Conviețuirea între ființele umane e ordonată, rodnică și respectă demnitatea umană atunci când e bazată pe adevăr, după cum spune și sfântul Paul: „De aceea, îndepărtând falsitatea, fiecare să spună fratelui său adevărul, pentru că suntem mădulare unii altora” (Ef 4,25). Aceasta presupune recunoașterea sinceră a drepturilor și obligațiilor mutuale. Această societate trebuie, de altfel, să se bazeze pe respectul efectiv al acestor drepturi și pe îndeplinirea conștientă a acestor obligații; ea trebuie să fie revitalizată prin iubire – stare sufletească ce face ca necesitățile altuia să fie percepute ca proprii, împărțind bunurile personale și incitând la o participare tot mai intensă în domeniul valorilor spirituale. În sfârșit, această societate trebuie să se realizeze în libertate, adică în modul care le convine ființelor raționale, create ca să-și asume responsabilitatea propriilor fapte.

Venerabili frați și iubiți fii, viața în societate trebuie privită, mai întâi de toate, ca o realitate de ordin spiritual. Într-adevăr, ea reprezintă schimbul de cunoștințe în lumina adevărului, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor, întrecerea în căutarea binelui moral, comuniunea în contemplarea nobilă a frumosului în toate expresiile sale legitime, disponibilitatea permanentă de a comunica unii altora ceea ce avem mai bun și aspirația comună spre o îmbogățire spirituală. Acestea sunt valorile care trebuie să anime și să orienteze toate lucrurile: activitatea culturală, viața economică, organizarea socială, mișcările și regimurile politice, legislația și alte asemenea expresii ale vieții sociale în continua sa evoluție.

(Pacem in terris
Scrisoare enciclică
a Sanctității Sale Papa Ioan al XXIII-lea,
despre pacea dintre oameni bazată
pe adevăr, dreptate, iubire și libertate,
nr. 35-36)