Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Astăzi este prima zi din restul vieții tale

Posted by Paxlaur pe 25/08/2016

Astăzi este prima zi din restul vieții tale. Prima zi! 

life-is-a-book-5-728

Posted in E bine de ştiut | Etichetat: | Leave a Comment »

Atâtea sărăcii, un răspuns. Un portret al preotului

Posted by Paxlaur pe 24/08/2016

Matrimonio di San Francesco con Signora PovertàPreotul trebuie să fie „om de milostivire”, chemat să meargă în întâmpinarea multelor „sărăcii” care chinuiesc omul de astăzi: „a fi milostivi precum Tatăl înseamnă a simţi o bucurie cu totul specială coborând în drojdia umanităţii pentru a duce acolo iubirea sa gratuită care iubeşte, iartă, mângâie”. Este portretul preotului trasat de cardinalul Beniamino Stella care, în cadrul recentului jubileu al preoţilor celebrat la Lourdes, a intervenit la o întâlnire dedicată întocmai temei milostivirii în viaţa sacerdotală.

O invitaţie, aceea la atenţia faţă de cei din urmă şi la „iubirea faţă de cei mai săraci”, care nu admite compromisuri: de fapt, a spus prefectul Congregaţiei pentru Cler, este „o prioritate pe care papa Francisc vrea s-o dea Bisericii”. Dar la care sărăcii este chemat preotul să răspundă astăzi? Înainte de toate, a explicat cardinalul, cea „materială, concretă, aceea pe care Isus o pune pe primul loc în criteriile judecăţii universale: am fost flămând, am fost însetat, am fost gol”. Tot ceea ce „batjocoreşte demnitatea umană” nu trebuie să lase indiferenţi. Fiecare preot, a adăugat el, „este chemat să se lase înduioşat de «Lazării» care zac în faţa uşii casei sale”, fără a se lăsa „absorbit de îndatoririle de asistenţă socială”, ci mai degrabă organizând cum se cuvine activitatea diaconilor şi a laicilor.

Însă sărăcia nu este una singură. „Şi bogăţia materială”, a spus prefectul dicasterului vatican, „poate cuprinde o mare tristeţe”, chiar aceea pe care Isus a recunoscut-o în tânărul bogat invitat să-l urmeze. Este apoi o sărăcie care se referă la sănătate: „fiecare viaţă care suferă atinge inima unei mame” şi acest lucru, a subliniat cardinalul, „este adevărat pentru Biserică şi este adevărat pentru preoţii săi: de la zămislirea până la sfârşitul vieţii umane, fiecare situaţie de fragilitate are dreptul la atenţie iubitoare şi la sprijinul respectuos al creştinilor”. Atenţie faţă de suferinţa care nu trebuie să neglijeze nici suferinţa morală atât de „prezentă în societatea contemporană, îndeosebi sub formă de singurătate”. De aici îndemnul cardinalului care a fost şi o provocare: „E posibil ca această căldură a comunităţilor să fie o caracteristică ce se găseşte numai în anumite secte?”. Şi a amintit cum „Papa Francisc ne invită la primirea binevoitoare, la primirea care nu judecă, ci şi să ieşim din noi înşine pentru a merge spre celălalt, mai ales dacă suferinţa sa îl face să se închidă în sine”.

În sfârşit, există o „sărăcie mai radicală”, care este cea înnăscută în inima fiecărui om şi este legată de fragilitate şi de păcat. Iată aşadar că „vine în mod inevitabil o zi în care trebuie să ne confruntăm cu limitele noastre, cu rănile noastre”. Şi sfinţii, a explicat cardinalul, „ştiu din experienţă că, fără Isus, nu pot să facă nimic”. Aici se află rolul preotului ca „educator în credinţă”, care ştie să însoţească persoanele şi să le ajute să accepte sărăcia lor, ba chiar s-o ofere, pentru a se deschide la milostivire.

Deci există o singură trăsătură care cuprinde profilul sacerdotal trasat de cardinalul Stella: preotul trebuie să fie cel care revelează „lumii noastre rănite duioşia milostivă a lui Dumnezeu”.

Aproape ca un corolar al temelor tratate, prefectul Congregaţiei pentru Cler, în timpul liturghiei celebrate după întâlnire, a voit să amintească faptul că pentru a trăi bine slujirea prezbiterală între oameni, preotul trebuie să ştie să trăiască pe deplin şi fraternitatea sacerdotală: „în misterul Bisericii, misiunea şi comuniunea trebuie să se întărească reciproc”. Iată pentru ce întâlnirile diecezane, momentele comune de reflecţie, de rugăciune sau de odihnă, sunt fundamentale pentru a putea construi o adevărată „fraternitate sacramentală” în care să se poată şi „lua asupră-şi fragilitatea celor mai slabi”.

În ţinutul francez cardinalul a prezidat şi celebrarea de la 15 august, sărbătoarea Fecioarei Maria ridicată la cer, la încheierea jubileului Notre-Dame du Puy-en-Velay, unul dintre cele mai vechi din istorie, care este de fiecare dată la 25 martie, sărbătoarea Bunei Vestiri, a coincis cu Vinerea Sfântă. Cu acea ocazie cardinalul s-a unit la rugăciunea înălţată în toată ţara în amintirea părintelui Jacques Hamel, asasinat la 26 iulie, şi a tuturor victimelor terorismului. „A ierta este dificil – a spus printre altele – mai ales dacă rana a fost profundă”. Nu e vorba „de a-l uita, ci de a-l privi pe celălalt cu o privire nouă”; pentru aceasta, a îndemnat el, „să nu-l închidem în ceea ce a făcut, ci, de fiecare dată când amintirea rănii revine în noi, putem mereu să-i cerem Domnului să-l umple pe celălalt pentru ca el să cunoască bucuria fiilor lui Dumnezeu iertaţi”. Cardinalul a dus celor prezenţi şi salutul papei Francisc, cu asigurarea „comuniunii sale cu noi în acest moment de har”.

(După L’Osservatore Romano, 24 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Posted in E bine de ştiut | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

În mâinile tale…

Posted by Paxlaur pe 24/08/2016

  

Posted in Diverse | Leave a Comment »

 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 3,035 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: