Îl lăudăm pe Domnul în viaţa noastră, adică prin purtarea noastră (Arnobius).

Laudă, suflete al meu, pe Domnul! †
Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea, *
voi cânta Dumnezeului meu cât voi trăi.

Nu vă puneţi încrederea în cei puternici, *
în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască.
Suflarea lor trece, iar ei se întorc în ţărână, *
și în aceeaşi zi se destramă planurile lor.

Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; *
care-şi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul său.
El a făcut cerul şi pământul, *
marea şi toate câte se află în ele.
el este totdeauna credincios cuvântului său, †
el face dreptate celor asupriţi, *
el dă pâine celor flămânzi.

Domnul eliberează pe cei închişi. *
Domnul luminează pe cei orbi,
Domnul ridică pe cei împovăraţi, *
Domnul iubeşte pe cei drepţi,
Domnul are grijă de cei străini, †
sprijină pe văduvă şi pe orfan, *
dar nimiceşte calea celor răi.

Domnul, Dumnezeul tău, Sionule, *
stăpâneşte în veci, din neam în neam.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 145 (146)