Arhiva pentru august 2020

Calea adevăratului discipol

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Textul evanghelic de astăzi (cf. Mt 16,21-27) este legat de cel de duminica trecută (cf. Mt 16,13-20). După ce Petru, şi în numele celorlalţi discipoli, a mărturisit credinţa în Isus ca Mesia şi Fiu al lui Dumnezeu, Isus însuşi începe să le vorbească despre pătimirea sa. De-a lungul drumului spre Ierusalim, explică în mod deschis prietenilor săi ceea ce îl aşteaptă la sfârşit în cetatea sfântă: prevesteşte misterul său de moarte şi de înviere, de umilire şi de glorie. Spune că va trebui „să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie” (Mt 16,21). Însă cuvintele sale nu sunt înţelese, pentru că discipolii au o credinţă încă imatură şi prea legată de mentalitatea din lumea aceasta (cf. Rom 12,2). Ei se gândesc la o victorie prea pământească şi pentru aceasta nu înţeleg limbajul crucii.

În faţa perspectivei că Isus poate să eşueze şi să moară pe cruce, acelaşi Petru se răzvrăteşte şi îi spune: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată” (v. 22). Crede în Isus – aşa este Petru – are credinţă, crede în Isus, crede; vrea să-l urmeze, însă nu acceptă ca gloria sa să treacă prin pătimire. Pentru Petru şi pentru ceilalţi discipoli – dar şi pentru noi! – crucea este un lucru incomod, crucea este un „scandal”, în timp ce Isus consideră „scandal” faptul de a fugi de cruce, care ar însemna sustragerea de la voinţa Tatălui, de la misiunea pe care el i-a încredinţat-o pentru mântuirea noastră. Pentru aceasta Isus îi răspunde lui Petru: „Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (v. 23). Cu zece minute mai înainte, Isus l-a lăudat pe Petru, i-a promis să fie temelia Bisericii sale, fundamentul; după zece minute îi spune „Satană”. Cum se poate înţelege asta? Ni se întâmplă nouă tuturor! În momentele de evlavie, de fervoare, de bunăvoinţă, de apropiere faţă de aproapele, îl privim pe Isus şi mergem înainte; însă în momentele în care vine în întâmpinare crucea, fugim. Diavolul, Satana – aşa cum îi spune Isus lui Petru – ne ispiteşte. Îi aparţine duhului rău, îi aparţine diavolului să ne îndepărteze de cruce, de crucea lui Isus.

După aceea, adresându-se tuturor, Isus adaugă: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!” (v. 24). În acest mod el arată calea adevăratului discipol, indicând două atitudini. Prima este „renunţarea la noi înşine”, care nu înseamnă o schimbare superficială, ci o convertire, o răsturnare de mentalităţi şi de valori. Cealaltă atitudine este aceea de a lua propria cruce. Nu este vorba numai de a suporta cu răbdare greutăţile zilnice, ci de a purta cu credinţă şi responsabilitate acea parte de trudă, şi acea parte de suferinţă pe care le comportă lupta împotriva răului. Viaţa creştinilor este întotdeauna o luptă. Biblia spune că viaţa credinciosului este o bătălie: a lupta împotriva duhului rău, a lupta împotriva Celui Rău.

Astfel angajarea de „a lua crucea” devine participare cu Cristos la mântuirea lumii. Gândindu-ne la asta, să facem în aşa fel încât crucea atârnată de peretele din casă, sau aceea mică pe care o purtăm la gât, să fie semn al dorinţei noastre de a ne uni cu Cristos în slujirea cu iubire a fraţilor, în special a celor mai mici şi fragili. Crucea este semn sfânt al Iubirii lui Dumnezeu şi este semn al jertfei lui Isus, şi nu trebuie redusă la obiect superstiţios sau la obiect de ornament. De fiecare dată când ne îndreptăm privirea spre imaginea lui Cristos răstignit, să ne gândim că el, ca adevărat slujitor al Domnului, a realizat misiunea sa dându-şi viaţa, vărsându-şi sângele pentru iertarea păcatelor. Şi să nu ne lăsăm duşi de cealaltă parte, în ispita Celui Rău. Prin urmare, dacă vrem să fim discipolii săi, suntem chemaţi să-l imităm, dedicându-ne fără rezerve viaţa noastră din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

Fecioara Maria, unită cu Fiul său până la Calvar, să ne ajute să nu rămânem în urmă în faţa încercărilor şi suferinţelor pe care le comportă pentru noi toţi mărturia evangheliei.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Poimâine, 1 septembrie, este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei. De la această dată, până la 4 octombrie, vom celebra cu fraţii noştri creştini din diferite Biserici şi tradiţii „Jubileul Pământului”, pentru a aminti instituirea, în urmă cu 50 de ani, a Zilei Pământului. Salut diferitele iniţiative promovate în toate părţile lumii şi, printre acestea, concertul care se desfăşoară astăzi în catedrala din Port-Louis, capitala lui Mauritius, unde din păcate a avut loc recent un dezastru ambiental.

Urmăresc cu preocupare tensiunile din zona Mediteranei orientale, ameninţată de diferite focare de instabilitate. Vă rog, fac apel la dialogul constructiv şi la respectarea legalităţii internaţionale pentru a rezolva conflictele care ameninţă pacea popoarelor din regiunea aceea.

Şi vă salut pe voi toţi veniţi aici astăzi la Roma, din Italia şi din diferite ţări. Vă steagurile acolo, şi salut comunitatea religioasă din Timor Est din Italia. Bravo, cu steagurile! Pelerinii din Londrina şi Formosa, din Brazilia; şi tinerii din Grantorto, Dieceza de Vicenza. Bine aţi venit! Văd şi steaguri poloneze, îi salut pe polonezi; steaguri argentiniene, şi pe argentinieni. Bine aţi venit cu toţii!

Urez tuturor o duminică frumoasă! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Papa Francisc: Angelus (30 august 2020)

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

M-ai sedus…

M-ai sedus, Doamne, şi eu m-am lăsat sedus. M-ai prins cu putere şi ai fost mai puternic (Ier 20,7).

Dumnezeu este prea frumos ca să-l mai poți uita după ce l-ai întâlnit! Dacă-l vezi, chiar și de departe, în inima ta devine un foc aprins! El este lumină în întuneric, răcoarea în căldură, apă proaspătă în arșiță. Este totul! Totul! Sufletul nostru tânjește după prezența lui pentru că el este cea mai suavă alinare! Inima noastră nu este fascinată atât de atotputernicia lui, cât mai ales de frumusețea lui!

Dacă încă nu te-a sedus (Ier 20,7-9), înseamnă că încă nu te-ai lăsat întâlnit de el, înseamnă că deocamdată nu mergi pe drumul dreptății, al păcii și mai ales al iubirii necondiționate. Dacă nu te simți atras de un Dumnezeu atât de frumos, înseamnă că pașii tăi încă străbat cărări întunecoase, false, nedrepte, cu ochii în jos, ațintiți spre Pământ… Pe unde umbli? Ce căi străbați dacă Dumnezeu nu face parte din viața ta?

Nu există om drept, făcător de pace și plin de iubire necondiționată față de aproapele care să nu fi fost sedus de Dumnezeu, Păstorul cel frumos și bun. Omului bun Dumnezeu îi iese în cale ca soarele ce mângâie în fiecare dimineață câmpul verde acoperit de rouă!

Cel care iubește și practică adevărul, dreptatea, pacea și caritatea trăiește în brațele lui Dumnezeu. Din mâinile Domnului va primi și va gusta fericirea veșnică! El singur va cunoaște adevărata fericire: fericirea veșnică! O veșnicie fericită va fi răsplata lui!

Cine vrea să fie veșnic fericit să nu se conformeze lumii acesteia, ci să asculte și să trăiască îndemnul Apostolului: „Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!” (Rom 12,2).

Așa cum suntem capabili să renunțăm la atâtea și atâtea pentru a fi fericiți o zi, un an, o viață, să îndrăznim acum mai mult: să renunțăm la tot ce ne împiedică să fim fericiți o veșnicie! Să mergem pe drumul adevărului, al dreptății, al păcii și al iubirii față de aproapele și întâlnirea cu Dumnezeu ne va fascina. Îl vom cunoaște și vom fi seduși de Cel care și-a dat viața pentru noi!

Să renunțăm la noi înșine, la orgoliile noastre, la ambițiile noastre, să ne luăm crucea și să-l urmăm. E singura cale prin care ne putem salva viața. Și nu doar că o vom salva, o vom umple de fericire, o vom umple de Dumnezeu-iubire!

30 august 2020 

† DUMINICA a 22-a de peste an
Sf. Felix, m.
Ier 20,7-9; Ps 62; Rom 12,1-2; Mt 16,21-27

LECTURA I
Cuvântul Domnului a devenit pentru mine spre ocară.
Citire din cartea profetului Ieremia 20,7-9
M-ai sedus, Doamne, şi eu m-am lăsat sedus. M-ai prins cu putere şi ai fost mai puternic. Dar am devenit de batjocură toată ziua, toţi râd de mine. 8 Căci când vorbesc trebuie să strig: „Violenţă, devastare!” Astfel, cuvântul Domnului a devenit pentru mine spre ocară şi batjocură în fiecare zi. 9 Am spus: „Nu-mi voi mai aminti de el şi nu voi mai vorbi în numele lui”. Dar în inima mea era ca un foc aprins, închis în oasele mele: am obosit purtându-l şi nu mai pot.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 62(63),2.3-4.5-6.8-9 (R.: 2b)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeul meu!

2 Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.

3 Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău,
ca să contemplu puterea şi gloria ta.
4 Îndurarea ta este mai bună decât viaţa,
de aceea, buzele mele te laudă. R.

5 Aşa te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
6 Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime,
aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă. R.

8 Pentru că ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
9 Sufletul meu se alipeşte de tine
şi dreapta ta mă susţine. R.

LECTURA A II-A
Să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 12,1-2
Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. 2 Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ef 1,17-18
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să lumineze ochii inimii noastre, ca să cunoaştem care este speranţa chemării noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,21-27
În acel timp, Isus a început să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie. 22 Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe, spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată”. 23 Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”. 24 Atunci Isus a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 25 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. 26 Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut”.

Cuvântul Domnului

Înțelepciune pentru cei îndrăgostiți

Cine are adevărata înțelepciune are totul pentru a fi fericit!

„Oare n-a dovedit Dumnezeu că înţelepciunea acestei lumi este nebunie?
Dar pentru că lumea, prin înţelepciunea ei, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu,
i-a plăcut lui Dumnezeu să-i mântuiască pe cei care cred prin nebunia predicării.
În timp ce iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciunea,
noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit,
scandal pentru iudei şi nebunie pentru păgâni,
dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci,
Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii
şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii”

(1Cor 1,21-25)

Adevărata înțelepciune se manifestă printr-o veghere neobosită și nerăbdătoare. Adevăratul înțelept este cel care caută și așteaptă nerăbdător să găsească. Nu pierde timpul! Este cel care cercetează adâncurile și îndepărtările. Este cel care, asemenea Tatălui fiului risipitor (cf. Lc 15,11-32, mai ales versetul 20), scrutează zările mereu pregătit să iasă în întâmpinarea celui care vine în numele Domnului.

Adevărata înțelepciune este cea care previne, nu cea care repară. Dacă am fi fost cu adevărat înțelepți, am fi prevăzut răul din acțiunile, cuvintele și gândurile noastre și le-am fi evitat. Încă străbatem drumul spre desăvârșire, cu dorința de a dobândi harul înțelepciunii, darul Duhului Sfânt. Este un dar: trebuie cerut în rugăciune, așteptat cu speranță, dorit cu o dragoste arzătoare. Să ne grăbim ca nu cumva să fie prea târziu și să ni se spună și nouă: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc» (Mt 25,12).

Adevărata înțelepciune este alimentată zilnic cu untdelemnul iubirii. Cel care posedă adevărata înțelepciune menține aprinsă flacăra adevărului, a dreptății și a păcii. El nu umblă în întunericul minciunii, al nedreptății, al urii. El nu este niciodată singur, nu se simte niciodată abandonat. Nimic nu i se pare niciodată prea greu.

Cine are adevărata înțelepciune, cine are înțelepciunea divină are totul pentru a fi fericit. Întocmai ca un îndrăgostit care se bucură de prezența reală a iubirii. Are totul!

Să luăm aminte la aceste două texte – atât de potrivite pentru această zi, pentru aceste timpuri -, texte care ne vorbesc despre ceea ce contează cu adevărat în viață!

  1. Visul lui Solomón

4 Regele a mers la Gabaón să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. O mie de arderi de tot a adus Solomón pe altarul acela. 5 La Gabaón, Domnul i s-a arătat în vis lui Solomón noaptea. Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau!”. 6 Solomón a răspuns: „Tu ai arătat o mare îndurare faţă de slujitorul tău Davíd, tatăl meu, pentru că umbla înaintea ta în adevăr, în dreptate şi în corectitudinea inimii faţă de tine. Ai păstrat pentru el această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu care stă pe tronul său, cum este astăzi. 7 Acum, Doamne Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe slujitorul tău rege în locul tatălui meu, Davíd. Însă eu sunt doar un copil: nu ştiu să ies şi să intru. 8 Slujitorul tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor numeros care nu poate fi nici socotit, nici numărat. 9 Dă-i slujitorului tău o inimă ascultătoare, ca să-l judece pe poporul tău, discernând între bine şi rău! Căci cine poate să-l judece pe poporul tău, care este atât de mare?”. 10 Cererea aceasta a fost plăcută în ochii Domnului pentru că Solomón a cerut lucrul acesta. 11 Dumnezeu a zis: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta: nu ai cerut pentru tine zile multe, nu ai cerut pentru tine bogăţii, nu ai cerut viaţa duşmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine discernământ ca să asculţi judecata, 12 iată, voi face după cuvintele tale. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi chibzuită: ca tine nu a mai fost nimeni înainte şi după tine nu se va mai ridica nimeni ca tine. 13 Îţi voi da ce n-ai cerut: bogăţii şi faimă. Şi nu va fi nimeni ca tine între regi în toate zilele [vieţii] tale. 14 Dacă vei merge pe căile mele, păzind hotărârile şi poruncile mele, aşa cum a umblat Davíd, tatăl tău, îţi voi lungi zilele”. 15 Apoi Solomón s-a trezit. Şi, iată, a fost un vis! Solomón a venit la Ierusalím şi a stat înaintea arcei alianţei Domnului. A adus arderi de tot, a oferit jertfe de împăcare şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui (din Carea întâi a Regilor, capitolul 3,4-15).

  • Iubirea și înțelepciunea sfântului Augustin

„Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iu­bit.

Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam 

şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut,

eu, cel lipsit de frumuseţe.

Tu erai cu mine, 

dar eu nu eram cu Tine; 

mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, 

dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. 

M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele. 

Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, 

şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi înse­tat după Tine; 

m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta”.

(Sfântul Augustin, Confesiuni, Cartea a Zecea, capitolul XXVII)

28 august 2020 

Vineri din săptămâna a 21-a de peste an
Ss. Augustin, ep. înv. **; Florentina, fc.
1Cor 1,17-25; Ps 32; Mt 25,1-13

LECTURA I
Noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, scandal pentru oameni, dar pentru cei chemaţi, înţelepciunea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,17-25
Fraţilor, Cristos nu m-a trimis ca să botez, ci ca să vestesc evanghelia, nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva să fie zadarnică crucea lui Cristos. 18 Într-adevăr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. 19Căci este scris: „Voi nimici înţelepciunea celor înţelepţi şi ştiinţa celor învăţaţi o voi distruge”. 20 Unde este înţeleptul? Unde-i cărturarul? Unde-i cercetătorul acestei lumi? Oare n-a dovedit Dumnezeu că înţelepciunea acestei lumi este nebunie? 21 Dar pentru că lumea, prin înţelepciunea ei, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, i-a plăcut lui Dumnezeu să-i mântuiască pe cei care cred prin nebunia predicării. 22 În timp ce iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciunea, 23 noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, scandal pentru iudei şi nebunie pentru păgâni, 24 dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),1-2.4-5.10 şi 11 (R.: 5b)
R.: Pământul este plin de bunătatea Domnului.

1 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul!
Cei fără de prihană se cuvine să-i înalţe cântare de laudă.
2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde! R.

4 Căci drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

10 Domnul destramă planurile neamurilor,
el zădărniceşte gândurile popoarelor;
11 dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,36ac
(Aleluia) Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă, ca să staţi în picioare în faţa Fiului Omului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,1-13
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. 3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» 7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!» 9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!» 10 Dar, plecând ele să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!» 12 Dar el, răspunzând, le-a zis: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc». 13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”

Cuvântul Domnului

Ajută un copil! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

€6,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

%d blogeri au apreciat: