Celula in care a murit M. M. Kolbe

În fiecare an, în ziua de 14 august, suntem chemaţi să privim la un om, părintele Maximilian Maria Kolbe, care şi-a dat viaţa pentru a-l salva pe aproapele său. Cu mult timp înainte de a muri în lagărul de la Auschwitz el a scris aceste cuvinte pe care noi le medităm şi le păstrăm în inima noastră:

Zelul apostolic pentru mântuirea și sfințirea sufletelor

Frate preaiubit, sunt plin de bucurie datorită zelului arzător care te face să promovezi gloria lui Dumnezeu. În timpurile noastre, constatăm, nu fără tristețe, propa­garea indiferentismului. O boală aproape epidemică ce se răspândește în diferite forme nu numai între credin­cioși, în general, ci și între membrii institutelor călu­gărești. Dumnezeu este vrednic de glorie infinită. Prima și principala noastră preocupare trebuie să fie aceea de a-i da laudă în măsura puterilor noastre slabe, conști­enți fiind că nu-l putem preamări atât cât merită el.
Gloria lui Dumnezeu strălucește, mai ales, în mântu­irea sufletelor pe care Cristos le-a răscumpărat cu sângele său. Rezultă că angajarea primară a misiunii noastre apostolice va fi aceea de a realiza mântuirea și sfințirea unui număr cât mai mare de suflete. Iată, în puține cuvinte, mijloacele cele mai potrivite pentru a realiza gloria lui Dumnezeu în sfințirea sufletelor. Dumnezeu, știință și înțelepciune infinită, care cunoaște perfect ceea ce trebuie să facem pentru a mări gloria sa, își face cunos­cută voința în mod normal prin reprezentanții săi pe pământ.
Ascultarea, și numai ea, este cea care ne arată cu certi­tudine voința divină. Este adevărat că superiorul poate să greșească, însă cel care ascultă nu greșește. Sin­gura excepție se verifică atunci când superiorul poruncește ceva care în mod clar, chiar și în lucruri mici, este împotriva legii divine. În acest caz, el nu poate fi inter­pret al voinței lui Dumnezeu.
Dumnezeu este totul: numai el este infinit, preaînțe­lept, Domn preasfânt și preamilostiv, Creator și Tată, început și sfârșit, înțelepciune, putere și iubire. Tot ceea ce există în afară de Dumnezeu are valoare în măsura în care se referă la el, care este Creatorul tuturor lucru­rilor, Răscumpărătorul oamenilor, scop ultim al întregii creații. El ne arată voința sa și ne atrage la sine prin reprezentanții săi pe pământ, voind să se folosească de noi pentru a atrage la sine alte suflete și a le uni în dragoste perfectă.
Frate, privește cu atenție, pentru milostivirea lui Dum­nezeu, cât de mare este demnitatea stării noastre. Prin ascultare, noi depășim limitele micimii noastre și ne conformăm voinței divine care ne călăuzește cu infinita sa înțelepciune și prudență să acționăm corect. Aderând la această voință, căreia nici o creatură nu-i poate rezista, devenim mai puternici decât oricine.
Aceasta este cărarea înțelepciunii și a prudenței, singura cale pe care putem să-i dăm lui Dumnezeu cea mai mare glorie. Dacă ar exista o cale diferită și mai potrivită, cu siguranță, Cristos ar fi făcut-o cunoscută prin cuvânt și exemplu. Lunga perioadă a vieții ascunse de la Nazaret este sintetizată de Scriptură cu aceste cuvinte: Și era supus lor (Lc 2,51). Tot restul vieții sale este pus sub semnul ascultării, arătând frecvent că Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ pentru a împlini voința Tatălui.
Așadar, fraților, să-l iubim cu toate puterile pe Tatăl ceresc plin de iubire față de noi; dovada dragostei noas­tre perfecte să fie ascultarea, care trebuie exercitată mai ales atunci când ne cere să sacrificăm voința noastră. De fapt, nu cunoaștem altă carte mai sublimă, decât pe Isus Cristos răstignit, pentru a înainta în iubirea lui Dumnezeu.
Toate acestea le vom obține mai ușor prin mijlocirea Fecioarei Neprihănite, pe care Dumnezeu, în bunătatea sa, a făcut-o împărțitoare a milostivirii sale. Nu este nici o îndoială că voința Mariei este însăși voința lui Dumnezeu. Consacrându-ne ei, devenim în mâinile sale instrumente ale milostivirii divine, așa cum a fost ea în mâinile lui Dumnezeu.
Așadar, să ne lăsăm călăuziți de ea, să ne lăsăm con­duși de mână, liniștiți și siguri, sub călăuzirea ei. Maria se va gândi la toate pentru noi, va avea grijă de toate și, îndepărtând orice neliniște și greutate, va veni imediat în ajutorul necesităților noastre trupești și spirituale.

Din Scrisorile sfântului Maximilian Maria Kolbe
(O. Joachim Roman Bar, OFMConv., ed., Wybór Pism, Warszawa 1973, 41-42; 226)

Mai multe despre viaţa sfântului preot martir Kolbe puteţi afla aici: Viaţa sfântului Maximilian Maria Kolbe