De-a lungul timpului, în urma celor scrise pe acest blog, pe lângă unele critici constructive, am primit și unele cuvinte și gânduri bune. Însă dintre gândurile bune, puține cuvinte mi-au atins inima mai mult decât acestea:

Părinte, când îți zâmbește un sărac – cu atât mai mult dacă este un copil! – e însuși Dumnezeu care îți zâmbește fericit: e semnul că Evanghelia nu a fost predicată în zadar, că viața, predica, moartea și învierea lui Isus Cristos nu au rămas fără rod. Cine șterge lacrima unui copil simte cum în inima lui trăiește un Dumnezeu fericit. Nu doar că Dumnezeu e viu în inima lui. Nu, ci mult mai mult: Dumnezeu e fericit! Și nu e fericit oriunde, ci chiar acolo, în inima lui. În inima unui „fir de praf” e prezent, e viu un Dumnezeu fericit, iubitor de oameni.

Vă mulțumesc pentru tot și vă doresc un Dumnezeu fericit în inima și în casa dumneavoastră în fiecare zi! 

---

În această lună, când sărbătorim și Ziua Mondială a Bolnavului (11 februarie) vă invit SĂ NE ÎNDREPTĂM ATENȚIA ȘI AJUTORUL SPRE COPIII BOLNAVI. 

Ce norocoși suntem să trăim în aceste timpuri
în care medicina și tehnologia au avansat atât de mult
încât pot vindeca mult din ceea ce până ieri era incurabil.

Însă ce păcat, ce dureros
că prețurile/costurile unor tratamente/intervenții
nu dau tuturor copiilor aceeași speranță de viață! 

Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine.

---

---

PS. Dacă știi vreun copil bolnav și dacă poți face ceva pentru el, nu ezita. Ajută-l! Este adevărat că nu putem alina suferința tuturor copiilor. De asemenea știu că nu putem mângâia inima tuturor părinților în fața acestor drame. Dar știu că toți putem ajuta măcar un copil, toți putem fi alături – într-un fel sau altul, fiecare după posibilitățile materiale și spirituale! – măcar de o familie. Nu e suficient, dar e un început promițător pentru o lume măcar un pic mai bună!

Acolo unde banii și interesele financiare
fac diferența între viață și moarte,
credința și iubirea noastră
să restabilească egalitatea și speranța.

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,1-101

În ceasul acela s-au apropiat de Isus discipolii şi i-au spus: „Oare cine este mai mare în împărăţia cerurilor?”. 2 Chemând la sine un copil, l-a pus să stea în mijlocul lor 3 şi le-a spus: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 4 Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. 5 Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte.6 Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceştia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât [o piatră] de moară trasă de măgar şi să fie aruncat în adâncul mării. 7 Vai lumii pentru scandaluri! Căci este inevitabil să vină scandalurile, dar vai omului prin care vine scandalul! 8 Dacă mâna sau piciorul tău te scandalizează, taie-l şi aruncă-l de la tine! Căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop decât, având amândouă mâinile şi amândouă picioarele, să fii aruncat în focul veşnic. 9 Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în focul Gheenei. 10 Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri.

Cuvântul Domnului