Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘„Anul Vietii Consacrate” 2014-2016’ Category

Angajarea până la moarte, acel «pentru totdeauna», nu este uşor de înţeles.

Posted by Paxlaur pe 15/07/2015

decizie definitiva buna sau reaA fost un frate „simplu şi bucuros”, care frecventa casa familiei în timpul vacanţelor, aşa încât l-a făcut să se îndrăgostească de viaţa franciscană. Însă exemplul de urmat a venit de la bunicul Pepe, al cărui nume îl poartă, rămas văduv destul de tânără şi cu patru copii de crescut. Era un ţăran din Galizia care le repeta nepoţilor: „Cuvântul este ca un testament: înainte de a-l rosti se gândeşte, odată rostit se împlineşte”. Pentru monseniorul José Rodríguez Carballo, secretar al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, vocaţia s-a născut în familie: „Îmi amintesc ziua în care am scris părinţilor mei de la Ierusalim pentru a-i informa despre voturile solemne. Mama mea a răspuns: «Fiule, suntem fericiţi că devii frate, dar dacă vezi că Domnul nu te cheamă la viaţa aceea, întoarce-te. Vei fi primit cu iubire». Acest sentiment de libertate m-a însoţit mereu”. Îl întâlnim pe arhiepiscop în timp ce este în plină activitate pentru organizarea unuia dintre evenimentele cele mai aşteptate din Anul Vieţii Consacrate: întâlnirea mondială pentru tineri consacraţi şi consacrate programată la Roma de la 15 la 19 septembrie.

• Sfântul Scaun îi ascultă pe tinerii care aleg viaţa călugărească?

„Când am început să programăm evenimentele pentru Anul Vieţii Consacrate, tinerii au fost primul gând: nu pentru că sunt viitorul vieţii consacrate, ci pentru că sunt prezentul. Vom vorbi despre teme fundamentale precum consacrarea, viaţa fraternă şi misiunea. Tinerii vor fi chemaţi să povestească bucurii şi speranţe. Aşteptăm cel puţin cinci mii de tineri din toate lumea”.

• Şi totuşi există dificultăţi pentru un tânăr care alege să se consacre…

„Angajarea până la moarte, acel «pentru totdeauna», nu este uşor de înţeles. Familia este prima realitate care suferă de această cultură a caracterului trecător. Trebuie înţeles că vocaţia la viaţa consacrată cere un răspuns necondiţionat şi definitiv. Există apoi o dificultate generaţională. În multe comunităţi şi institute piramida vârstei s-a răsturnat: puţini tineri şi mulţi bătrâni. Însă Biserica astăzi cere o fidelitate creativă şi acest lucru nu este posibil fără experienţa şi amintirea bătrânilor şi noutatea tinerilor. Este necesar un dialog existenţial între unii şi alţii”.

• Cine alege viaţa consacrată trebuie să redefinească şi priorităţile…

„Uneori nu se bazează pe elementele fundamentale ale vieţii consacrate, ci pe aspecte minore. Se confundă esenţialul cu secundarul. La început totul este esenţial, dar cu trecerea timpului riscul este ca totul să devină secundar. Provocarea este a de întări o identitate care să-şi aibă unitatea în elementele esenţiale ale vieţii consacrate: voturi, fraternitate şi misiune. Este necesară unitate profundă cu privire la aceste puncte şi libertate cu privire la restul”.

• Papa Francisc încredinţează consacraţilor misiunea de „a trezi lumea”. Ce rol au tinerii?

„Majoritatea consacraţilor, îndeosebi tinerii, trăiesc vocaţia cu bucurie. Să nu uităm ceea ce-i plăcea papei Benedict al XVI-lea să repete: «Un copac care cade face mai mult zgomot decât o pădure întreagă care creşte». Există păcat şi există infidelitate în viaţa consacrată, şi printre tineri. Există abandonuri. Să privim însă la cei care se menţin în picioare, care au mare generozitate în a se dărui, cărora le place riscul de a duce Evanghelia în periferiile cele mai periferice. Astăzi, tinerii consacraţi, chiar dacă sunt inferiori ca număr, nu au mai puţină semnificaţie evanghelică”.

• Aşadar există speranţă pentru viitor?

„Acesta este momentul speranţei. Nu vorbesc despre optimism pentru că forţele noastre ca persoane consacrate diminuează, trebuie să lăsăm prezenţe semnificative şi opere duse înainte cu jertfă. Însă optimismul nu este o virtute evanghelică, în timp ce speranţa se întemeiază pe Cel pentru care nimic nu este imposibil. Motivele pentru a spera există. E suficient să observăm numărul de canonizări sau martirii Bisericii: foarte mulţi sunt consacraţi. Şi apoi atâţia consacraţi locuiesc în periferiile existenţiale. Aşadar, dacă privim la tineri, există speranţă: ei sunt martori curajoşi ai urmării lui Cristos”.

• Adesea se vorbeşte despre viaţa călugărească drept refugiere de lume…

„Trebuie să fim atenţi. Ispita există, nu se poate nega. Pentru aceasta este nevoie de discernământ şi de mare vigilenţă a motivaţiilor vocaţionale. Este o misiunea la care suntem chemaţi atât în ţările bogate cât şi în cele sărace, pentru că tentaţiile sunt universale. Însă, atâţia tineri şi adulţi care se apropie de viaţa consacrată simt o adevărată chemare. Omeneşte vorbind, viaţa lor este rezolvată: au o profesie, studii calificate, locuri de muncă importante. Şi totuşi lasă toate pentru a-l urma pe Cristos. Este indicativ că atâtea comunităţi monastice de viaţă de claustrare au vocaţii de tineri care vin din universităţi şi contexte de viaţă bine aşezate”.

• Ce aşteaptă Biserica de la consacraţi?

„Ca să aibă pasiune pentru omenire, mai ales pentru cei mai săraci, pentru suferinzi şi pentru marginalizaţi. Cei care nu contează şi pe care Papa Francisc îi pune în schimb pe primul loc vorbind despre «cultura rebutului». Recunoştinţă, pasiune şi speranţă sunt cele trei provocări pentru consacraţi. Dacă adăugăm două cuvinte, Evanghelie şi profeţie, avem un cadru complet a ceea ce bărbaţii şi femeile aşteaptă de la consacraţii din al treilea mileniu”.

(Spre întâlnirea mondială
„Sunt mulţi tineri consacraţi în periferii…”
De Riccardo Benotti

După agenţia SIR, 14 iulie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in "Anul Vietii Consacrate" 2014-2016, E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , | 2 Comments »

Confuzie: e mai bine să mă căsătoresc sau să mă consacru Domnului?

Posted by Paxlaur pe 11/07/2015

Fetita in adoratieUna dintre caracteristicile negative ale timpului nostru este confuzia. Fluxul de informații creează în viața noastră o continuă stare de incertitudine: „Oare cum e mai bine să fac? Oare care produs este mai bun? Oare care este calea cea mai potrivită pentru mine?” Această confuzie ne atinge în toate sectoarele: de la produsele alimentare și vestimentare până la starea de viață: e mai bine să mă căsătoresc sau să mă consacru Domnului?

Această ultimă întrebare trebuie  exprimată cu atenție și în contextul potrivit. Nu puțini sunt cei care în entuziasmul modernismului, atunci când aud despre viața consacrată, despre călugări și călugărițe, sunt convinși că aceste categorii de persoane aparțin fie unui timp trecut, fie unui spațiu extraterestru. Cum să fii călugăr în mileniul al treilea? Pentru unii este deja prea mult să mai crezi în Dumnezeu când știința explică (aproape!) tot. Cum atunci să te dedici lui Dumnezeu „privându-te de bucuriile vieții”?! Aceasta în ochii și înțelepciunea lumii moderne este o nebunie, uitând că de fapt „înțelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 3,19).

Privind la viața sfântului Benedict, patronul Europei, și meditând învățătura pe care sfântul părinte papa Francisc ne-a oferit-o pentru acest an dedicat persoanelor consacrate, înțelegem profunzimea și curajul alegerii unei vieți dăruite lui Dumnezeu. Este o alegere sublimă făcută pentru „numele său”, făcută pentru Cristos. Este o alegere care se potrivește și cu aceste timpuri. Poate că aceste timpuri au și mai multă nevoie de oameni dăruiți în totalitate, după cum se simte că aceste timpuri suspină de nevoia unor familii cu adevărat umane, sfinte. Călugării nu sunt extratereștrii și nici atemporali, după cum nu sunt nici soții care aleg să-și trăiască cu demnitate statutul de tată sau mamă. Dimpotrivă, ei sunt semnele timpului, ei sunt cei care „au primit cuvintele și păstrat poruncile, cei care au ascultat înțelepciunea și și-au plecat inima spre înțelegere”, ei sunt cei care „vor moșteni viața veșnică”.

Să privim la viața și învățătura sfântului Benedict. Să ne rugăm și să muncim astfel încât, într-o lume care iubește dezordinea și confuzia, noi să știm ce vrem să alegem și să ne găsim forța de a alege. Să îndrăznim să ieșim din tiparele corupte ale modernismului și să ne alegem viața care cu adevărat înnobilează, să alegem să trăim în virtute, fie că suntem căsătoriți, persoane consacrate sau clerici.

Reține

Trăiește, roagă-te și muncește pentru ceea ce contează cu adevărat: mântuirea sufletului!

Sâmbăta, 11 iulie 2015 

Sâmbata din saptamâna a 14-a de peste an
SS. BENEDICT, abate, patron al Europei; Olga, regina
Prov 2,1-9; Ps 33; Mt 19,27-29

LECTURA I
Pleacă-ţi inima spre înţelegere!
Citire din cartea Proverbelor 2,1-9
Fiule, dacă primeşti cuvintele mele, şi păstrezi la tine poruncile mele, dacă asculţi cu urechea înţelepciunea şi dacă-ţi pleci inima spre înţelegere, 3 ba, mai mult, dacă vei striga după pricepere şi dacă-ţi vei înălţa glasul după înţelegere, 4 dacă o vei căuta ca pe argint şi dacă te vei interesa ca de comori, 5 atunci vei pricepe teama de Domnul şi vei afla cunoaşterea lui Dumnezeu. 6 Căci Domnul dă înţelepciunea, din gura lui ies cunoaşterea şi înţelegerea. 7 El rezervă pentru cei drepţi succesul, este scut pentru cei care umblă în neprihănire. 8 Păzeşte căile judecăţii şi ocroteşte drumul celor pioşi ai săi. 9 Atunci vei pricepe dreptatea şi judecata, nepărtinirea, pe orice cale a binelui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9.10-11 (R.: 9a);
R.: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută refugiu în el! R.

10 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
11 Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi, care m-aţi urmat, veţi primi însutit şi veţi moşteni viaţa veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 19,27-29
În acel timp, Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat! Deci care va fi partea noastră?” 28 Dar Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că voi, care m-aţi urmat, la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei sale, veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri, ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel. 29 Şi oricine va fi părăsit case sau fraţi sau surori, sau tată sau mamă, sau soţie sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică”.

Cuvântul Domnului

Posted in "Anul Vietii Consacrate" 2014-2016, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | 2 Comments »

Părinţii: primii martori ai unei vocaţii…

Posted by Paxlaur pe 10/07/2015

familiaDe la 6 la 9 iulie 2015 s-a desfăşurat la Praga al XXVI-lea Congres Vocaţional European despre tema: „Cum trebuie însoţiţi tinerii la preoţie şi la viaţa consacrată în familie astăzi”. Evenimentul a fost promovat de Comisia pentru Vocaţii Sacerdotale al Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE) – European Vocations Service (EVS), în colaborare cu Serviciul Naţional pentru Vocaţii din Republica Cehă, ţară gazdă.

Au fost 65 de participanţi la lucrări, îndeosebi episcopii responsabili ai pastoraţiei vocaţionale (9), directorii Oficiilor Naţionale pentru Pastoraţia Vocaţională şi câţiva reprezentanţi ai organismelor vocaţionale europene. Evenimentul, de mare însemnătate pastorală, a permis obţinerea unui dublu obiectiv: a) a favoriza, între lucrători, confruntarea cu privire la diferitele realităţi vocaţionale în respectivele naţiuni (19, inclusiv Statele Unite ale Americii), împărtăşirea de trude şi obstacole, rugăciunea pentru vocaţii; b) sugerarea de criterii şi orientări pentru slujirea vocaţională.

Dar, mai ales, a reieşit în Congres dorinţa de a putea oferi vreun input de reflecţie, care să ajungă la Părinţii sinodali, în vederea apropiatului Sinod al Familiei, convocat de Papa Francisc, cu tema:„Vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea de astăzi”. Zilele Congresului au avut momente de împărtăşire şi reflecţie, dar şi spaţii de destindere şi respiraţie culturală cum ar fi vizitarea oraşului Praga (cu celebrarea euharistică la biserica Fecioarei Maria glorioase, care îl găzduieşte pe Pruncul Isus din Praga) şi concertul de violoncel propus de patru tineri muzicieni din „Praha Cello Quartet”.

În prima zi – după saluturile iniţiale al monseniorului Josef Kajnek, episcop delegat pentru vocaţii în numele episcopatului din Republica Cehă; al lui Jan Wolf, consilier al oraşului Praga pentru cultură şi arte frumoase şi reprezentant al magistratului oraşului Praga; al monseniorului Oscar Cantoni, preşedinte al Comisiei CCEE – EVS; al părintelui Michel Remery, vice-secretar general al CCEE şi al monseniorului Nico Dal Molin, secretar al Comisiei CCEE – EVS – a avut loc o mărturie de credinţă şi de viaţă a unui tânăr preot ceh, părintele Kamil Skoda, împreună cu părinţii săi, povestind experienţa lor: „Ce influenţă poate avea familia asupra vocaţiei sacerdotale”.

Şi în ziua a doua a fost marcată de câteva mărturii semnificative: părintele Jan Balik, director naţional pentru pastoraţia tineretului din Republica Cehă, s-a focalizat asupra „serviciului Bisericii adus tinerilor în perioada comunistă şi pastoraţia tineretului în perioada comunistă”, îndeosebi prezentând experienţa centrelor pentru tineri născute pentru dieceză; părintele Filip Hacour, director naţional pentru pastoraţia vocaţiilor din Belgia (zona flamandă), a oferit o reflecţie despre realitatea „familiei, a tinerilor în contextul secularizării: stilul pastoraţiei în Biserica din Belgia?”. O ultimă mărturie despre vocaţia la viaţa consacrată a fost propusă în ultima zi a congresului, din partea fratelui Krystof Javurek şi sora Judith Tulejova.

În afară de mărturii, au fost esenţiale câteva propuneri de reflecţie. Soţii Attilio Danese şi Giulia Paola Di Nicola, ambii scriitori şi profesori la Universitatea din Chieti, au propus o „lectură a situaţiei socio-culturale a familiei în Europa: criterii şi orientări pentru o educaţie la credinţă şi o primire vocaţională”.

Pornind de la câteva date sociologice şi antropologice, ei au găsit motivele care stau la baza actualei crize a căsătoriei şi a instituţiei familiale aşa încât, fiind găsite cauzele, tinerii să poată fi ajutaţi să se gândească din nou la căsătorie în calitatea şi în motivaţiile acestei alegeri.

O a doua conferinţă – „Cum trebuie însoţiţi tinerii la preoţie şi la viaţa consacrată pornind de la actualul context familial?” – a fost introdus miercuri de monseniorul Jorge Carlos Patròn Wong, secretar pentru Seminarii din Congregaţia pentru Cler.

Intervenţia monseniorului Patròn Wong s-a împărţit în trei pasaje: a) legătura dintre pastoraţia familială şi pastoraţia vocaţională; b) ceea ce este cerut drept contribuţie la pastoraţia tineretului; c) însoţirea personală şi eclezială a tinerilor. În ceea ce priveşte primul aspect, mons. Wong a preluat un text din Familiaris consortio (nr. 53) a sfântului Ioan Paul al II-lea, conform căruia se poate face mult pentru a ajuta familiile să devină „primul şi cel mai bun seminar al vocaţiei la viaţa de consacrare pentru Împărăţia lui Dumnezeu”.

Cu privire la acest aspect, a fost evidenţiată o orientare fundamentală pentru pastoraţia vocaţională: „Părinţii nu sunt promotori ai vocaţiei copiilor, nici proiectanţii ei, ci sunt primii martori, primii gardieni care veghează, care încurajează şi care întăresc. Se poate întâmpla şi ca ei să nu fie creştini, sau să opună rezistenţă, sau să nu fie de acord cu vocaţia copiilor lor. Aceste atitudini sunt motivul pentru care noi, ca animatori ai pastoraţiei vocaţionale, trebuie să avem o mare grijă de legătura cu părinţii şi cu familiile tinerilor pe care-i întâlnim”.

Experienţa trăită a permis nu numai să se vorbească despre familie, ci şi să se trăiască împreună o „atmosferă de familie”, formată din rugăciune şi relaţii fraterne, de comuniune şi stimă a frumuseţii diferitelor vocaţii, amintind propriile familii de origine şi făcând trimitere la marea familie, care îi adună şi îi uneşte pe toţi, care este Biserica.

(După Zenit, 10 iulie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in "Anul Vietii Consacrate" 2014-2016, (spre) Preoţie, E bine de ştiut | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

O provocare fără sfârșit într-o lume înfierbântată: curăția.

Posted by Paxlaur pe 19/03/2015

curatie_celibat_castitateCred că în jurul curăției, privită fie din prisma castității, fie din prisma celibatului (care nu sunt deloc aceleași lucruri, chiar dacă aclamă aceeași virtute!), se creează una dintre cele mai mari ipocrizii a timpului nostru. De prea mult ori pozăm în mironosițe, când de fapt sufletul nostru este încărcat de păcate. Trebuie să recunoaștem că trăim timpuri în care curăția (nu curățenia! că nu vorbim despre igienă) este o provocare incredibilă. Nu spun că în alte vremuri era mai ușor, spun doar că acum este foarte greu când suntem asaltați din toate părțile de „super-oferte”.

Nu contest și nu voi contesta niciodată valoarea celibatului, a castității, a curăției. Cu atât mai puțin aș contesta aceste virtuți într-o zi dedicată sfântului Iosif, patronul curăției, om feciorelnic. Ceea ce vreau să contest este prefăcătoria din mine și din mulți alții atunci când spunem că este ușor sau simplu. Vreau să contest ușurința (sau ușurătatea!) cu care tratăm această provocare: să trăiești în curăție, indiferent de starea de viață pe care ai ales-o. Prea ușor, prea superfluu. Prea puțin se vorbește despre această valoare, în contrast cu fluxul de informații și provocării despre/la sex, prostituție, concubinaj, avort, contracepție etc. Prea puțin se vorbește și încă și mai puțin se face, atât în societatea civilă cât și în Biserică. Oare pentru că toți suntem, într-un fel sau altul, atinși de acest păcat?! Sau de ce?

De fiecare dată când întâlnesc următorul text biblic, eu îl asociez în primul rând cu curăția (aceasta nu înseamnă că am redus toate poruncile și păcatele la porunca a șasea sau a noua!): „Dacă spunem că nu avem păcat, ne înșelăm pe noi înșine, iar adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate. Dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem pe el mincinos iar cuvântul lui nu este în noi” (1In 1,8-10). Așadar, am păcătuit sau nu? Ai păcătuit sau nu?

Am păcătuit. Toți! Unii cu gândul, alții prin cuvinte, alții cu fapta, alții chiar și prin omisiune. Dacă nu recunoaștem, „îl facem mincinos pe el”. Dacă nu recunoaștem nu avem nicio șansă să redăm lumii o nouă strălucire. Prima condiție în lupta cu această plagă a timpului este tocmai mărturisirea propriilor păcate. El singur, Dumnezeu, este fidel și drept și poate să ne curețe. El singur!

Așadar, iată ce contest: nu virtutea, ci prefăcătoria. Contest prefăcătoria și prea puțina îngrijorare față de un fenomen care ia amploare. La Roma tocmai au anunțat că vor înființa un „cartier roșu”, un loc oficial destinat prostituției care să înlocuiască (teoretic și utopic!) zecile de locuri neoficiale în care zi de zi și noapte de noapte trupurile se vând și se cumpără. Nu am auzit în urma acestui anunț să fie ieșit cineva în stradă pentru proteste. Nu am auzit ridicându-se vocile soțiilor sau ale taților sau ale mamelor: mi-ar fi plăcut să văd familii ieșite în stradă, familii îngrijorate de viitorul lor și al copiilor. Dar nimic. După cum nu am văzut anunțuri de protest sau strângeri de semnături prin parohii sau primării sau asociații. Nu am auzit și nu am văzut nimic decât resemnare. Ca și cum nimic nu mai poate fi făcut! Poate chiar nu mai poate fi făcut nimic. Poate! Dar măcar să nu ne prefacem că luptăm pentru curăție, măcar să nu ne prefacem că modelul nostru de viață e sfântul Iosif! Sfântul Iosif cu siguranță nu e modelul ipocriților, fie bărbați sau femei, fie laici sau persoane consacrate sau clerici, fie că vorbim despre mine sau despre tine. Nu, nu e modelul nostru atunci când zi de zi păcătuim, într-un fel sau altul, împotriva curăției.

Curăția este un dar! Un dar care se primește, se pierde, se recucerește. Un dar care se cere zi de zi, nu un dar care se fabrică în interiorul fiecăruia, după gustul fiecăruia. Mai mult decât un dar, curăția este o virtute vie care trebuie să crească. Curăția este în lume și în oameni ca un copil în sânul mamei: dacă nu crește, dacă nu se dezvoltă, moare. Iar dacă moare… numai Cristos poate să o readucă la viață printr-o minune. Iar această minune vă invit să o cerem împreună în rugăciune: pentru mine, pentru toți preoții și persoanele consacrate, pentru toate acele familii care sunt încercate în această privință, pentru fiecare suflet care tânjește după această virtute. Să ne rugăm pentru lumea întreagă. Să ne rugăm pentru cei care se pregătesc să îmbrățișeze viața de curăție prin celibat și castitate. Să ne rugăm pentru ca alegerea lor, făcută în mod liber sub inspirația Duhului Sfânt și încrezători în ajutorul lui Cristos, să nu se transforme niciodată în povară sau în prilej de scandal pentru cei din jurul lor.

O, Marie, Regina fecioarelor și maica curăției, vino în ajutorul fiilor tăi. Ajută-ne să redăm strălucirea acestei virtuți în viața noastră, în viața Bisericii și a societății. Sfinte Iosife, patronul Bisericii Universale și sprijinul celor care vor să trăiască în curăție, ajută-ne să ne purificăm inima, să ne mărturisim păcatele și să începem o viață nouă.

Reține

Angajamentul pentru curăție nu se face o dată în viață, ci clipă de clipă, pentru că în fiecare secundă Diavolul are grijă să ne trimită slujitorii și slujitoarele sale care să ne ademenească și să ne orbească cu „întunecata strălucire” a acestui păcat. Adevărata provocare nu e să-ți torni apă cu gheață pe cap (moda anului trecut!), ci să-ți menții sufletul fresh, treaz, într-o lume înfierbântată.

PS. Discipolii i-au zis lui Isus: „Dacă așa este situația cu bărbatul și femeia, este mai bine să nu se căsătorească”. Dar el le-a zis: „Nu toți înțeleg cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. Există eunuci care s-au născut astfel din sânul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți [astfel] de oameni și există eunuci care s-au făcut ei înșiși astfel pentru împărăția cerurilor. Cine poate înțelege, să înțeleagă!” (Mt 19,10-12).

Joi, 19 martie 2015 

Joi din saptamâna a 4-a din Post
† SF. IOSIF, sotul Sf. Fc. Maria; Fer. Marcel Callo, m.
2Sam 7,4-5a.12-14a.16; Ps 88; Rom 4,13.16-18.22; Mt 1,16.18-21.24a

LECTURA I
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său (Lc 1,32).
Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4b-5a.12-14a.16
În zilele acela, cuvântul Domnului a fost adresat lui Natan: „Du-te şi spune-i slujitorului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: 12 Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia. 13 El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie. 14a Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. 16Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 37a)
R.: Seminţia lui va dăinui în vecii vecilor.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.

4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.

27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.
29 Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
şi alianţa mea va rămâne neclintită pentru el”. R.

LECTURA A II-A
Nu prin lege i-a fost făcută promisiunea lui Abraham.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18.22
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA*
Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a
Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. 24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51a
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51a Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor.

Cuvântul Domnului

Posted in "Anul Vietii Consacrate" 2014-2016, casatorie, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Bucuria de a da mărturie: „L-am întâlnit pe Domnul!”

Posted by Paxlaur pe 01/02/2015

20120911_102006Din voinţa Sfântului Părinte papa Francisc, noul an pastoral 2015, la nivelul întregii Bisericii, este dedicat vieţii consacrate. Un adevărat semn de preţuire pentru toţi cei care au ales viaţa consacrată şi un motiv de mare bucurie pentru întreaga Biserică.

Între momentele cele mai semnificative care presupun o mare angajare, ziua de 2 februarie are o semnificaţie aparte: este momentul când toate surorile şi toţi fraţii, angajaţi să trăiască profesiunea celor trei voturi, se unesc în spirit, în meditaţie şi în rugăciune, preamărindu-l pe Dumnezeu pentru alegerea primită şi reînnoind făgăduinţele făcute pe drumul de slujire.

Ne bucurăm să împărtăşim cu întreaga Biserică, cu Sfântul Părinte papa Francisc şi cu toate familiile călugăreşti, sentimentul aducerii de mulţumire faţă de Dumnezeu, care, după exemplul celui dintâi consacrat, Isus cel ascultător, sărac şi curat, şi al preacuratei Fecioare Maria, care şi-a oferit întreaga fiinţă, trupul şi sufletul său lui Dumnezeu, răspunzând la planul de iubire al Părintelui ceresc, cu acelaşi „Iată-mă, fie mie după cuvântul tău!”, cheamă şi în timpurile noastre noi şi nenumărate persoane pe acest drum fericit de răspândire a iubirii şi a slujirii.

Cu adevărat simţim cu toţii cum Domnul face prin viaţa consacrată un gest imens de iubire şi de dăruire faţă de lume, pentru fericirea oamenilor.

În ziua de 2 februarie suntem invitaţi să ne îndreptăm gândul către persoanele care ne ies în cale, ne interpelează şi ne oferă exemplul lor de iubire şi de slujire.

Dragi fraţi şi surori, dragi persoane consacrate,

În drumul binecuvântat pe care Sfântul Părinte papa Francisc vă invită să-l parcurgeţi în acest an special, el vă cere şi vă propune o adâncă analiză asupra darului măreţ de care „vă bucuraţi”, vă cheamă „să creşteţi” în bucurie, „să reaprindeţi în sufletele oamenilor speranţa” şi să treziţi lumea care trebuie să-l întâmpine pe Domnul, să-l găsească, să-l primească şi să „vestiţi tuturor bucuria evangheliei”.

Scrisoarea Sfântului Părinte nu este altceva decât o declaraţie de preţuire, pe care o îndreaptă spre voi toţi, şi o chemare ca, împreună, să descoperiţi datoria sfântă de a-i mulţumi Tatălui care v-a oferit o aşa de sfântă chemare. El ne cheamă pe toţi, declarând de la început ce aşteaptă de la fiecare: „Să-i mulţumim Tatălui care ne-a chemat să-l urmăm pe Isus, în adeziunea deplină la evanghelia sa şi în slujirea Bisericii, şi a revărsat în inimile noastre pe Duhul Sfânt, care ne dă bucurie şi ne face să dăm mărturie lumii întregi despre iubirea sa şi despre milostivirea sa”.

Totul este cuprins în aceste trei puncte:

a) a privi trecutul cu recunoştinţă;

b) a trăi prezentul cu pasiune;

c) a îmbrăţişa viitorul cu speranţă;

Tot în aceste cuvinte de început, sunt deja cuprinse aşteptările sale şi ale întregii Biserici:

a) consacraţii trebuie să fie purtători de bucurie;

b) ei trebuie să trezească lumea vestind evanghelia fără încetare;

c) în familiile lor şi în Biserică, trebuie să fie experţi în comuniune;

d) şi sunt chemaţi să vestească evanghelia.

Dragi persoane consacrate,

Vă felicităm pentru că aţi ales viaţa consacrată, dăruindu-vă slujirii lui Dumnezeu, Bisericii şi poporului creştin, şi vă exprimăm pe această cale preţuirea şi dorinţele noastre de fi fericite şi a vă bucura în Domnul, dătătorul tuturor darurilor.

Ne bucurăm că anul special, deschis în prima duminică din Advent, vă oferă un program intens şi o mare şansă să redescoperiţi marea şi nobila încredere pe care Domnul a pus-o în voi. El se îndreaptă mereu spre voi şi aşteaptă să-l întâmpinaţi cu mare şi sfânt entuziasm şi cu zelul celor care de la început i-au ieşit înainte: Maria, Iosif, păstorii, magii, Simeon şi Ana şi atâţia alţii din toate veacurile care s-au oferit să-l întâmpine şi să-l urmeze.

Privirea Bisericii şi a noastră se îndreaptă cu mare încredere şi speranţă spre voi.

Aţi început să construiţi un program variat şi corespunzător cu inspiraţiile care vor veni de la Duhul Sfânt, din partea fiecărei congregaţii. Un lucru minunat. Ştim că v-aţi pregătit şi continuaţi să o faceţi ca să-l întâmpinaţi pe Domnul, mirele sufletului vostru, cu noi proiecte şi cu un program variat conform cu specificul fiecărei familii călugăreşti şi cu Statutele proprii primite de la fondatorii şi fondatoarele voastre şi confirmate de sfânta maică Biserică.

Vă încurajăm cu bucurie şi speranţă să desfăşuraţi multiple întâlniri şi programe comune, pentru a împărtăşi experienţele proprii şi a primi sugestii binevenite de la ceilalţi fraţi şi surori.

Anunţăm cu această scrisoare şi marea bucurie a vizitei cardinalului prefect Joao Braz de Aviz, delegatul special al Sfântului Părinte Francisc. Cu această ocazie vor avea loc două întâlniri: sâmbătă, 18 aprilie, la Mănăstirea Carmelită din Luncani, cu toţi superiorii majori şi superioarele majore din întreaga ţară, iar duminică, 19 aprilie, la ora 11.00, momentul sărbătoresc din catedrala din Iaşi, cu toate persoanele consacrate din dieceză şi nu numai, când va avea loc o adevărată sărbătoare diecezană la care vor fi prezenţi mulţi preoţi, seminarişti, aspiranţi şi aspirante şi poporul creştin.

După celebrarea sfintei Liturghii va avea loc o întâlnire specială cu Eminenţa sa cardinalul prefect, apoi o agapă frăţească împreună cu oaspetele nostru, cu episcopii prezenţi, dar, mai ales, cu toate persoanele consacrate sosite la această mare sărbătoare din Anul Vieţii Consacrate.

De asemenea, facem cunoscută şi dorinţa noastră de a proceda la o vizită pastorală în fiecare familie şi casă călugărească, în toate centrele fraţilor călugări şi ale surorilor din dieceză, după un program care va fi stabilit de vicarul nostru episcopal, pr. Alois Fechet, şi consiliul său, pe zonele deja cunoscute, moment care se va concretiza cu o întâlnire comună a respectivelor familii călugăreşti vizitate într-un centru al zonei respective, pentru o celebrare comună şi eventuale discuţii despre alte proiecte.

Aşteptăm cu bucurie să trăim împreună aceste momente de mare importanţă spirituală şi vă încurajăm, cu toată preţuirea, să vă deschideţi inimile, pentru ca în ele să coboare Duhul Sfânt cu multe şi alese inspiraţii pe acest binecuvântat drum de trăire a carismelor proprii.

Suntem cu toţii interesaţi să primim şi să urmărim programul detaliat pregătit, cu mult zel şi interes, de către Oficiul Diecezan pentru Viaţa Consacrată ce urmează a fi trăit de către toate familiile călugăreşti nu numai în casele proprii, ci şi în cadrul comunităţilor parohiale, bucurându-se de acest sfânt eveniment tot poporul creştin al diecezei, mai ales tinerii dornici de a cunoaşte mai bine frumuseţea consacrării şi slujirii personale.

Bucuria fraţilor şi surorilor noastre este şi trebuie să rămână bucuria noastră a tuturor, după îndemnul lui Isus, al apostolului Paul, şi, desigur, al Sfântului Părinte papa Francisc, care nu încetează să insiste şi să repete: „Bucuraţi-vă în Domnul! Iarăşi vă zic: Bucuraţi-vă! Domnul este aproape şi bate la uşă: Cine ascultă şi deschide se va bucura de mare bucurie: Iată, eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el şi el cu mine” (Ap 3,20).

Cu îmbrăţişarea şi dorinţa noastră de binecuvântare,

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Scrisoarea pastorala este preluată de pe http://www.erci.ro

 

Posted in "Anul Vietii Consacrate" 2014-2016, Lecturi | Etichetat: , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: