Acum e rândul tău…

De Paxlaur25/04/2022 ( 1 )

Dacă l-ai primit pe Cristos
și nu-l dăruiești lumii,
nu-l împăstășești fraților tăi,
riști să-l pierzi!

Sunt ani și ani de când zilnic auzim vorbindu-se despre Isus Cristos. Pentru mulți, fiecare zi aduce și primirea lui Isus în sfânta Împărtășanie. Între noi și el, Domnul și Dumnezeul nostru, s-au creat legături de prietenie, de iubire. Însă dacă ar trebui să scriem o carte despre el, dacă ar trebui să scriem o „evanghelie” – așa cum a scris sfântul Marcu – ce anume am evidenția din viața lui Cristos? Cât de bine îl cunoaștem pe Cristos? Cât de atenți suntem atunci când se predică despre Isus din Nazaret?

Sfântul Marcu, numit și interpretul lui Petru – pentru că în evanghelia pe care a scris-o a redat predica lui Petru – a auzit în casa sa de la Ierusalim vorbindu-se despre Isus Cristos și s-a îndrăgostit de el, de Fiul Omului și de faptele sale minunate (cf. Fap 12,12-17). Voia să știe cine este acest Isus din Nazaret, să-l cunoască cu adevărat. De altfel, tema centrală în evanghelia care-i poartă numele este tocmai identitatea lui Isus. Mulți se întreabă despre Cristos: „Cine este oare acesta, că și vântul și marea îl ascultă?” (Mc 4,41; 8,27-30; 15,1-5).

Cristos i se descoperă ca Fiul lui Dumnezeu tocmai prin moartea sa pe cruce, atunci când centurionul care stătea în fața crucii pe care era răstignit Isus din Nazaret, văzând cum și-a dat sufletul, a spus: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39).

Acum însă este rândul nostru să credem că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Acum este rândul nostru să primim cu folos învăţătura sfântului Marcu despre Fiul Omului şi astfel „să mergem cu fidelitate pe urmele lui Cristos”. Mai mult, nu doar să-l urmăm pe Cristos în tăcere și singurătate, ci și să-l predicăm prin viața noastră. Poate că nu putem scrie o carte despre Cristos, dar viața noastră trebuie să devină o povestire a Evangheliei, ba chiar mai mult, o „încarnare” a Evangheliei.

Dacă l-am cunoscut cu adevărat pe Cristos, atunci trebuie să-l urmăm și să-l predicăm fraților noștri. Adevărata predică începe cu renunțarea la noi înșine – „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze” (Mc 8,34) – și este îmbrăcată în umilință, pentru că: „Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, însă celor smeriţi le dă har!” (1Pt 5,5).

Astăzi este rândul nostru să predicăm despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Astăzi Cristos ne întreabă: „Cine sunt eu pentru tine? Cine spui tu că sunt eu?”. Mai mult: „Ce spui lumii despre mine? Care este mărturia ta despre Evanghelie, despre Biserică, despre credința în Dumnezeu”? Astăzi Cristos ne spune nouă: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!” (Mc 16,15). Începe cu cel de lângă tine, cu cel cu care îți împarți viața, casa, locul de muncă, timpul. Și începe lăsând faptele să vorbească mai mult decât cuvintele.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,15-20
În acel timp, Isus le-a spus celor unsprezece: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura! ¹⁶ Cine va crede şi va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat. ¹⁷Acestea sunt semnele care îi vor însoţi pe cei care cred: în numele meu vor scoate diavoli, vor vorbi limbi noi, ¹⁸ vor lua şerpi în mână şi, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna. Îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor vindeca”. ¹⁹ După ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, ²⁰ iar ei, plecând, au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei şi le întărea cuvântul prin semnele care-i însoţeau.

Cuvântul Domnului

Nu de descurajăm, ci dimpotrivă, continuăm să fim alături de cei în suferință cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-am rămas doar noi și Dumnezeu! Uniți în rugăciune și în facerea de bine pentru pace!

Vă mulțumesc celor care ajutați: