Arhiva pentru august 2015

Să nu mergeți la biserică și apoi să rămâneți fără rod!

Domnul s-a milostivit de noi!

Fericiți suntem dacă ceea ce ascultăm sau cântăm punem și în practică. Ascultarea noastră reprezintă sămânța, iar în faptă avem rodul seminței. Spunând acestea, aș vrea să vă îndemn să nu mergeți la biserică și apoi să rămâneți fără rod, adică să ascultați atâtea adevăruri frumoase, fără ca apoi să treceți la acțiune. Totuși, să nu uităm ceea ce spune Apostolul: Prin harul lui suntem mântuiți; nu prin fapte, ca nimeni să nu se laude; așadar, prin harul lui am fost mântuiți (Ef 2,8-9.5). În realitate, în viața noastră nu era înainte nimic bun, ca Dumnezeu să poată aprecia și iubi, ca și cum ar fi trebuit să-și spună sieși: Haideți, să-i ajutăm pe acești oameni, pentru că viața lor este bună. Nu putea să-i placă viața noastră, cu modul nostru de a acționa, însă nu putea să nu-i placă ceea ce el însuși făcuse în noi. Pentru aceasta el va condamna faptele noastre, dar va salva ceea ce el însuși a creat.
Așadar, cu adevărat noi nu eram buni. În ciuda acestui fapt, Dumnezeu a avut milă de noi și l-a trimis pe Fiul său ca să moară nu pentru cei buni, ci pentru cei răi, nu pentru cei drepți, ci pentru păcătoși. Chiar așa: Cristos a murit pentru cei păcătoși (Rom 5,6). și ce anume adaugă? Cu greu moare cineva pentru un om drept, poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară (Rom 5,7). Se poate întâmpla ca cineva să aibă tăria de a muri pentru un om drept. Dar pentru cel nedrept, păcătos, rău, cine ar accepta să moară, dacă nu numai Cristos, care este atât de drept încât poate să-i îndreptățească și pe cei nedrepți?
Cum vedeți, fraților, nu aveam fapte bune, ci toate erau rele. Totuși, deși așa erau faptele oamenilor, milostivirea divină nu i-a părăsit. Dimpotrivă, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său să ne răscumpere nu cu aur, nici cu argint, ci cu prețul sângelui său, pe care el, Mielul nepătat dus la sacrificare, l-a vărsat pentru oile pătate, chiar dacă erau numai pătate, și nu total pierdute. Acesta este harul pe care l-am primit. De aceea, să trăim în mod vrednic de el, pentru a nu aduce injurie unui dar atât de mare. Ne-a venit în întâmpinare un medic așa de bun, ca să ne elibereze de toate păcatele noastre. Dacă vrem să cădem din nou în boală, nu numai că ne vom dăuna nouă înșine, dar ne vom arăta nerecunoscători față de medicul nostru.
De aceea, să urmăm căile pe care ni le-a arătat, în special calea umilinței, pe care a mers el însuși. El ne-a trasat calea umilinței prin învățătura sa și a străbătut-o până la capăt, suferind pentru noi. Pentru ca acela care era nemuritor să poată muri pentru noi, Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi (In 1,14). Cel Nemuritor a asumat condiția de muritor pentru a putea muri pentru noi și a distruge moartea noastră prin moartea sa.
Aceasta a făcut-o Domnul, în aceasta ne-a precedat. El, care este mare, s-a umilit; umilit fiind, a fost ucis; ucis fiind, a înviat și a fost înălțat, pentru a nu ne lăsa în iad pe noi, cei morți, ci pentru a-i înălța în sine, prin învierea din morți, pe cei pe care pe acest pământ i-a înălțat numai în credință și în mărturia celor drepți. Așadar, ne-a cerut să urmăm calea umilinței: dacă vom face aceasta, vom da slavă Domnului și vom putea cânta pe bună dreptate: Îți mulțumim, Dumnezeule, îți mulțumim și invocăm numele tău (Ps 74[75],2).

Din Predicile sfântului Augustin, episcop

(Pred. 23A, 1-4: CCL 41, 321-323)

30/08/2015 4 5

Dumnezeu nu are nevoie de vase de aur, ci de suflete de aur.

Nu cumva, în timp ce înfrumusețezi templul, să-l neglijezi pe fratele nefericit

Vrei să cinstești trupul lui Cristos? Nu permite ca el să fie obiect de dispreț în mădularele sale, adică în cei săraci, lipsiți de haine pentru a se acoperi. Nu-l cinsti aici, în biserică, prin stofe de mătase, iar afară să-l neglijezi atunci când suferă de frig și de goliciune. Cel care a spus: Acesta este trupul meu (Mt 26,26), confirmând faptul prin cuvânt, a mai spus: Am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc și: Ori de câte ori nu ați făcut acestea unuia dintre aceștia mici, mie nu mi-ați făcut (Mt 25,41.45). Trupul lui Cristos, care este pe altar, nu are nevoie de mantii, ci de suflete curate; însă cel care stă afară are nevoie de multă îngrijire.
Așadar, să învățăm să ne gândim și să-l cinstim pe Cristos așa cum vrea el. Cinstea cea mai plăcută pe care i-o putem da celui pe care vrem să-l venerăm este cea pe care o vrea el, nu cea născocită de noi. Și Petru credea că îl cinstește împiedicându-l să-i spele picioarele. Aceasta nu era cinste, ci o adevărată neobrăzare. La fel, și tu dă-i cinstea aceea pe care el a poruncit-o, fă ca săracii să beneficieze de bogățiile tale. Dumnezeu nu are nevoie de vase de aur, ci de suflete de aur.
Desigur, prin aceasta nu vreau să interzic să faceți donații Bisericii. Nu. Dar vă implor să dați, împreună cu acestea și înainte de acestea, pomană. Dumnezeu acceptă darurile făcute pentru casa lui pământească, dar acceptă și mai mult ajutorul dat celor săraci. În primul caz, are avantaj numai cel care oferă, însă, în al doilea, și cel care primește. Acolo darul ar putea să fie ocazie de mândrie; aici însă este pomană și iubire. Ce avantaj poate să aibă Cristos dacă masa jertfei este plină de vase de aur, iar el moare apoi de foame în persoana celui sărac? Mai întâi satură-l pe cel flămând și numai după aceea împodobește altarul cu ceea ce rămâne. Oare îi vei oferi un potir de aur și nu-i vei da un pahar cu apă? Ce trebuință este de a împodobi cu văl de aur altarul său, dacă apoi nu-i oferi veșmântul necesar? Ce câștig are el? Spune-mi: dacă ai vedea pe unul lipsit de hrana necesară și, fără să te îngrijești de el, ai împodobi cu aur numai masa lui, crezi că ți-ar mulțumi și nu s-ar înfuria mai degrabă pe tine? Și dacă ai vedea pe cineva acoperit cu zdrențe și degerat de frig, neglijând să-l îmbraci, i-ai înălța coloane aurite, spunând că faci aceasta în cinstea lui, oare el nu s-ar considera luat peste picior și insultat în mod strașnic?
Gândește la fel despre Cristos, atunci când este rătăcitor și pelerin, având nevoie de un acoperiș. Tu refuzi să-l primești în pelerin, în schimb, împodobești pavimentul, pereții, coloanele și zidurile edificiului sacru. Agăți lanțuri de argint de candelabre, dar nu mergi să-l vizitezi atunci când el este înlănțuit în închisoare. Vă spun acestea nu pentru ca să vă interzic să procurați aceste podoabe și lucruri sacre, ci pentru a vă îndemna să oferiți, împreună cu acestea, și ajutorul necesar săracilor, sau, mai bine zis, ca să faceți aceasta mai întâi. Nimeni nu a fost condamnat pentru că nu a cooperat la înfrumusețarea templului, dar cel care îl neglijează pe cel sărac este destinat gheenei, focului veșnic și chinurilor împreună cu diavolii. De aceea, în timp ce împodobești locul de cult, nu-ți închide inima în fața fratelui care suferă. Acesta este un templu viu mai prețios decât acela.

Din Omiliile asupra Evangheliei după Matei
ale sfântului Ioan Crisostomul, episcop
(Omil. 50, 3-4: PG 58, 508-509)

29/08/2015 0 6

Un suflet de încredere…

Fiecare om are obligația de a deveni un loc de încredere. Cu atât mai mult un creștin – un om care mărturisește că „Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii”, că „Isus este Fiul lui Dumnezeu” – trebuie să fie o persoană în care să-ți poți găsi liniștea, la care să apelezi cu încredere. Într-o lume din ce în ce mai dezbinată, răsună astăzi mai mult decât oricând apelul: „Să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu! Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”. Ne iubim noi cu adevărat unii pe alții? Atunci când cel de lângă noi suferă, suntem dispuși să mergem și să-l alinăm, așa cum Isus a alinat-o pe Marta în suferința ei? Suntem dispuși să stăm lângă cei ce suferă, lângă cei singuri, lângă cei bolnavi? Au încredere în noi cei bolnavi, cei singuri, cei din jurul nostru?

Se observă cu ușurință lipsa de încredere care se instalează în jurul omului: nu mai avem încredere unii în alții. Nu mai există încredere în cei care ne conduc politic, economic, spiritual etc. Ba mai mult, demonul dezbinării și al neîncrederii s-a instalat chiar și în familiile noastre. Chiar și cele mai puternice relații de iubire și prietenie sunt zdruncinate de fuga după gloria acestei lumi, de pofta de avere etc. În toată această rătăcire, noi, creștinii, suntem chemați să rămânem (sau să devenim, dacă nu suntem!) locuri de încredere, oameni de încredere, suflete de caracter.

În mod deosebit familia trebuie să fie loc de încredere. Viața de familie devine o splendoare atunci când există încredere între soți, între părinți și copiii, între frați. Cât de frumoase și trainice sunt familiile care cultivă această valoare a încrederii! Cât de puternice sunt legăturile dintre membri unei familii în care încrederea a fost mereu o virtute cultivată și respectată. Toate acestea pentru că membrii au vegheat ca minciuna sau bănuiala să nu se strecoare niciodată. În timpurile în care societatea dezbină, familia trebuie să adune, să unească.

Sărbătoarea sfintei Marta și a fraților ei, Maria și Lazăr, să readucă înaintea sufletului nostru această obligație a armoniei, a încrederii care trebuie să existe în familiile noastre. În mod deosebit să ne rugăm astăzi pentru ca frații să se ajute și să se iubească mereu între ei. Să ne rugăm ca familia noastră să fie mereu un loc de încredere.

Reține

Viața ta trebuie să inspire mereu încredere, altfel nu ești cu adevărat creștin.

Miercuri, 29 iulie 2015

Miercuri din saptamâna a 17-a de peste an
Ss. Marta **; Lazar si Maria, frati
1In 4,7-16; Ps 33; In 11,19-27 (Lc 10,38-42)

LECTURA I
Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,7-16
Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu! ⁸ Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. ⁹ Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el. ¹⁰ În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. ¹¹ Iubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii. ¹² Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită. ¹³ Prin aceasta cunoaştem că rămânem în el şi el în noi: ne-a dat din Duhul său. ¹⁴ Iar noi am văzut şi dăm mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. ¹⁵ Oricine mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. ¹⁶ Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9.10-11 (R.: 9a)
R.: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!

² Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
³ Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

⁴ Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
⁵ L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

⁶ Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
⁷ Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

⁸ Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
⁹ Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

¹⁰ Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
¹¹ Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12b
(Aleluia) „Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. (Aleluia)

EVANGHELIA*
Eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,19-27
În acel timp, mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. ²⁰ Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. ²¹ Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! ²² Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. ²³ Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. ²⁴Marta i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. ²⁵ Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; ²⁶ şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” ²⁷ Ea, răspunzând, i-a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.

Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12b
(Aleluia) „Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42
În acel timp, Isus şi discipolii săi au intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta i-a primit în casa ei. ³⁹ Aceasta avea o soră numită Maria, care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. ⁴⁰ Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” ⁴¹ Domnul, răspunzând, i-a zis: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, ⁴² însă un lucru e necesar: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”.

Cuvântul Domnului