Cât de bine ne prinde la început de săptămână să-l simțim pe Domnul cum ne spune: „Ieși din țara ta… și mergi spre ţara pe care ţi-o voi arăta” (cf. Gen 12,1). Ieși din confortul tău, din comoditatea ta sau poate din rutina ta sau poate din păcatul tău. Schimbă-ți locul, anturajul, felul de a privi viața și lumea! Altfel spus, „renunță la omul cel vechi și îmbracă-te cu omul cel nou care se înnoiește după chipul creatorului”. Fii omul cel nou, îndepărtând din viața ta „mânia, furia, răutatea, blasfemia, minciuna, vorbele rușinoase” (cf. Col 3,8-10).
Toți avem nevoie de o schimbare, de o înnoire a vieții, de o „țară” în care să ne simțim fericiți, împliniți, în care să ne simțim binecuvântați. Dacă ai putea alege să schimbi ceva din viața ta, așa, într-o clipă, ca printr-o minune, ce anume ai alege să schimbi? Ce anume te necăjește la acest început de săptămână? La ce ai vrea să renunți? Sau ce ai vrea să faci mai bine? Ești hotărât să muncești în această privință ca și cum totul ar depinde numai de tine, dar fără să uiți să te rogi ca și cum totul ar depinde de Dumnezeu?
În toate hotărârile noastre bune, Cristos ne susține cu harul său. El provoacă în noi dorința „omului cel nou” și totodată ne arată și calea pe care trebuie să o parcurgem pentru a fi cât mai mult asemenea lui. El ne invită să învățăm de la el, să ascultăm cuvintele sale și astfel, înnoindu-ne viața, să ne găsim liniștea: „Învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mt 11,29).
Astăzi, în sfânta evanghelie, Cristos ne arată o cale concretă pe care trebuie să o parcurgem toți, zilnic, dacă vrem să ne trăim cu adevărat credința și să fim în pace: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Mt 7,1). Nu judecați! Niciodată! Pe nimeni! Cum, nici măcar pe vecinul nostru? Dar soțul, soacra, parohul, rudele? Chiar pe nimeni? Pe nimeni!
Nimeni nu are dreptul să judece! Toți avem păcatele noastre, toți avem „bârnele” noastre de care nu reușim să ne eliberăm. Toți am păcătuit, iar dacă cineva zice că nu are păcat, este un mincinos și adevărul nu este în el (cf. 1In 1,10). Să ne amintim cuvântul lui Isus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra” (In 8,7). Cine e fără păcat?
Numai Dumnezeu poate judeca (cf. In 5,22-30). Lui ne încredințăm pe noi înșine și pe toți cei pe care, atât de des, în loc să-i ajutăm, îi judecăm și condamnăm. Să ne rugăm în această zi pentru ei și pentru purificarea noastră, pentru eliberarea de viciul „judecății neroditoare”, de bârfă și de ipocrizie. Să ne regăsim calea spre „Țara promisă”, unde Dumnezeu va fi pacea și odihna sufletelor noastre.
„Să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până când va veni Domnul!
El va lumina cele ascunse de întuneric
şi va descoperi planurile inimilor
şi atunci fiecare va primi de la Dumnezeu lauda cuvenită” (1Cor 4,5).
Oare ce ecou au cuvintele „Nu vă temeți!” (Mt 10,31) în inima oamenilor care trăiesc astăzi în mijlocul persecuțiilor? Cum să te apropii de un om care aude războiul în stradă, în fața casei (nu la televizor, ca noi!) și să-i spui: „Nu te teme!”? Cum să te apropii astăzi și să spui unui mame care își vede copilul murind de cancer: „Nu te teme!”? Cum să le spui celor cu inima sfâșiată de durere: „Nu te teme!”? Cum să faci să fii credibil atunci când citește evanghelia zilei în fața unor oameni care trăiesc doar printre bolnavi, morți, șomeri, războaie, calamități naturale etc.? Trebuie să fii Dumnezeu ca să rostești aceste cuvinte sau ajunge să fii om? Există vreun om care are dreptul să rostească aceste cuvinte?
După nouă ani de preoție, acesta este primul și ultimul gând al zilei, al vieții: