Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for August 2015

Să nu mergeți la biserică și apoi să rămâneți fără rod!

Posted by Paxlaur pe 30/08/2015

slujitor bun si credinciosDomnul s-a milostivit de noi!

Fericiți suntem dacă ceea ce ascultăm sau cântăm pu­nem și în practică. Ascultarea noastră reprezintă sămânța, iar în faptă avem rodul seminței. Spunând acestea, aș vrea să vă îndemn să nu mergeți la biserică și apoi să rămâneți fără rod, adică să ascultați atâtea adevăruri frumoase, fără ca apoi să treceți la acțiune. Totuși, să nu uităm ceea ce spune Apostolul: Prin harul lui sun­tem mântuiți; nu prin fapte, ca nimeni să nu se laude; așadar, prin harul lui am fost mântuiți (Ef 2,8-9.5). În realitate, în viața noastră nu era înainte nimic bun, ca Dumnezeu să poată aprecia și iubi, ca și cum ar fi tre­buit să-și spună sieși: Haideți, să-i ajutăm pe acești oameni, pentru că viața lor este bună. Nu putea să-i placă viața noastră, cu modul nostru de a acționa, însă nu putea să nu-i placă ceea ce el însuși făcuse în noi. Pentru aceasta el va condamna faptele noastre, dar va salva ceea ce el însuși a creat.
Așadar, cu adevărat noi nu eram buni. În ciuda acestui fapt, Dumnezeu a avut milă de noi și l-a trimis pe Fiul său ca să moară nu pentru cei buni, ci pentru cei răi, nu pentru cei drepți, ci pentru păcătoși. Chiar așa: Cristos a murit pentru cei păcătoși (Rom 5,6). și ce anume adaugă? Cu greu moare cineva pentru un om drept, poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară (Rom 5,7). Se poate întâmpla ca cineva să aibă tăria de a muri pentru un om drept. Dar pentru cel nedrept, păcătos, rău, cine ar accepta să moară, dacă nu numai Cristos, care este atât de drept încât poate să-i îndrep­tățească și pe cei nedrepți?
Cum vedeți, fraților, nu aveam fapte bune, ci toate erau rele. Totuși, deși așa erau faptele oamenilor, milos­tivirea divină nu i-a părăsit. Dimpotrivă, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său să ne răscumpere nu cu aur, nici cu argint, ci cu prețul sângelui său, pe care el, Mielul nepătat dus la sacrificare, l-a vărsat pentru oile pătate, chiar dacă erau numai pătate, și nu total pierdute. Acesta este harul pe care l-am primit. De aceea, să trăim în mod vrednic de el, pentru a nu aduce injurie unui dar atât de mare. Ne-a venit în întâmpinare un medic așa de bun, ca să ne elibereze de toate păcatele noastre. Dacă vrem să cădem din nou în boală, nu numai că ne vom dăuna nouă înșine, dar ne vom arăta nerecunoscători față de medicul nostru.
De aceea, să urmăm căile pe care ni le-a arătat, în special calea umilinței, pe care a mers el însuși. El ne-a trasat calea umilinței prin învățătura sa și a străbătut-o până la capăt, suferind pentru noi. Pentru ca acela care era nemuritor să poată muri pentru noi, Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi (In 1,14). Cel Nemuritor a asumat condiția de muritor pentru a putea muri pentru noi și a distruge moartea noastră prin moartea sa.
Aceasta a făcut-o Domnul, în aceasta ne-a precedat. El, care este mare, s-a umilit; umilit fiind, a fost ucis; ucis fiind, a înviat și a fost înălțat, pentru a nu ne lăsa în iad pe noi, cei morți, ci pentru a-i înălța în sine, prin învierea din morți, pe cei pe care pe acest pământ i-a înălțat numai în credință și în mărturia celor drepți. Așadar, ne-a cerut să urmăm calea umilinței: dacă vom face aceasta, vom da slavă Domnului și vom putea cânta pe bună dreptate: Îți mulțumim, Dumnezeule, îți mulțumim și invocăm numele tău (Ps 74[75],2).

Din Predicile sfântului Augustin, episcop

(Pred. 23A, 1-4: CCL 41, 321-323)

Anunțuri

Posted in Lecturi, Sfântul Augustin | Etichetat: , , , | 4 Comments »

Dumnezeu nu are nevoie de vase de aur, ci de suflete de aur.

Posted by Paxlaur pe 29/08/2015

Saracul care strigaNu cumva, în timp ce înfrumusețezi templul, să-l neglijezi pe fratele nefericit

Vrei să cinstești trupul lui Cristos? Nu permite ca el să fie obiect de dispreț în mădularele sale, adică în cei săraci, lipsiți de haine pentru a se acoperi. Nu-l cinsti aici, în biserică, prin stofe de mătase, iar afară să-l negli­jezi atunci când suferă de frig și de goliciune. Cel care a spus: Acesta este trupul meu (Mt 26,26), confirmând faptul prin cuvânt, a mai spus: Am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc și: Ori de câte ori nu ați făcut acestea unuia dintre aceștia mici, mie nu mi-ați făcut (Mt 25,41.45). Trupul lui Cristos, care este pe altar, nu are nevoie de mantii, ci de suflete curate; însă cel care stă afară are nevoie de multă îngrijire.
Așadar, să învățăm să ne gândim și să-l cinstim pe Cristos așa cum vrea el. Cinstea cea mai plăcută pe care i-o putem da celui pe care vrem să-l venerăm este cea pe care o vrea el, nu cea născocită de noi. Și Petru cre­dea că îl cinstește împiedicându-l să-i spele picioarele. Aceasta nu era cinste, ci o adevărată neobrăzare. La fel, și tu dă-i cinstea aceea pe care el a poruncit-o, fă ca săracii să beneficieze de bogățiile tale. Dumnezeu nu are nevoie de vase de aur, ci de suflete de aur.
Desigur, prin aceasta nu vreau să interzic să faceți donații Bisericii. Nu. Dar vă implor să dați, împreună cu acestea și înainte de acestea, pomană. Dumnezeu acceptă darurile făcute pentru casa lui pământească, dar acceptă și mai mult ajutorul dat celor săraci. În primul caz, are avantaj numai cel care oferă, însă, în al doilea, și cel care primește. Acolo darul ar putea să fie ocazie de mândrie; aici însă este pomană și iubire. Ce avantaj poate să aibă Cristos dacă masa jertfei este plină de vase de aur, iar el moare apoi de foame în persoana celui sărac? Mai întâi satură-l pe cel flămând și numai după aceea împodobește altarul cu ceea ce rămâne. Oare îi vei oferi un potir de aur și nu-i vei da un pahar cu apă? Ce trebuință este de a împodobi cu văl de aur altarul său, dacă apoi nu-i oferi veșmântul necesar? Ce câștig are el? Spune-mi: dacă ai vedea pe unul lipsit de hrana necesară și, fără să te îngrijești de el, ai împodobi cu aur numai masa lui, crezi că ți-ar mulțumi și nu s-ar înfuria mai degrabă pe tine? Și dacă ai vedea pe cineva acoperit cu zdrențe și degerat de frig, neglijând să-l îmbraci, i-ai înălța coloane aurite, spunând că faci aceasta în cinstea lui, oare el nu s-ar considera luat peste picior și insultat în mod strașnic?
Gândește la fel despre Cristos, atunci când este rătă­citor și pelerin, având nevoie de un acoperiș. Tu refuzi să-l primești în pelerin, în schimb, împodobești pavi­mentul, pereții, coloanele și zidurile edificiului sacru. Agăți lanțuri de argint de candelabre, dar nu mergi să-l vizitezi atunci când el este înlănțuit în închisoare. Vă spun acestea nu pentru ca să vă interzic să procurați aceste podoabe și lucruri sacre, ci pentru a vă îndemna să oferiți, împreună cu acestea, și ajutorul necesar săra­cilor, sau, mai bine zis, ca să faceți aceasta mai întâi. Nimeni nu a fost condamnat pentru că nu a cooperat la înfrumusețarea templului, dar cel care îl neglijează pe cel sărac este destinat gheenei, focului veșnic și chinu­rilor împreună cu diavolii. De aceea, în timp ce împodo­bești locul de cult, nu-ți închide inima în fața fratelui care suferă. Acesta este un templu viu mai prețios decât acela.

Din Omiliile asupra Evangheliei după Matei
ale sfântului Ioan Crisostomul, episcop

(Omil. 50, 3-4: PG 58, 508-509)

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Un suflet de încredere…

Posted by Paxlaur pe 29/08/2015

incredereFiecare om are obligația de a deveni un loc de încredere. Cu atât mai mult un creștin – un om care mărturisește că „Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii”, că „Isus este Fiul lui Dumnezeu” – trebuie să fie o persoană în care să-ți poți găsi liniștea, la care să apelezi cu încredere. Într-o lume din ce în ce mai dezbinată, răsună astăzi mai mult decât oricând apelul: „Să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu! Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”. Ne iubim noi cu adevărat unii pe alții? Atunci când cel de lângă noi suferă, suntem dispuși să mergem și să-l alinăm, așa cum Isus a alinat-o pe Marta în suferința ei? Suntem dispuși să stăm lângă cei ce suferă, lângă cei singuri, lângă cei bolnavi? Au încredere în noi cei bolnavi, cei singuri, cei din jurul nostru?

Se observă cu ușurință lipsa de încredere care se instalează în jurul omului: nu mai avem încredere unii în alții. Nu mai există încredere în cei care ne conduc politic, economic, spiritual etc. Ba mai mult, demonul dezbinării și al neîncrederii s-a instalat chiar și în familiile noastre. Chiar și cele mai puternice relații de iubire și prietenie sunt zdruncinate de fuga după gloria acestei lumi, de pofta de avere etc. În toată această rătăcire, noi, creștinii, suntem chemați să rămânem (sau să devenim, dacă nu suntem!) locuri de încredere, oameni de încredere, suflete de caracter.

În mod deosebit familia trebuie să fie loc de încredere. Viața de familie devine o splendoare atunci când există încredere între soți, între părinți și copiii, între frați. Cât de frumoase și trainice sunt familiile care cultivă această valoare a încrederii! Cât de puternice sunt legăturile dintre membri unei familii în care încrederea a fost mereu o virtute cultivată și respectată. Toate acestea pentru că membrii au vegheat ca minciuna sau bănuiala să nu se strecoare niciodată. În timpurile în care societatea dezbină, familia trebuie să adune, să unească.

Sărbătoarea sfintei Marta și a fraților ei, Maria și Lazăr, să readucă înaintea sufletului nostru această obligație a armoniei, a încrederii care trebuie să existe în familiile noastre. În mod deosebit să ne rugăm astăzi pentru ca frații să se ajute și să se iubească mereu între ei. Să ne rugăm ca familia noastră să fie mereu un loc de încredere.

Reține

Viața ta trebuie să inspire mereu încredere, altfel nu ești cu adevărat creștin.

Miercuri, 29 iulie 2015 

Miercuri din saptamâna a 17-a de peste an
Ss. Marta **; Lazar si Maria, frati
1In 4,7-16; Ps 33; In 11,19-27 (Lc 10,38-42)

LECTURA I
Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,7-16
Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu! 8 Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. 9 Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el. 10 În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 11 Iubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii. 12 Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită. 13 Prin aceasta cunoaştem că rămânem în el şi el în noi: ne-a dat din Duhul său. 14 Iar noi am văzut şi dăm mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. 15 Oricine mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. 16 Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9.10-11 (R.: 9a)
R.: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

10 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
11 Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12b
(Aleluia) „Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. (Aleluia)

EVANGHELIA*
Eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,19-27
În acel timp, mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. 20 Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. 23 Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. 24Marta i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. 25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” 27 Ea, răspunzând, i-a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.

Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12b
(Aleluia) „Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42
În acel timp, Isus şi discipolii săi au intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta i-a primit în casa ei. 39 Aceasta avea o soră numită Maria, care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Domnul, răspunzând, i-a zis: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, 42 însă un lucru e necesar: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ești puternic: deții forța creatoare a cuvântului!

Posted by Paxlaur pe 28/08/2015

puterea cuvintelorMi-e dragă clipa care rupe tăcerea, vorba care reface legăturile. Cuvântul nostru este înzestrat cu o forță deosebită. Prin cuvânt ne apropiem sau ne îndepărtăm unii de alții. Poate că de forța cuvântului ne dăm seama mai ales atunci când, tocmai prin cuvânt, rănim sau suntem răniți. Deși imaterial, cuvântul doare, te atinge, te cuprinde. Cuvântul creează! Da, prin cuvânt construim sentimente, stări de viață, prietenii. Cuvântul este atât de puternic încât stoarce lacrimi și din ochii cei mai duri. Este atât de pătrunzător că poate frânge până și cea mai puternică inimă.

Reiau cuvintele acestui blog într-o zi care mi-e foarte dragă: ziua sfântului Augustin. Știu că nimic nu e întâmplător. După o lună de tăcere, de vacanță, vă invit să ne apropiem împreună de exemplul de înțelepciune și credință pe care ni-l oferă sfântului Augustin. Părintele Bisericii este cel care mi-a inspirat și numele acestui blog: „Prea târziu te-am iubit”, pentru că prea târziu am descoperit iubirea, acea iubirea care, asemenea cuvântului, are puterea de a-ți tăia respirația, de a-ți alunga somnul. Acea iubire care nu se poate măsura nici în timp, nici în spațiu, ci doar în bătăile inimii.

Privind la sfântul Augustin și la viața sa trebuie să ne amintim de obligația de a ne ruga unii pentru alții. Pentru sfântul Augustin, pe când era încă departe de Dumnezeul cel adevărat, sfânta Monica, mama sa, se ruga în fiecare zi. Ba mai mult, vărsa lacrimi fierbinți înaintea Domnului împreună cu fiecare rugăciune convinsă fiind, prin cuvântul sfântului Ambroziu, că nicio lacrimă nu este pierdută în fața lui Dumnezeu. Să învățăm și noi din credința ei și convertirea sfântului Augustin că deținem această forță a cuvântului pe care trebuie să o folosim și în rugăciune. Să facem din cuvintele noastre o rugăciune plăcută Domnului pentru convertirea noastră și a fraților noștri. Să nu stăm liniștiți atâta timp cât există oameni care nu sunt însetați de adevăr, oameni care nu vor să știe ce și cine este adevărul. Să nu avem liniște în prezența răului din noi și din jurul nostru. Să ne deschidem inimile și gurile pentru a educa, pentru a purta sufletele spre bine, spre ceea ce este adevărat, spre Adevăr.

Privind la sfântul Augustin trebuie să învățăm căutarea neobosită a adevărului. Este trist să vezi tineri care dețin deja tot adevărul, care nu mai sunt disponibili să caute, să învețe. Cât de trist trebuie să fie un suflet care nu știe să descopere, să se lase fascinat, uimit. Mirarea în fața creației, a omului, a inimilor, nu trebuie să înceteze niciodată. Să nu uităm că în viața căutarea adevărului nu se termină cu primirea sacramentelor. Sacramentele ne ajută să stăm în preajma adevărului, ele sunt forța de care avem nevoie pentru a nu obosi în aprofundarea adevărului. Sfântul Augustin a fost un neobosit căutător, însetat de adevăr. Neliniștită a fost inima sa, mintea sa, viața sa, până ce s-a odihnit în Domnului. Să ne trezim din amorțeala atotștiutoare și să redeschidem ochii, urechile și cărțile, să începem să privim Creația și oamenii cu alți ochi, cu ochii acelor copii care descoperă ceva nou în fiecare zi.

Privind la sfântul Augustin să ne amintim de obligația pe care o avem de a-l predica pe Cristos, de a vorbi despre „iubirea noastră”. Sfântul Augustin a scris mai mult decât putem noi citi. Scrierile sale sunt mărturia iubirii înflăcărate față de Dumnezeu și față de aproapele. Scrierile sale sunt „confesiunile” unui suflet care l-a găsit pe Dumnezeu și din clipa întâlnirii cu Domnul trăiește doar pentru a-l cunoaște și iubi mai mult. Noi nu știm să scriem și să predicăm asemenea sfântului Augustin, dar prin ceea ce facem trebuie să arătăm lumii că suntem creștini, că suntem oameni care au primit o educație, oameni care se simt împliniți și liniștiți doar în prezența binelui. Să fim martori pentru Cristos. Să fim sprijin pentru Biserică în opera ei de evanghelizare a popoarelor. Cristos are nevoie de oameni care să-l mărturisească astăzi așa cum l-a mărturisit sfântul Augustin în viața sa.

Iată cât de pătrunzătoare a fost întâlnirea dintre sfântul Augustin și Cristos:

„Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iu­bit.

Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam

şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut,

eu, cel lipsit de frumuseţe.

Tu erai cu mine,

dar eu nu eram cu Tine;

mă ţineau departe de Tine acele lucruri care,

dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat.

M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele.

Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea;

ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat,

şi acum Te urmez cu înfocare;

am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi înse­tat după Tine;

m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta”

(Sfântul Augustin, Confesiuni, Cartea a Zecea, capitolul XXVII).

Vineri, 28 august 2015 

Vineri din saptamâna a 21-a de peste an
Ss. Augustin, ep. înv. **; Florentina, fc.
1Tes 4,1-8; Ps 96; Mt 25,1-13

LECTURA I
Aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 4,1-8
Fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Isus ca, aşa cum aţi primit de la noi cum trebuie să umblaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, aşa să umblaţi, ca să prisosiţi tot mai mult! 2 Căci voi ştiţi ce învăţături v-am dat în numele Domnului Isus. 3 De fapt, aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră. Să vă feriţi de desfrânare! 4 Fiecare să ştie să-şi stăpânească propriul trup în sfinţenie şi cinste, 5 nu în patima poftei ca păgânii, care nu-l cunosc pe Dumnezeu. 6 Nimeni să nu-l asuprească sau să-l înşele în această privinţă pe fratele său, pentru că Domnul răzbună toate acestea, după cum v-am spus şi v-am dat mărturie mai înainte. 7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie. 8 De aceea, cine dispreţuieşte acestea nu-l dispreţuieşte pe un om, ci pe Dumnezeu, care vi-l dă pe Duhul său Sfânt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1 şi 2b.5-6.10.11-12 (R.: 12a)
R.: Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul Dumnezeul nostru!

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2b Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd gloria. R.

10 Voi, care-l iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
El păzeşte sufletele credincioşilor săi,
îi va elibera din mâna nelegiuiţilor. R.

11 Pentru cel drept a răsărit lumina
şi pentru cei cu inima dreaptă, bucuria.
12 Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul
şi lăudaţi memoria sfinţeniei sale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,36ac
(Aleluia) Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă, ca să staţi în picioare în faţa Fiului Omului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,1-13
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. 3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» 7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!» 9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!” 10 Dar, plecând ele să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!» 12Dar el, răspunzând, le-a zis: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc». 13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul Augustin | Etichetat: , , , , | 2 Comments »

Cea mai bună cateheză despre existența Diavolului este telejurnalul!

Posted by Paxlaur pe 28/08/2015

fumul sataneiÎn timpul lui Isus, o bună cateheză, învățătură despre Diavol și opera sa malefică era parabola neghinei. În timpurile noastre, cea mai bună cateheză despre existența „Dușmanului” omenirii și despre faptele sale rele este telejurnalul. Emisiunile noastre de știri sunt pline de „scandaluri și de cei care săvârșesc nelegiuirea”. Din faptele pe care le vedem sau despre care auzim în jurul nostru învățăm cât de mult lucrează Diavolul pentru a pierde această lume, pentru a pierde sufletul nostru și a-l „arunca în cuptorul cu foc”.

Dacă cineva are dubii în privința existenței Diavolului să se uite la știri și să-și explice cum poate o mamă să-și omoare fiii sau un soț să-și ucidă soția; cum poate un om să intre într-o universitate și să-i ucidă pe toți cei pe care-i întâlnește; cum poate cineva să ucidă oameni nevinovați, tineri și copii, să distrugă sate și orașe, biserici și muzee; cum poate cineva să facă rău unor oameni pe care atunci îi întâlnește pentru prima data. Cine, dacă nu Cel rău, dușmanul omului încă de la întemeierea lumii, pune în inima noastră neghina, gândul rău, ura și invidia?! Putem pune totul pe seama bolilor psihice, a fobiilor și maniilor, dar toate aceste dezechilibre psihice de unde vin? Cei bolnavi nu sunt și ei oameni care ar fi trebuit să fie „întregi la minte”?! Cine și cum le-a pervertit mintea, inima? Dacă medicina are atâtea și atâtea soluții, de ce nu-i poate ține sub control? Răul din jurul nostru e mai mult decât o boală, e mult mai mult decât un dezechilibru mintal.  Cine, dacă nu Diavolul, ne transformă în ceea ce nici măcar nu îndrăznim să ne imaginăm că am putea fi? Când facem răul – și facem răul ori de câte ori nu iubim – Diavolul este cel care ne ademenește, ne încurajează. Diavolul vrea să ne piardă împreună cu întreaga creație. Lui nu-i pasă de om, de mine, de tine, de frații noștri. Singurul lui scop este să populeze iadul smulgând cerului cât mai mulți fii, cât mai mulți oameni.

Pe de altă parte, dacă cineva are dubii în privința existenței lui Dumnezeu și a faptului că nu suntem singuri în lupta cu Diavolul și cu răul; dacă cineva are dubii că omul este bun, este gingaș și capabil de fapte mărețe, să viziteze o grădiniță, o casă de bătrâni sau un spital în care slujesc suflete pline de iubire, persoane consacrate și laici. Acolo se întâmplă contrariul a ceea ce vedem la știri: acolo oameni care nu se cunosc, se sprijină unii pe alții și se îngrijesc unii de alții. Slujirea dezinteresată a aproapelui este semnul existenței lui Dumnezeu și dovada vie a credinței în viața veșnică. Cei care iubesc strălucesc ca soarele și mărturisesc în fața întregii omeniri că binele este posibil. Ba mai mult, cei care slujesc sunt dovada vie că omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, un Domn milostiv și plin de îndurare.

Reține 

Nu fi trist pentru ceea ce vezi la știri. Ridică-te, iubește și slujește pentru ca omul să fie din nou strălucitor ca soarele.

Marţi, 28 iulie 2015 

Marti din saptamâna a 17-a de peste an
Sf. Victor I. m.
Ex 33,7-11;34,5b-9.28; Ps 102; Mt 13,36-43

LECTURA I
Domnul vorbea cu Moise faţă către faţă.
Citire din cartea Exodului 33,7-11; 34,5b-9.28
În zilele acelea, Moise a luat cortul şi l-a întins în afara taberei, la o oarecare distanţă de tabără; l-a numit cortul întâlnirii. Oricine îl căuta pe Domnul ieşea la cortul întâlnirii care era în afara taberei. 8 Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la uşa cortului său şi-l urmărea cu ochii pe Moise până când intra în cort. 9 Când intra Moise în cort, un stâlp de nor se cobora şi stătea la uşa cortului şi Domnul vorbea cu Moise. 10 Tot poporul vedea stâlpul de nor stând la uşa cortului. Tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pământ, fiecare la uşa cortului său. 11 Domnul vorbea cu Moise faţă către faţă, cum vorbeşte un om cu aproapele lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, iar tânărul lui slujitor, Iosue, fiul lui Nun, nu ieşea din mijlocul cortului. 34,5b A stat acolo cu Moise şi el a chemat numele Domnului. 6 Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: ,,Domnul, Domnul este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi de adevăr, 7 care arată bunătatea pentru mii de generaţii, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nimic nepedepsit, pedepsind fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie”. 8 Imediat Moise s-a plecat până la pământ şi l-a adorat. 9 El a zis: ,,Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, Doamne, să mergi în mijlocul nostru; într-adevăr, acest popor este încăpăţânat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele şi fă-ne moştenirea ta!” 28 Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat pâine şi n-a băut apă. Şi a scris pe table cuvintele alianţei, cele zece cuvinte.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),6-7.8-9.10-11.12-13 (R.: 8a)
R.: Domnul este milostiv şi plin de îndurare.

6 Domnul face dreptate şi judecată dreaptă
tuturor celor care suferă asuprire.
7 El a făcut cunoscute lui Moise căile sale
şi faptele sale minunate, fiilor lui Israel. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie. R.

10 El nu ne răsplăteşte după greşelile noastre,
nici nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa faţă de cei care se tem de el. R.

12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre.
13 Aşa cum un tată îşi iubeşte copiii,
aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem de el. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA
Aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,36-43
În acel timp, lăsând mulţimile, Isus a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el şi i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor!” 37 El, răspunzând, le-a zis: „Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea, sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei. Neghina sunt fiii Celui Rău. 39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii. 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăţia lui toate scandalurile şi pe cei care săvârşesc nelegiuirea 42 şi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să asculte!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: