Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Evanghelia după sfântul Matei’ Category

Evanghelia este grea

Posted by Paxlaur pe 23/02/2013

Evanghelia este greaExistă cuvinte care nu au nevoie de interpretare, după cum există şi priviri care nu au nevoie să fie explicate. Pur şi simplu te pătrund şi simţi cum inima îşi schimbă ritmul bătăilor. Unele cuvinte rămân în mintea noastră pentru totdeauna, după cum unele priviri nu încetează niciodată să ne urmărească. Cam aşa am simţit astăzi după prima lectură, că nu e nimic de interpretat sau de explicat, că lucrurile sunt simple şi clare pentru totdeauna, că ele trebuie să se aşeze direct pe inimă şi de acolo să izvorască viaţa. Şi totul se întâmplă „astăzi”, „acum”:
Astăzi Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile lui,
să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
Astăzi tu ai mărturisit înaintea Domnului că el va fi Dumnezeul tău,
că vei umbla pe căile lui, vei păzi legile lui, poruncile şi orânduielile lui şi vei asculta de glasul lui.
Şi azi Domnul ţi-a mărturisit că vei fi poporul lui, după cum ţi-a spus, dacă vei păzi poruncile lui.
El îţi va da întâietate în slavă, în faimă şi în măreţie, asupra tuturor popoarelor pe care le-a făcut,
şi vei fi un popor sfânt, pentru Domnul Dumnezeul tău, după cum ţi-a promis”.

Totul trebuie să se întâmple astăzi şi tot ceea ce se întâmplă astăzi trebuie să fie pentru Domnul. Să fii un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău. Să fii un om sfânt. Să fii un preot sfânt. Să fii un tânăr sfânt. Să fii un soţ sfânt. Să fii o soţie sfântă. Să fii un fiu sfânt. Să fii o fiică sfântă. Să fii un călugăr sfânt. Să fii o maică sfântă. Să fii un copil sfânt. Să fii un bătrân sfânt. Să fii sfânt. Să fim oameni sfinţi, dar nu în ochii sau de ochii lumii, ci doar pentru Domnul. El e motivaţia. El e scopul. Domnul ne cere să fim sfinţi, nu poştaşul, nu poliţistul din intersecţie, nu cizmarul nostru, nu medicul, nu meteorologul, ci însuşi Dumnezeu. Sfatul medicului nu prea îl ignorăm, atunci cum de ne permitem să ignorăm cerinţa celui Atotputernic?! Ceea ce ne prevesteşte meteorologul nu se întâmplă întotdeauna, dar ceea ce a spus Domnul se adevereşte: vom fi poporul său, dacă vom lucra pentru sfinţenia noastră. Când? Cum?

Acum este timpul potrivit, acum este ziua mântuirii, astăzi este timpul în care răsună această chemare: „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este”. Chemarea o ştim atât de bine, însă mult mai greu este să găsim calea de a o împlini. Şi dacă prima lectură e ca o privire care nu se uită niciodată, ca acea primă şoaptă de iubire întipărită pentru totdeauna în inimă, evanghelia e grea: iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc! Nu e uşor, însă atâţia şi atâţia oameni, de la Cristos încoace, ne arată că e greu, dar nu imposibil. Evanghelia e posibilă. Evanghelia a fost scrisă pentru a fi trăită nu de îngeri, ci de oameni. Evanghelia e grea, dar în sprijinul celor care vor să o trăiască vine harul celui care a adus-o pe pământ. Evanghelia este exigentă, dar cel care a dat-o a fost şi primul care a trăit-o până la moartea pe cruce. Şi pentru aceasta a fost înălţat mai presus decât orice alt nume şi acum în numele lui se pleacă tot genunchiul în cer şi pe pământ şi în tot locul: el este Cristos, Dumnezeu ca şi Tatăl şi Duhul Sfânt.

Trăirea evangheliei şi depăşirea exigenţelor ei aduce o mulţumire greu de imaginat. Aduce glorie lui Dumnezeu şi omului pe care el l-a creat şi edifică Biserica, o întăreşte. Mai trist şi îngrijorător este că dificultatea nu vine din a ajunge la trăirea evangheliei (asta ne iese din când în când!), ci din a rămâne în această trăire astăzi şi în fiecare zi. Greu este nu să fii neprihănit o dată, ci să fi aşa mereu, să fii neprihănit pe orice cale, în orice zi. Cred că acesta a fost şi simţământul psalmistului atunci când a simţit nevoia să se roage şi să strige: „O, de ar fi căile mele statornice în a păzi poruncile tale” (Ps 118,5). Vechea problemă, probabil şi veşnica, este statornicia, nu cucerirea idealurilor. Toţi ne pricepem să ajungem pe munte (sau aproape toţi!), dar puţin sunt cei care reuşesc să supravieţuiască acolo. Puţin sunt cei care ştiu cum e să rămâi mereu sus, aproape de Dumnezeu, trăind zi de zi evanghelia. Asta e greu!

Ce mă frământă acum e altceva, nu faptul că evanghelia e grea, ci energia pe care o folosim pentru a o împlini. Multe lucruri sunt grele. Este ceva uşor pe acest pământ în afară de a păcătui?! Totul este greu şi cere efort.  Însăşi viaţa e grea, dar luptăm pentru ea. Serviciul e greu, dar facem efort. Viaţa de familie e grea, dar cei care o îmbrăţişează sunt dispuşi la sacrificii, ca şi cei care aleg altă stare de viaţă. Totul, dar absolut totul e greu. Însă câtă energie folosim pentru unele şi câtă pentru altele? Cât ne zbatem pentru evanghelie şi cât pentru …restul: viaţă, familie, serviciu etc.?! Cred că pe lângă problema fidelităţii şi a statorniciei, avem o altă mare problemă: buna rânduială a energiilor, canalizarea lor. Cât din puterile şi timpul nostru sunt pentru evanghelie? Cum oare de trec zile întregi fără să ne gândim că există o evanghelie pe care trebuie să o trăim în fiecare clipă?! Da, evanghelia e grea, dar tot ce are nevoie pentru a deveni viaţa noastră este mai mult timp oferit şi mai multă energie canalizată spre ea. De aici începe totul: dăruirea timpului şi a energiei pentru evanghelie. Abia apoi ne vom putea ruga pentru cei care ne prigonesc. Abia apoi vom îndrăzni să-i privim şi mai ales să-i iubim pe duşmanii noştri. Abia apoi ne vom simţi poporul lui Dumnezeu, copiii săi preaiubiţi. Abia apoi…

Însă până atunci nu putem decât să ne rugăm cu psalmistul: „vreau să păstrez orânduirile tale, Doamne, nu mă lăsa în părăsire” (Ps 118,8). Amin!

Sâmbăta, 23 februarie 2013 

Sâmbata din saptamâna 1 din Post
Sf. Policarp, ep. m. *

 

LECTURA I
Să fii un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău.

Citire din cartea Deuteronomului 26,16-19
Moise a vorbit poporului său spunând: 16 „Astăzi Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile lui, să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău. 17Astăzi tu ai mărturisit înaintea Domnului că el va fi Dumnezeul tău, că vei umbla pe căile lui, vei păzi legile lui, poruncile şi orânduielile lui şi vei asculta de glasul lui. 18 Şi azi Domnul ţi-a mărturisit că vei fi poporul lui, după cum ţi-a spus, dacă vei păzi poruncile lui. 19 El îţi va da întâietate în slavă, în faimă şi în măreţie, asupra tuturor popoarelor pe care le-a făcut, şi vei fi un popor sfânt, pentru Domnul Dumnezeul tău, după cum ţi-a promis”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL 118,1-2.4-5.7-8 (R.: cf. 1)
R.: Fericiţi sunt cei care păzesc Legea Domnului.
1 Fericiţi sunt cei neprihăniţi pe cale,
care umblă în Legea Domnului.
2 Fericiţi sunt cei care păzesc poruncile lui
şi-l caută din toată inima. R.

4 Tu ai dat poruncile tale
ca să fie păzite cu sfinţenie.
5 O, de ar fi căile mele statornice
în a păzi poruncile tale. R.

7 Te voi lăuda cu inimă curată,
cunoscând hotărârile tale drepte.
8 Vreau să păstrez orânduielile tale,
nu mă lăsa în părăsire! R.

VERS LA EVANGHELIE 2Cor 6,2b
Iată, acum este timpul potrivit,
iată, acum este ziua mântuirii.

EVANGHELIA
Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,43-48
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 43 „Aţi auzit că s-a spus: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe duşmanul tău. 44 Eu însă vă spun: Iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc şi vă vorbesc de rău, 45 ca să fiţi fiii Tatălui vostru din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei buni şi peste cei răi şi să cadă ploaia peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 46 Căci dacă iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare nu fac aceasta şi vameşii? 47 Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac aceasta şi păgânii? 48 Fiţi, aşadar, desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este”.

Cuvântul Domnului

Posted in Evanghelia după sfântul Matei, Predici si meditatii | Etichetat: , , | 3 Comments »

Bate şaua ca să priceapă iapa

Posted by Paxlaur pe 20/06/2012

Există o vorbă românească – „bate şaua ca să priceapă iapa” – care mă face să-mi pun o întrebare ori de câte ori ascult o evanghelie care începe cu „În acel timp Isus a spus ucenicilor” şi apoi urmează anumite comparaţii: „voi să nu faceţi ca…”: oare pentru cine spunea acele cuvinte? Chiar le spunea pentru ucenici sau le spunea lor ca să priceapă ceilalţi, făţarnicii, farizeii şi cărturarii?

Nu a trebuit să stau mult să meditez ca să observ că spunea şi pentru unii şi pentru alţii: pentru ucenici ca să nu ajungă ca cei din urmă, iar pentru cei din urmă, care trăiau în făţărnicie, în speranţa că vor învăţa ceva şi se vor converti. Dar mai mult decât atât, îmi dau seama că, într-adevăr, „dădea” în ucenicii de atunci ca să pricepem noi, ucenicii de astăzi, laici şi clerici. Da, e bine că Domnul ne mai aminteşte din când în când despre post, pomană, rugăciune – toate făcute aşa cum trebuie – pe care de cele mai multe ori le rezervăm pentru anumite perioade sau zile, fie ale postului mare, fie ale sărbătorilor şi duminicilor. Chiar aşa: cum sunt faptele noastre şi ce răsplată vizăm, una imediată a oamenilor sau una îmbelşugată, cea a Tatălui?!

Aş omite o parte importantă a evangheliei dacă nu aş spune că ni se pregăteşte o răsplată. Şi Dumnezeu sigur nu se va zgârci cu noi, ci ne va da boiereşte, cu o dumnezeiască generozitate cum numai în inima sa preasfântă poate să existe. Însă îmi apare o altă întrebare: cine-i ţine evidenţa lui Dumnezeu ca să nu uite sau să nu facă confuzii?! Întreb asta pentru că de multe ori am auzit că Dumnezeu nu ştie matematică, Dumnezeu ştie să numere numai până la unu şi atât. Iar răspunsul la această întrebare mi l-a dat părintele Nicolae Steinhardt. Spunea, la un moment dat, călugărul ortodox de la Rohia: Nu Dumnezeu e cel care ne ţine socoteala faptelor bune şi ale celor rele, ci Diavolul. El e cel mai interesat ca suma să-i fie favorabilă lui. El, Diavolul, se va prezenta la judecată ca un adevărat contabil şi va spune: „Doamne, pe ăsta-l iau eu, chiar dacă a postit de 385 de ori, doar o dată a făcut-o pentru tine, în rest avea alte motive. Ca să nu mai spun de pomana făcută numai de ochii lumii. Cât despre rugăciune, cred că şi eu aş fi în stare să mă rog mai mult dacă m-ai face om şi mi-ai da o inimă”.

E atât de trist gândul că până şi Diavolul ar putea uneori să facă mai mult bine decât noi, să fie mai bun decât noi… Înfricoşător gând!

Să ne întrebăm: când ne-am rugat ultima dată aşa, după cum vrea Tatăl, din toată inima şi nu doar ce e în programul obligatoriu sau obişnuit al vieţii noastre? Când am postit ultima dată pentru a dobândi viaţa veşnică şi fericită? Când am dat de pomană ultima dată cu convingerea că-l slujim pe Domnul prezent în celălalt şi că nimeni în afară de El nu trebuie să ştie?!

„Doamne, noi suntem slabi şi nu putem face nimic fără tine”, aşa ne-am rugat la începutul sfintei Liturghii. Să luăm aceste cuvinte de pe buzele noastre şi să le punem în inima noastră şi acolo să rodească cea mai fierbinte cerere de ajutor pentru a face faptele pe care Cristos ni le propune, toate numai de dragul vieţii veşnice. Amin.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,1-6.16-18
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 1 „Luaţi aminte să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. 2Deci când dai pomană, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; vă spun adevărul: aceştia şi-au primit răsplata. 3 Tu însă când dai pomană, să nu ştie stânga ce face dreapta, 4 pentru ca pomana ta să fie dată în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. 5 Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage prin sinagogi şi la colţurile uliţelor, stând în picioare, ca să fie văzuţi de oameni; adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 6 Tu însă când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. 16 Când postiţi să nu vă arătaţi trişti, ca făţarnicii, căci ei îşi schimonosesc feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Vă spun adevărul: şi-au luat răsplata. 17 Tu însă când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Cuvântul Domnului

Posted in Evanghelia după sfântul Matei, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 3 Comments »

Vreau să fiu din nou copil

Posted by Paxlaur pe 03/05/2012

Doamne, vreau să fiu din nou copil.

Să pot să pun din nou capul pe pernă simţind că un înger e lângă mine.

Să zâmbesc răsăritului convins că tu eşti soarele.

Să mă întrec în fluerat cu păsările crezând că vorbim împreună despre tine.

Să zâmbesc atunci când sunt vesel şi să plâng când sunt trist şi doare.

Să nu mai fiu ca oamenii mari care se ascund şi mint, care-mi zâmbesc urându-mă!

Să învăţ din nou valoarea lucrurilor mici.

Să spun cu delicateţe „sărut mâna” şi „mulţumesc” pentru orice.

Să mă joc cu ceilalţi nepăsător de trecerea timpului.

Să împart totul bucurându-mă că pot dărui şi face fericit.

Să arăt cu degetul nu pentru a critica sau învinovăţi,

ci pentru a-i face pe toţi să se uite la ceva frumos.

Să mănânc îngheţată fără să mă stresez că mă pătez sau mă îngraş.

Să alerg fără grija de a mă împiedica, iar de cad să mă ridic zâmbind.

Dar mai ales să am din nou încredere totală în tine şi în oameni şi să mă las din nou purtat în braţe,

să iubesc necondiţionat şi să nu pot gândi nimic rău.

Doamne, vreau să fiu din nou copil.

Posted in Diverse, Evanghelia după sfântul Matei | Etichetat: , , , | 5 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: