Dacă stai cu el…
Întreabarea lui Iuda, nu Iscarioteanul, încolțește și în inima noastră, purtându-ne de la cea mai profundă recunoștință pentru darurile primite până la cel mai puternic și neliniștitor spirit misionar: „Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă, şi nu lumii?” (In 14,22).
De ce ni s-a arătat nouă? De ce suntem printre cei chemați, aleși, botezați sau consacrați? Cum ne manifestăm recunoștința pentru darul credinței în Isus Cristos? Ce facem ca acest dar al Revelației să ajungă și la alții?
Să ne lăsăm umpluți de Duhul Sfânt și plini de recunoștință față de Dumnezeu și iubire față de frați să proclamăm împreună cu Petru și urmașul său, Sfântul Părinte: „Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israél: în numele lui Isus Cristos Nazarinéanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta înaintea voastră vindecat! Isus este «piatra dispreţuită de voi, constructorii, care a ajuns piatra unghiulară». Şi nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Fap 10,10-12).
Nu există alt nume, altă speranță, altă mântuire, decât cea în și prin Isus Cristos!
Isus îl promite pe Duhul Sfânt
15 Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile mele 16 şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna, 17 Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte. Dar voi îl cunoaşteţi, pentru că rămâne la voi şi va fi în voi. 18 Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi. 19 Încă puţin şi lumea nu mă va mai vedea. Voi, însă, mă veţi vedea; pentru că eu trăiesc, veţi trăi şi voi. 20 În ziua aceea, veţi cunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, iar voi în mine şi eu în voi. 21 Cine are poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte, iar cine mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu şi eu îl voi iubi şi mă voi revela lui”.
22 Iúda, nu Iscarióteanul, i-a zis: „Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă, şi nu lumii?”. 23 Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el. 24 Cine nu mă iubeşte nu păzeşte cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis.
25 V-am spus acestea cât timp mai rămân cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu.
27 Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă! 28 Aţi auzit că v-am spus: «Mă duc şi voi veni la voi». Dacă m-aţi iubi, v-aţi bucura că mă duc la Tatăl pentru că Tatăl este mai mare decât mine. 29 V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi. 30 Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine conducătorul lumii, dar nu are nicio putere asupra mea. 31 Însă lumea trebuie să ştie că îl iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl.
Ridicaţi-vă! Să plecăm de aici!
Din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 14,15-31
Un grăunte de muștar și o bucată de drojdie ascund în ele un „univers”. Văzându-le atât de mici nu poți intui forța pe care o ascund, nu-ți poți imagina felul în care (se) pot transforma. Trecerea răbdătoare și roditoare a timpului te ajută să descoperi plin de admirație puterea cu care împing spre „odrăslire” pământul sau făina în care sunt „îngropate”.
Prea târziu te-am iubit... 