Arhive pentru ‘Evanghelia după sfântul Matei’

L-a văzut, s-a îndurat de el și l-a ales

    Isus a văzut un om, numit Matei, stând la postul de vamă și i-a spus: Urmează-mă! (Mt 9,9). A văzut nu atât cu privirea ochilor trupului, cât, mai ales, cu cea a bunătății interioare. A văzut un vameș, și, de vreme ce, l-a privit cu sentiment de iubire și l-a ales, i-a spus: Urmează-mă! I-a spus: Urmează-mă, adică „imită-mă”. I-a spus „urmează-mă” nu atât cu mișcarea picioarelor, cât prin practica vieții. De fapt, cel care spune că rămâne în Cristos trebuie să trăiască așa cum el a trăit (1In 2,6).
    Și, ridicându-se, l-a urmat (Mt 9,9). Nu trebuie să ne uimim că un vameș, la primul cuvânt al Domnului, care îl invita, a părăsit câștigurile pământești pe care le îndră­gea și, după ce a lăsat bogățiile, a acceptat să-l urmeze pe acela pe care îl vedea că nu are nici o bogăție. De fapt, însuși Domnul, care l-a chemat în exterior prin cuvânt, l-a instruit în interior printr-un stimulent invizibil, ca să-l urmeze. A pus în mintea sa lumina harului spiri­tual, cu care să poată înțelege că acela care pe pământ îl dezlipea de lucrurile materiale era capabil să-i dea în cer comori nepieritoare.
    Pe când stătea la masă, în casă, iată că mulți vameși și păcătoși au venit și s-au așezat la masă cu Isus și cu discipolii săi (Mt 9,10). Iată, așadar, că întoarcerea unui singur vameș a folosit ca stimulent pentru întoar­cerea multor vameși și păcătoși, iar iertarea păcatelor sale a fost model pentru iertarea tuturor acestora. A fost un autentic și minunat semn prevestitor al realităților viitoare. Cel care va fi apostol și învățător al credinței a atras la sine o mulțime de păcătoși încă din primul moment al convertirii sale. Chiar la început, imediat ce a învățat primele noțiuni ale credinței, el a început acea evanghelizare pe care o va duce înainte o dată cu progre­sul sfințeniei sale. Dacă dorim să pătrundem mai adânc în semnificația celor întâmplate, vom înțelege că el nu s-a limitat să-i ofere Domnului un ospăț pentru trupul său în propria locuință materială, ci, prin credință și iubire, i-a pregătit un ospăț mult mai plăcut în adâncul inimii sale. Așa afirmă cel care spune: Iată, eu stau la ușă și bat; dacă cineva ascultă glasul meu și îmi deschide ușa, voi intra la el, voi sta la masă cu el și el cu mine (Ap 3,20).
    Îi deschidem ușa pentru a-l primi atunci când, după ce i-am auzit glasul, ne dăm de bunăvoie asentimentul față de invitațiile sale, tainice sau evidente, și ne însușim cu angajare misiunea încredințată de el. Apoi, el intră ca să stea la masă cu noi și noi cu el, pentru că, prin harul iubirii sale, el vine să locuiască în inimile celor aleși, pentru a-i reface cu lumina prezenței sale. Astfel, ei sunt în stare să înainteze tot mai mult în dorința spre cer. La rândul său, el însuși se bucură datorită iubirii lor față de cele cerești, ca și cum i-ar oferi ofrande plăcute.

Din Omiliile sfântului Beda Venerabilul, preot
(Omil. 21: CCL 122, 149-151)

Un fragment pentru momentul acela când ne simțim fără păcat, nevinovați…

Știm toți momentul acela când (ne) spunem sau auzim pe alții spunând: „De ce să merg să mă spovedesc? Eu nu am făcut păcate, nu am nici un păcat. Sunt un om bun, nevinovat”…

Fragmentul evanghelic de mai jos ne ajută să ne facem cercetarea cugetului și să parcurgem cu pași hotărâți și smeriți drumul spre purificare, spre mântuire.

Meditând cuvintele lui Isus din această duminică, să ne rugăm cu Sfinții Părinți:

Bucurie și pace, îndreptarea vieții, răgaz de pocăință adevărată, harul și mângâierea Duhului Sfânt și statornicie în fapte bune să ne dea nouă atotputernicul și milostivul Dumnezeu”.

În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege, până ce nu se vor împlini toate. 19Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor. 20 Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 21 Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!» Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat la judecată. 22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!», va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheenei. 23 Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă acolo, darul tău, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul! 25 Pune-te de acord cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare! 26 Adevăr îţi spun, nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban. 27 Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!» 28 Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul! 30 Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! 31 S-a spus: «Dacă cineva îşi lasă femeia, să-i dea act de despărţire!» 32 Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătoreşte cu una lăsată, comite adulter. 33 Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!» 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

Cuvântul Domnului

din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-37

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Nimeni nu uită ziua în care i s-a spus: „Urmează-mă!”

caravaggio-chemarea lui MateiSunt oameni pe care pur şi simplu nu-i poţi uita. Nu-i poţi refuza. Nu-i poţi îndepărta de pe suflet.

Sunt oameni care dacă îţi spun un cuvânt te hrăneşti din el o săptămână, poate chiar mai mult.

Sunt oameni lângă care dacă stai o zi vrei să rămâi pentru totdeauna.

Oamenii ştiu să se prindă de suflet, ştiu drumul spre inimă.

Oamenii ştiu să te cucerească fără cuvinte sau gesturi măreţe; doar cu o privire profundă sau cu un zâmbet ţi se aştern direct în inimă.

Oamenii au învăţat să se strecoare uşor spre centrul inimii unde stau şi-ţi încălzesc toată viaţa, trupul şi sufletul.

Uneori îţi vine să scrii viaţa unui om doar pentru că ai trecut pe lângă el şi ţi-a zâmbit.

Alteori vrei să schimbi forma norilor şi să-i aşezi aşa încât tot cerul să arate un imaculat „Te iubesc” spus celui care a ştiut să-ţi şteargă ultima lacrimă.

Deseori simţi că vrei să culegi toate florile din lume şi să le aşterni în jurul unei inimi care te-a înţeles şi te-a primit aşa cum eşti.

Există un om, un singur om – însă sunt mulţi, foarte mulți cei care vor să-i semene! – un om deosebit care le-a avut pe toate acestea: Isus din Nazaret!

Cine l-a întâlnit cu adevărat nu l-a mai uitat, nu l-a refuzat niciodată, iar de sufletul lui nu s-a mai îndepărtat.

Acest Isus din Nazaret, om adevărat și Dumnezeu adevărat, cu un cuvânt înnoia vieţi, cu o privire schimba chipuri, cu o atingere ştergea răni. Este suficient să privim minunea din viața sfântului Matei, minune înfăptuită printr-un singur cuvânt creator de viață nouă – „Urmează-mă!” – și astfel să înțelegem Omul-Dumnezeu care știe să se strecoare spre centrul inimii noastre.

Cine privește la Isus din Nazaret este fascinat când descoperă cum întinderea mâinii sale era atât de puternică încât ridica morţii, liniştea furtunile, salva sufletele. Paşii săi erau atât de hotărâţi încât călcau apele mării, purtau urmele cuielor, străbăteau cerurile şi pământul. Faţa sa era atât de strălucitoare încât lumina soarele şi îmbucura îngerii. Cum să nu te lași chemat, schimbat, convertit de o așa persoană? Cum să rămâi același când Cristos te întâlnește, te atinge și-ți spune creator: „Urmează-mă!”?

Şi tu te-ai fi ridicat şi ai fi plecat imediat după el dacă ţi-ar fi spus „Urmează-mă”!

Şi tu ai fi acum pe calea lui dacă te-ai fi lăsat privit măcar o dată.

Şi tu ai vorbi despre el dacă l-ai fi ascultat măcar odată.

Câtă nevoie avem – și eu, și tu, și toți păcătoșii – de un Dumnezeu care să se apropie de noi și să ne cheme, amintindu-ne nu atât nevrednicia noastră, cât mai ales iubirea sa: „Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

Nimeni nu uită ziua în care Dumnezeu i-a spus: „Urmează-mă!”.


Puterea cu care Isus din Nazaret a reînnoit inima și viața sfântului Matei,
este și astăzi putere creatoare.
Domnul cheamă și astăzi,
înnoiește și astăzi inimi,
se așază și astăzi la masă cu noi, păcătoșii,
și ne face ucenicii săi.


21 septembrie 2017 

Joi din săptămâna a 24-a de peste an
SS. MATEI, ap. şi ev.; Iona, profet
Ef 4,1-7.11-13; Ps 18; Mt 9,9-13

LECTURA I
El i-a dat pe unii ca apostoli, pe alţii ca evanghelişti.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,1-7.11-13
Fraţilor, aşadar, vă îndemn eu, prizonierul în Domnul, să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: 2 cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, 3 străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii. 4 Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă, aceea a chemării voastre. 5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez, 6 un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi. 7 Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Cristos. 11 Tot el i-a dat pe unii ca apostoli; pe alţii, ca profeţi; pe alţii, ca evanghelişti; pe alţii, ca păstori şi învăţători 12 pentru desăvârşirea sfinţilor în vederea lucrării slujirii spre edificarea trupului lui Cristos, 13 până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârşit, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm. Pe tine, Doamne, te mărturisim. Pe tine te măreşte corul preaslăvit al apostolilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
I-a spus: „Urmează-mă!” Ridicându-se, el l-a urmat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,9-13
În acel timp, plecând Isus de acolo, a văzut un om numit Matei stând la postul de vamă şi i-a spus: „Urmează-mă!” Ridicându-se, el l-a urmat. 10 Şi, pe când stătea la masă în casă, iată că mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui! 11 Văzând aceasta, fariseii au spus discipolilor lui: „De ce mănâncă învăţătorul vostru împreună cu vameşii şi păcătoşii?” 12 Auzindu-i, el le-a spus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. 13 Aşadar, mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă: «Îndurare vreau, şi nu jertfă», căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: