Arhive pentru ‘Evanghelia dupa sfantul Marcu’

Eu cred!

Eu cred că într-adevăr așa a fost:

Căutau cum să-l prindă prin viclenie, ca să-l ucidă.
E. Peste două zile aveau să fie Paştele şi Azimele, iar arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă pe Isus prin viclenie ca să-l ucidă, 2 căci spuneau:
A. „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul”.

A uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare.
3 E. Fiind în Betania în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmă de nard curat, foarte scump, şi, spărgând vasul, i-a turnat pe cap. 4 Dar erau acolo unii care, indignaţi, ziceau unii către alţii:
A. „Pentru ce s-a făcut această risipă de mireasmă? 5 Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor”.
E. Şi erau revoltaţi
împotriva ei. 6 Însă Isus a spus:
+. „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi?
A. făcut un gest frumos faţă de mine, 7 căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine; pe mine însă nu mă aveţi întotdeauna. 8 Ea a făcut ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare. 9 Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea”.

I-au promis lui Iuda Iscarioteanul că-i vor da arginţi.
10 E. Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, a venit la arhierei ca să-l dea pe mâna lor. 11 Când au auzit, s-au bucurat şi i-au promis că-i vor da arginţi. Iar el căuta un moment potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

Unde este camera mea în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?
12 În prima zi a Azimelor, când se jertfea Paştele, discipolii săi i-au spus:
A. „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?”
13 E. Atunci a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus:
+. „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeţi după el 14 şi, acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că învăţătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?» 15 El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită. Pregătiţi acolo pentru noi!”
16 E. Discipolii au ieşit şi au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese şi au pregătit Paştele.

Unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda.
17 Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece. 18 Şi, în timp ce stăteau la masă şi mâncau, Isus a spus:
+. „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”
19 E. Atunci au început să se întristeze şi să-i spună unul după altul:
A. „Nu cumva eu?”
20 E. El le-a spus:
+. „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. 21 Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.

Acesta este trupul meu. Acesta este sângele meu, al alianţei.
22 E. Şi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o şi le-a spus:
+. „Luaţi, acesta este trupul meu!”
23 E. Apoi, luând potirul şi mulţumind, l-a dat lor şi au băut din el toţi. 24 Şi le-a spus:
+. „Acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi. 25 Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu!”

Înainte de a fi cântat cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega.
26 E. Şi, cântând imnuri, au ieşit spre Muntele Măslinilor. 27 Iar Isus le-a spus:
+. „Voi toţi vă veţi scandaliza, căci este scris: «Voi bate păstorul şi oile se vor risipi». 28 Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”.
29 E. Atunci Petru i-a zis:
A. „Chiar dacă toţi se vor scandaliza, eu nu”.
30 E. Dar Isus i-a zis:
+. „Adevăr îţi spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega”.
31 E. Iar el spunea şi mai insistent:
A. „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”.
E. Şi toţi ziceau la fel.

A început a se înfiora şi a se nelinişti.
32 Apoi au venit într-un loc al cărui nume era „Ghetsemani” şi le-a spus discipolilor săi:
+. „Staţi aici până când mă voi ruga!”
33 E. Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi a început a se înfiora şi a se nelinişti 34 şi le-a spus:
+. „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”
35 E. Şi, mergând puţin mai în faţă, a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul acela, 36 zicând:
+. „Abba, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”.
37 E. Apoi a venit şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:
+. „Simon, dormi? Nu ai putut să veghezi nici măcar un ceas? 38 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
39 E. Şi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaşi cuvinte.
40 A. venit din nou şi i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-i răspundă.
41 A. venit a treia oară şi le-a spus:
+. „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Ajunge!
A. venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! 42 Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”

Prindeţi-l şi duceţi-l sub pază.
43 E. Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor şi a bătrânilor, 44 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând:
A. „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l şi duceţi-l sub pază sigură!”
45 E. Venind, s-a apropiat îndată de el şi i-a spus:
A. „Rabbi!”
E. Şi l-a sărutat. 46 Atunci ei au pus mâna pe el şi l-au prins. 47 Însă unul dintre cei care erau de faţă, scoţându-şi sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea. 48 Luând cuvântul, Isus le-a zis:
+. „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. 49 Zi de zi eram la voi şi învăţam în templu, şi nu m-aţi arestat. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”.
50 E. Atunci, discipolii, părăsindu-l, au fugit cu toţii. 51 Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe trupul gol; l-au prins, 52 dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.

Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?
53 L-au dus pe Isus în faţa marelui preot şi s-au adunat toţi arhiereii, bătrânii şi cărturarii. 54 Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curţii marelui preot şi, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc. 55 Iar arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau, 56 căci mulţi dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau. 57 Câţiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând:
58 A. „Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini omeneşti şi în trei zile voi construi un altul, nefăcut de oameni»”.
59 E. Dar nici aşa mărturia lor nu se potrivea. 60 Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus:
A. „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceştia împotriva ta?”
61 E. Însă el tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou şi i-a spus:
A. „Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”
62 E. Isus a zis:
+. „Eu sunt. Şi-l veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului”.
63 E. Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a spus:
A. „Ce nevoie mai avem de martori? 64 Aţi auzit blasfemia. Ce vi se pare?”
E. Toţi l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte. 65 Unii au început să-l scuipe şi, acoperindu-i faţa, îl loveau spunându-i:
A. „Profeţeşte!”
E. Iar servitorii îi dădeau palme.

Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi.
66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot 67 şi, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix şi i-a zis:
A. „Şi tu erai cu Nazarineanul, cu Isus”.
68 E. Dar el a negat, spunând:
A. „Nu ştiu, nu înţeleg ce zici!”
E. Şi a ieşit afară în faţa curţii. Şi a cântat cocoşul. 69 Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo:

A. „Acesta este dintre ei”.
70 E. Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru:
A. „Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti galileean”.
71 E. Iar el a început să se blesteme şi să jure:
72 A. „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi”.
E. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Atunci, Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca un cocoş să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Şi a izbucnit în plâns.

Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?
Vei zămisli şi vei naşte un fiu.
15,1 E. Dis-de-dimineaţă, făcând consiliu, arhiereii, împreună cu bătrânii şi cărturarii şi tot Sinedriul, legându-l pe Isus, l-au dus şi l-au predat lui Pilat. 2 Pilat l-a întrebat:
A. „Tu eşti regele iudeilor?”
E. El i-a răspuns:
+. „Tu zici”.
3 E. Iar arhiereii îl acuzau de multe lucruri. 4 Pilat l-a întrebat din nou:
A. „Nu răspunzi nimic? Iată de câte lucruri te acuză!”
5 E. Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira. 6 Cu ocazia sărbătorilor, le elibera un deţinut pe care îl cereau ei. 7 Pe atunci era închis un oarecare Baraba, care, împreună cu nişte răzvrătiţi, în timpul unei revolte, comiseseră crimă. 8 Mulţimea a urcat şi a început să ceară să le facă aşa cum făcea întotdeauna. 9 Pilat le-a răspuns:
A. „Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
10 E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui. 11 Însă arhiereii instigau mulţimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Baraba. 12 Pilat le-a spus din nou:
A. „Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiţi regele iudeilor?”
13 E. Iar ei au strigat iarăşi:
P. „Răstigneşte-l!”
14 E. Pilat le-a spus:
A. „Dar ce rău a făcut?”
E. Însă ei strigau mai tare:
P. „Răstigneşte-l!” 
15 E. Astfel, Pilat, voind să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie răstignit.

Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap.
16 Soldaţii l-au adus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. 17 L-au îmbrăcat cu o haină de purpură şi, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. 18 Apoi au început să-l salute:
P. „Bucură-te, rege al iudeilor!”
19 E. Şi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau şi, căzând în genunchi, se prosternau înaintea lui. 20 Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească.

L-au dus la locul numit Golgota.
21 Au constrâns un trecător, un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, ca să ducă crucea lui Isus. 22 L-au dus la locul numit „Golgota”, care, tradus, înseamnă „locul Craniului”. Şi a fost socotit cu cei fărădelege. 23 Şi i-au dat vin înmiresmat, dar el nu a luat. 24 Apoi l-au răstignit şi, împărţind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce să ia. 25 Era ceasul al treilea când l-au răstignit. 26 Era scrisă inscripţia condamnării lui: „Regele Iudeilor”. 27 Împreună cu el au răstignit şi doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga lui. 28 Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: „Şi a fost socotit cu cei fărădelege”.

Pe alţii i-a salvat, dar pe sine nu se poate salva.
29 Cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap şi spunând:
A. „Hei, tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile, 30 salvează-te pe tine însuţi coborând de pe cruce!”
E. 31 La fel şi arhiereii, între ei, îl luau în râs împreună cu cărturarii şi spuneau:
A. „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva. 32 Cristos, regele Israelului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem şi să credem!”
E. Îl insultau şi cei răstigniţi cu el.

Scoţând un strigăt puternic, Isus şi-a dat sufletul.
33 Fiind ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea. 34 La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic:
+. Eloí, Eloí, léma sabactáni?”,
E. care, tradus, înseamnă:
+. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
35 E. Unii dintre cei care erau de faţă, auzindu-l, spuneau:
A. Iată, îl cheamă pe Ilie!”
36 E. Cineva, alergând, a înmuiat un burete în oţet şi, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând:
A. Lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie ca să-l ia jos!”
37 E. Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul.

Aici se îngenunchează şi se face o pauză.

38
 Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos. 39 Când centurionul care stătea în faţa lui a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus:
A. Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!”
40 E. Erau şi câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Ioses, şi Salomé, 41 care îl urmau de când era în Galileea şi îl slujeau; şi multe altele care urcaseră cu el la Ierusalim.

Iosif a rostogolit piatra la intrare în mormânt.
42 Când s-a făcut seară, întrucât era ziua Pregătirii, care este ajunul sâmbetei, 43 a venit Iosif din Arimateea, membru respectat în Sinedriu, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi a îndrăznit să intre la Pilat şi să ceară trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat că murise deja şi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult. 45 Aflând de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. 46 Iosif, cumpărând un giulgiu, a luat jos trupul, l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt. 47 Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Ioses, priveau unde l-au pus.

Cuvântul Domnului

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 14,1-15,47

Dacă ar trebui să scriem o „evanghelie”…

Emmanuel_Tzanes_-_St._Mark_the_Evangelist_-_1657Sunt ani și ani de când zilnic auzim vorbindu-se despre Isus Cristos. Pentru mulți, fiecare zi aduce și primirea lui Isus în sfânta Împărtășanie. Între noi și el, Domnul și Dumnezeul nostru, s-au creat legături de prietenie, de iubire. Însă dacă ar trebui să scriem o carte despre el, dacă ar trebui să scriem o „evanghelie” – așa cum a scris sfântul Marcu – ce anume am evidenția din viața lui Cristos? Cât de bine îl cunoaștem pe Cristos? Cât de atenți suntem atunci când se predică despre Isus din Nazaret?

Sfântul Marcu, numit și interpretul lui Petru – pentru că în evanghelia pe care a scris-o a redat predica lui Petru – a auzit în casa sa de la Ierusalim vorbindu-se despre Isus Cristos și s-a îndrăgostit de el, de Fiul Omului și de faptele sale minunate (cf. Fap 12,12-17). Voia să știe cine este acest Isus din Nazaret, să-l cunoască cu adevărat. De altfel, tema centrală în evanghelia care-i poartă numele este tocmai identitatea lui Isus. Mulți se întreabă despre Cristos: „Cine este oare acesta, că și vântul și marea îl ascultă?” (Mc 4,41; 8,27-30; 15,1-5).

Cristos i se descoperă ca Fiul lui Dumnezeu tocmai prin moartea sa pe cruce, atunci când centurionul care stătea în fața crucii pe care era răstignit Isus din Nazaret, văzând cum și-a dat sufletul, a spus: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39).

Acum însă este rândul nostru să credem că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Acum este rândul nostru să primim cu folos învăţătura sfântului Marcu despre Fiul Omului şi astfel „să mergem cu fidelitate pe urmele lui Cristos”. Mai mult, nu doar să-l urmăm pe Cristos în tăcere și singurătate, ci și să-l predicăm prin viața noastră. Poate că nu putem scrie o carte despre Cristos, dar viața noastră trebuie să devină o povestire a Evangheliei, ba chiar mai mult, o „încarnare” a Evangheliei.

Dacă l-am cunoscut cu adevărat pe Cristos, atunci trebuie să-l urmăm și să-l predicăm fraților noștri. Adevărata predică începe cu renunțarea la noi înșine – „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze” (Mc 8,34) – și este îmbrăcată în umilință, pentru că: „Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, însă celor smeriţi le dă har!” (1Pt 5,5).

Astăzi este rândul nostru să predicăm despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Astăzi Cristos ne întreabă: „Cine sunt eu pentru tine? Cine spui tu că sunt eu?”. Mai mult: „Ce spui lumii despre mine? Care este mărturia ta despre Evanghelie, despre Biserică, despre credința în Dumnezeu”? Astăzi Cristos ne spune nouă: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15). Începe cu cel de lângă tine, cu cel cu care îți împarți viața, casa, locul de muncă, timpul. Și începe lăsând faptele să vorbească mai mult decât cuvintele.


Dacă l-ai primit pe Cristos
și nu-l dăruiești lumii,
nu-l împăstășești fraților tăi,
riști să-l pierzi!


25 aprilie 2017 

Marţi din săptămâna a 2-a a Paştelui
SF. MARCU, ev.
1Pt 5,5b-14; Ps 88; Mc 16,15-20

LECTURA I
Vă salută Marcu, fiul meu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 5,5b-14
Preaiubiţilor, îmbrăcaţi-vă toţi în umilinţă unii faţă de alţii, pentru că: „Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, însă celor smeriţi le dă har!” 6 Aşadar, umiliţi-vă sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalţe la timpul potrivit! 7 Încredinţaţi-i lui toată îngrijorarea voastră, căci el se îngrijeşte de voi! 8 Fiţi cumpătaţi, vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dă târcoale căutând pe cine să înghită. 9 Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri răspândiţi în lume îndură aceleaşi suferinţe! 10 Iar Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria sa veşnică în Cristos Isus, după ce veţi fi suferit puţin, el însuşi vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere, vă va face neclintiţi. 11 Lui să-i fie puterea în veci! Amin! 12 V-am scris pe scurt prin Silvan, pe care îl consider un frate credincios, ca să vă îndemn şi să dau mărturie că acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu; să rămâneţi în el! 13 Vă salută comunitatea din Babilon, aleasă ca şi voi, şi Marcu, fiul meu. 14 Salutaţi-vă unii pe alţii cu sărutul dragostei! Pace vouă tuturor care sunteţi în Cristos!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.6-7.16-17 (R.: cf. 2a)
R.: Îndurările tale, Doamne, în veci le voi cânta.
sau:
Aleluia.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta”. R.

6 Cerurile laudă minunile tale, Doamne,
şi fidelitatea ta, în adunarea sfinţilor.
7 Căci cine este egal, pe nori, cu Domnul,
cine este asemenea cu Domnul între fiii zeilor? R.

16 Fericit este poporul care ştie să te aclame,
care umblă în lumina feţei tale, Doamne!
17 Ei se bucură neîncetat de numele tău
şi se mândresc cu dreptatea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Cor 1,23a.24b
(Aleluia) Noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Predicaţi evanghelia la toată făptura!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,15-20
În acel timp, Isus le-a spus celor unsprezece: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura! 16 Cine va crede şi va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat. 17 Acestea sunt semnele care îi vor însoţi pe cei care cred: în numele meu vor scoate diavoli, vor vorbi limbi noi, 18 vor lua şerpi în mână şi, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna. Îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor vindeca”. 19 După ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, 20 iar ei, plecând, au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei şi le întărea cuvântul prin semnele care-i însoţeau.

Cuvântul Domnului

Daţi-le voi să mănânce!

20120828_123041 Biserica_Inmultirii_PainilorEvanghelia de ieri (Mc 6,34-44) mi-a amintit că aici rămăsesem cu relatările despre Pământul Sfânt, despre Ierusalim. Rămăsesem la vizita făcută în biserica „Înmulţirii pâinilor” după plimbarea pe mare. De fapt, mai mult decât mi-a amintit, mi-a dat imbold să mai aştern în scris câteva gânduri din frumoasele zile petrecute acolo. Sunt convins că nimic nu va egala experienţa Ierusalimului, cel puţin nu pe lumea asta. Mi-e greu să gândesc că aş putea găsi ceva care să-mi dea acea senzaţie pe care am simţit-o atunci când am păşit pe urma paşilor săi, când am privit locurile în care el, Domnul, a copilărit şi crescut, în care a făcut minuni şi a învăţat, şi în care apoi a pătimit, a murit şi a înviat. Acolo, dacă te retragi undeva într-un colţ, în linişte, ai impresia că îl auzi încă vorbind, respirând. Acolo mergând pe stradă îţi vine să te întorci brusc şi să-l surprinzi în spatele tău. Acolo eşti mereu în căutarea unei minuni care tocmai se întâmplă, care eşti convins că se va întâmpla chiar sub ochii tăi. Şi uneori chiar o vezi deşi nu o poţi descrie. Toate astea fac din Ţara Sfânta locul minunat al vieţii mele.

Revenind la povestiri, după plimbarea pe lac (pe Marea Galileii) am mers în biserica înmulţirii pâinilor. Acolo îmi amintesc că m-am rugat pentru cei care suferă de foame. Sunt atât de mulţi cei care nu au nici măcar strictul necesar. Prea mulţi!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,34-44

34 Isus a văzut mulţime mare de oameni pe ţărmul mării şi i s-a făcut milă de ei, căci erau ca nişte oi fără păstor şi a început să-i înveţe multe. 35 Dar făcându-se târziu, ucenicii lui s-au apropiat şi i-au zis: „Locul este pustiu şi ziua pe sfârşite; 36 dă-le drumul să meargă în cătunele şi satele dimprejur, să-şi cumpere de mâncare”. 37 El le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce”. Ei i-au zis: „Să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?” 38 Isus i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi”. S-au dus să vadă câte pâini au şi i-au răspuns: „Cinci pâini şi doi peşti”. 39 El le-a poruncit să-i aşeze pe toţi cete-cete pe iarba verde. 40 Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi câte cincizeci. 41 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicând ochii spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă poporului; de asemenea, şi cei doi peşti i-au împărţit la toţi. 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat. 43 Au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce a rămas din peşti. 44 Printre cei ce mâncaseră pâinile, erau cinci mii de bărbaţi.

Cuvântul Domnului

Nu mi se întâmplă mereu, dar uneori, când merg pe stradă şi văd bătrâni, încovoiaţi de ani şi frig, slăbiţi de foame şi de soare, cu ochii acoperiţi de plânsul uitării şi al singurătăţii, simt că strigă cineva la mine: „Daţi-le voi să mănânce!”. Eu? Şi de unde să iau şi ce să iau ca să potolesc foamea miilor de oameni aflaţi în lipsuri? Şi apoi de multe ori văd că nu pâinea le lipseşte, ci o inimă care să-i asculte sau o gură care să le vorbească.

Să le dai o clipă, nu o bancnotă; să le oferi un surâs, nu un colţ de pâine; să ştii să te aşezi pentru un moment lângă ei, nu să le arunci în fugă din surplusul tău. Asta înseamnă să le potoleşti inima, nu stomacul; să le ştergi lacrima din ochii lor brăzdaţi de durere; să-i ţii de mână. Chiar aşa: ai luat vreodată un bătrân de mână? Pielea şi-a pierdut catifelarea tinereţii, însă acum poartă înscrisă istoria vieţii. Este plină de ridurile timpului.

Ce pot să fac eu pentru săraci?
Să nu-i judec.
Să-i ascult.
Să le ofer, atunci când am şi mai ales atunci când nu am…sau când mă fac că nu am, speriat că nu o să-mi ajungă pentru mine sau pentru cei apropiaţi mie.
Să le dau tot ce pot, tot ce am, tot ce sunt.

După articolul de ieri de pe blog „Al cui este acest chip?”, unii ar spune că iar mă apucă isteria asta cu săracii, dar nu, nu mă apucă nimic. Doar că mi-e frică de oamenii care adună. De oamenii care nu ştiu să ofere. De oamenii care risipesc în timp ce alţii strâng fiecare bob din lacrimile foamei. Mi-e frică de oamenii care se uită în altă parte când ochii înlăcrimaţi îi cheamă şi le cere ajutorul. Mi-e frică de oamenii care au două pături în timp ce alţii nu au niciuna. Mi-e frică de ziua judecăţii pentru acea clipă în care am mâncat fără să-mi pese că alţii, chiar în acelaşi timp, se sting în durerile înfometării. Numai iubirea (aşa cum scriam dimineaţă!) poate învinge această frică! Şi trebuie să fie o iubire pusă în fapte, vizibilă, manifestată.

Viitorul e al săracilor. Împărăţia cerurilor e a celor flămânzi. Fericirea e a celor care au ştiut să fie însetaţi de dreptate.

Ce tristă este ziua când oamenii nu mai ştiu cum e să fii flămând şi nu le mai pasă de ceilalţi care încă mai ştiu!

În Ţara Sfântă (ca peste tot!) sunt încă mulţi care suferă de foame. Acolo părea că aud mereu „Daţi-le voi să mănânce!” (Mc 6,37). În acel loc, biserica „Înmulţirii pâinilor” am înţeles încă o dată câtă nevoie are omul de Dumnezeu. El este singurul care poate linişti dorul sufletului nostru! Doar el, Dumnezeu, reuşeşte să potolească foamea noastră. Doar el face din puţinul nostru tot ceea ce ne este necesar: cu cinci pâini şi doi peşti a săturat mai mult de 5000 de bărbaţi. Oare cât de multe suflete nu va putea sătura cu viaţa noastră dacă o punem în mâinile lui? Câte trupuri nu va hrăni dacă punem în mâinile lui din pâinea noastră? E adevărat că viaţa noastră valorează puţin, însă pusă în mâinile Domnului valorează enorm! E adevărat că avem puţin, însă în mâinile Domnului ceea ce avem devine binecuvântare pentru toţi cei din jurul nostru. E adevărat că suntem puţini, însă Domnul iubeşte calitatea şi nu cantitatea.

Acolo, în acea biserică străjuită de icoanele cu Isus şi Maria cu Pruncul în braţe, am înţeles că nu trebuie să te îngrijorezi când eşti cu Domnul; nu trebuie să-ţi faci griji că ai prea puţin sau că eşti prea mic. El este suficient de mare, el este atotputernic şi reuşeşte să facă ceea ce mintea omului nu poate nici măcar cuprinde sau gândi. Şi mai e ceva: acolo am învăţat că nu e suficient să stai cu Dumnezeu, ci trebuie să fii dispus să-i oferi ceea ce ai, puţin sau mult, trebuie să-i dai lui iar el va distribui tuturor exact cât are nevoie.

Doamne, păstrează-mi inima generoasă, atentă la cerinţele tale şi la nevoile celor din jurul meu. Iar când va fi să ofer ceva să o fac din toată inima. Celor ce nu au dă-le curaj să ceară, iar celor ce au înmoaie-le inimile pentru a oferi. Nouă tuturor dăruieşte-ne capacitatea de a oferi şi celor care deşi nu cer au nevoie. Dumnezeu să binecuvânteze toate darurile noastre, tot ceea ce punem în mâinile lui.

De aici, de la biserica „Înmulţirii pâinilor”, am plecat spre Cafarnaum, oraşul lui Isus. Dar despre acest loc o altă poveste!

(Detalii despre celelalte relatări din Pelerinajul în Ţara Sfântă şi imagini găsiţi

AICI!)

Piatra pe care Isus a binecuvatat painile si pestii

Piatra pe care Isus a binecuvatat painile si pestii

20120828_122958 biserica inmultirii painilor

În biserica „Înmulţirii pâinilor”

20120828_122015

%d blogeri au apreciat: