Eu cred că într-adevăr așa a fost:

Căutau cum să-l prindă prin viclenie, ca să-l ucidă.
E. Peste două zile aveau să fie Paştele şi Azimele, iar arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă pe Isus prin viclenie ca să-l ucidă, ² căci spuneau:
A. „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul”.

A uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare.
³ E. Fiind în Betania în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmă de nard curat, foarte scump, şi, spărgând vasul, i-a turnat pe cap. ⁴ Dar erau acolo unii care, indignaţi, ziceau unii către alţii:
A. „Pentru ce s-a făcut această risipă de mireasmă? ⁵ Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor”.
E. Şi erau revoltaţi
împotriva ei. ⁶ Însă Isus a spus:
+. „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi?
A. făcut un gest frumos faţă de mine, ⁷ căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine; pe mine însă nu mă aveţi întotdeauna. ⁸ Ea a făcut ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare. ⁹ Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea”.

I-au promis lui Iuda Iscarioteanul că-i vor da arginţi.
¹⁰ E. Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, a venit la arhierei ca să-l dea pe mâna lor. ¹¹ Când au auzit, s-au bucurat şi i-au promis că-i vor da arginţi. Iar el căuta un moment potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

Unde este camera mea în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?
¹² În prima zi a Azimelor, când se jertfea Paştele, discipolii săi i-au spus:
A. „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?”
¹³ E. Atunci a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus:
+. „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeţi după el ¹⁴ şi, acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că învăţătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?» ¹⁵ El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită. Pregătiţi acolo pentru noi!”
¹⁶ E. Discipolii au ieşit şi au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese şi au pregătit Paştele.

Unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda.
¹⁷ Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece. ¹⁸ Şi, în timp ce stăteau la masă şi mâncau, Isus a spus:
+. „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”
¹⁹ E. Atunci au început să se întristeze şi să-i spună unul după altul:
A. „Nu cumva eu?”
²⁰ E. El le-a spus:
+. „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. ²¹ Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.

Acesta este trupul meu. Acesta este sângele meu, al alianţei.
²² E. Şi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o şi le-a spus:
+. „Luaţi, acesta este trupul meu!”
²³ E. Apoi, luând potirul şi mulţumind, l-a dat lor şi au băut din el toţi. ²⁴ Şi le-a spus:
+. „Acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi. ²⁵ Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu!”

Înainte de a fi cântat cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega.
²⁶ E. Şi, cântând imnuri, au ieşit spre Muntele Măslinilor. ²⁷ Iar Isus le-a spus:
+. „Voi toţi vă veţi scandaliza, căci este scris: «Voi bate păstorul şi oile se vor risipi». ²⁸ Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”.
²⁹ E. Atunci Petru i-a zis:
A. „Chiar dacă toţi se vor scandaliza, eu nu”.
³⁰ E. Dar Isus i-a zis:
+. „Adevăr îţi spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega”.
³¹ E. Iar el spunea şi mai insistent:
A. „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”.
E. Şi toţi ziceau la fel.

A început a se înfiora şi a se nelinişti.
³² Apoi au venit într-un loc al cărui nume era „Ghetsemani” şi le-a spus discipolilor săi:
+. „Staţi aici până când mă voi ruga!”
³³ E. Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi a început a se înfiora şi a se nelinişti ³⁴ şi le-a spus:
+. „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”
³⁵ E. Şi, mergând puţin mai în faţă, a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul acela, ³⁶ zicând:
+. „Abba, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”.
³⁷ E. Apoi a venit şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:
+. „Simon, dormi? Nu ai putut să veghezi nici măcar un ceas? ³⁸ Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
³⁹ E. Şi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaşi cuvinte.
⁴⁰ A. venit din nou şi i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-i răspundă.
⁴¹ A. venit a treia oară şi le-a spus:
+. „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Ajunge!
A. venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! ⁴² Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”

Prindeţi-l şi duceţi-l sub pază.
⁴³ E. Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor şi a bătrânilor, ⁴⁴ iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând:
A. „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l şi duceţi-l sub pază sigură!”
⁴⁵ E. Venind, s-a apropiat îndată de el şi i-a spus:
A. „Rabbi!”
E. Şi l-a sărutat. ⁴⁶ Atunci ei au pus mâna pe el şi l-au prins. ⁴⁷ Însă unul dintre cei care erau de faţă, scoţându-şi sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea. ⁴⁸ Luând cuvântul, Isus le-a zis:
+. „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. ⁴⁹ Zi de zi eram la voi şi învăţam în templu, şi nu m-aţi arestat. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”.
⁵⁰ E. Atunci, discipolii, părăsindu-l, au fugit cu toţii. ⁵¹ Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe trupul gol; l-au prins, ⁵² dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.

Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?
⁵³ L-au dus pe Isus în faţa marelui preot şi s-au adunat toţi arhiereii, bătrânii şi cărturarii. ⁵⁴ Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curţii marelui preot şi, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc. ⁵⁵ Iar arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau, ⁵⁶ căci mulţi dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau. ⁵⁷ Câţiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând:
⁵⁸ A. „Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini omeneşti şi în trei zile voi construi un altul, nefăcut de oameni»”.
⁵⁹ E. Dar nici aşa mărturia lor nu se potrivea. ⁶⁰ Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus:
A. „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceştia împotriva ta?”
⁶¹ E. Însă el tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou şi i-a spus:
A. „Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”
⁶² E. Isus a zis:
+. „Eu sunt. Şi-l veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului”.
⁶³ E. Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a spus:
A. „Ce nevoie mai avem de martori? ⁶⁴ Aţi auzit blasfemia. Ce vi se pare?”
E. Toţi l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte. ⁶⁵ Unii au început să-l scuipe şi, acoperindu-i faţa, îl loveau spunându-i:
A. „Profeţeşte!”
E. Iar servitorii îi dădeau palme.

Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi.
⁶⁶ Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot ⁶⁷ şi, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix şi i-a zis:
A. „Şi tu erai cu Nazarineanul, cu Isus”.
⁶⁸ E. Dar el a negat, spunând:
A. „Nu ştiu, nu înţeleg ce zici!”
E. Şi a ieşit afară în faţa curţii. Şi a cântat cocoşul. ⁶⁹ Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo:

A. „Acesta este dintre ei”.
⁷⁰ E. Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru:
A. „Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti galileean”.
⁷¹ E. Iar el a început să se blesteme şi să jure:
⁷² A. „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi”.
E. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Atunci, Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca un cocoş să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Şi a izbucnit în plâns.

Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?
Vei zămisli şi vei naşte un fiu.
^15,1 E. Dis-de-dimineaţă, făcând consiliu, arhiereii, împreună cu bătrânii şi cărturarii şi tot Sinedriul, legându-l pe Isus, l-au dus şi l-au predat lui Pilat. ² Pilat l-a întrebat:
A. „Tu eşti regele iudeilor?”
E. El i-a răspuns:
+. „Tu zici”.
³ E. Iar arhiereii îl acuzau de multe lucruri. ⁴ Pilat l-a întrebat din nou:
A. „Nu răspunzi nimic? Iată de câte lucruri te acuză!”
⁵ E. Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira. ⁶ Cu ocazia sărbătorilor, le elibera un deţinut pe care îl cereau ei. ⁷ Pe atunci era închis un oarecare Baraba, care, împreună cu nişte răzvrătiţi, în timpul unei revolte, comiseseră crimă. ⁸ Mulţimea a urcat şi a început să ceară să le facă aşa cum făcea întotdeauna. ⁹ Pilat le-a răspuns:
A. „Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
¹⁰ E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui. ¹¹ Însă arhiereii instigau mulţimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Baraba. ¹² Pilat le-a spus din nou:
A. „Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiţi regele iudeilor?”
¹³ E. Iar ei au strigat iarăşi:
P. „Răstigneşte-l!”
¹⁴ E. Pilat le-a spus:
A. „Dar ce rău a făcut?”
E. Însă ei strigau mai tare:
P. „Răstigneşte-l!” 
¹⁵ E. Astfel, Pilat, voind să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie răstignit.

Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap.
¹⁶ Soldaţii l-au adus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. ¹⁷ L-au îmbrăcat cu o haină de purpură şi, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. ¹⁸ Apoi au început să-l salute:
P. „Bucură-te, rege al iudeilor!”
¹⁹ E. Şi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau şi, căzând în genunchi, se prosternau înaintea lui. ²⁰ Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească.

L-au dus la locul numit Golgota.
²¹ Au constrâns un trecător, un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, ca să ducă crucea lui Isus. ²² L-au dus la locul numit „Golgota”, care, tradus, înseamnă „locul Craniului”. Şi a fost socotit cu cei fărădelege. ²³ Şi i-au dat vin înmiresmat, dar el nu a luat. ²⁴ Apoi l-au răstignit şi, împărţind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce să ia. ²⁵ Era ceasul al treilea când l-au răstignit. ²⁶ Era scrisă inscripţia condamnării lui: „Regele Iudeilor”. ²⁷ Împreună cu el au răstignit şi doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga lui. ²⁸ Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: „Şi a fost socotit cu cei fărădelege”.

Pe alţii i-a salvat, dar pe sine nu se poate salva.
²⁹ Cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap şi spunând:
A. „Hei, tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile, ³⁰ salvează-te pe tine însuţi coborând de pe cruce!”
E. ³¹ La fel şi arhiereii, între ei, îl luau în râs împreună cu cărturarii şi spuneau:
A. „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva. ³² Cristos, regele Israelului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem şi să credem!”
E. Îl insultau şi cei răstigniţi cu el.

Scoţând un strigăt puternic, Isus şi-a dat sufletul.
³³ Fiind ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea. ³⁴ La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic:
+. Eloí, Eloí, léma sabactáni?”,
E. care, tradus, înseamnă:
+. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
³⁵ E. Unii dintre cei care erau de faţă, auzindu-l, spuneau:
A. Iată, îl cheamă pe Ilie!”
³⁶ E. Cineva, alergând, a înmuiat un burete în oţet şi, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând:
A. Lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie ca să-l ia jos!”
³⁷ E. Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul.

Aici se îngenunchează şi se face o pauză.

³⁸ Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos. ³⁹ Când centurionul care stătea în faţa lui a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus:
A. Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!”
⁴⁰ E. Erau şi câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Ioses, şi Salomé, ⁴¹ care îl urmau de când era în Galileea şi îl slujeau; şi multe altele care urcaseră cu el la Ierusalim.

Iosif a rostogolit piatra la intrare în mormânt.
⁴² Când s-a făcut seară, întrucât era ziua Pregătirii, care este ajunul sâmbetei, ⁴³ a venit Iosif din Arimateea, membru respectat în Sinedriu, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi a îndrăznit să intre la Pilat şi să ceară trupul lui Isus. ⁴⁴ Pilat s-a mirat că murise deja şi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult. ⁴⁵ Aflând de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. ⁴⁶ Iosif, cumpărând un giulgiu, a luat jos trupul, l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt. ⁴⁷ Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Ioses, priveau unde l-au pus.

Cuvântul Domnului

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 14,1-15,47