trinitare, şi în enciclica adresată lumii ea a definit principiile fundamentale ale comuniunii: „Biserica nu trăieşte pentru ea însăşi. Oferă întregii omeniri, prin ridicarea şi reînnoirea lumii în ceruri noi şi pământ nou”. În afară de asta a exprimat modul de exprimare a comuniunii sale: „Biserica este prin ea însăşi conciliu, întemeiată de Cristos şi condusă de Duhul Sfânt, în acord cu vorba apostolică: «Am hotărât, Duhul Sfânt şi noi» (Fap 15,28)”. Conform lui Bartolomeu, conciliul a simţit exigenţa comuniunii cu lumea şi cu tot ceea ce este legat de ea. S-a ocupat de schimbările actuale, de necesitatea unei atenţii faţă de persoana umană, chiar şi în faţa cuceririlor ştiinţifice, a geneticii şi a noilor ştiinţe. Şi-a ridicat glasul pentru sărăcia răspândită, pentru ameninţarea care apasă asupra mediului natural. În afară de asta nu a redus sub tăcere problemele care derivă din globalizare, din fenomenele extreme de violenţă şi din imigraţie. A acordat atenţie deosebită vocaţiei comunionale a familiei ca „Biserică familială” şi dialogului, ca experienţă intrinsecă în simţirea ortodoxă, în linie cu ceea ce este exprimat pentru conceptul de comuniune: „În acest spirit de recunoaştere a necesităţii unei mărturii şi a unei disponibilităţi, Biserica ortodoxă a atribuit mare importanţă dialogului, şi îndeosebi celui cu creştinii non-ortodocşi”.

Apoi Bartolomeu şi-a îndreptat atenţia spre mărturia convieţuirii antice şi paşnice dintre greci şi latini în regiunea Puglia. Leagăn de istorie, civilizaţie, limbi, culturi şi religii capabile de interconexiuni şi de schimburi, care au condus procesele sociale din întreaga zonă timp de secole, contribuind la creşterea popoarelor care se află la Mare Nostrum. Ca atunci, astăzi n-am putea să fim în relaţie cu Dumnezeu şi cu fraţii noştri şi surorile noastre care suferă – a spus Bartolomeu – să dăm realizare practică propunerilor umane şi sociale ale conciliului Bisericii ortodoxe şi să alimentăm principiile de dialog, iubire şi pace în faţa unei „Mare Nostrum care a devenit mormântul atâtor fraţi şi surori care visau o viaţă mai bună. Credem că rolul religiilor – a spus în sfârşit patriarhul – devine fundamental în crearea, demararea şi consolidarea principiului de comuniune pentru colaborarea şi înţelegerea reciprocă, îndepărtând fundamentalismele care se găsesc în toate societăţile şi religiile. Există necesitate de a recrea stima reciprocă între popoare, depăşind neîncrederi, violenţă, măceluri şi genociduri. Este nevoie ca dreptatea socială şi dreptatea dintre naţiuni să prevaleze asupra simplelor interese ale economiei mondiale şi ale globalizării celei mai neînfrânate, aşa încât să se pună capăt migraţiilor necontrolate”.

Mâine patriarhul de Constantinopol va relua aceste motive în omilia sa, va coborî în cripta bazilicii pentru a venera relicvele sfântului Nicolae şi va asista la concelebrarea euharistică pentru solemnitatea sfântului patron prezidată de arhiepiscopul de Bari-Bitonto, Francesco Cacucci, care a definit istorica vizită la Bari a patriarhului ecumenic de Constantinopol „un pas important în drumul care-i apropie pe credincioşii catolici şi ortodocşi în comemorarea comună a sfântului din Myra şi încoronare a unui drum lung”. Între timp, Conferinţa Episcopilor din Italia a făcut deja cunoscut că de anul viitor la 6 decembrie va fi obligatoriu să se celebreze comemorarea sfântului Nicolae în toate bisericile din Italia.

(„Jurnalul Conciliului” panortodox semnat Bartolomeu

De Stefania Falasca

După Vatican Insider, 5 decembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, ecumenism, Lecturi | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: