Să nu ne amăgim: viitorul este al lor!


Nu mi se întâmplă mereu, însă uneori când merg pe stradă și văd bătrâni încovoiați de ani și frig, slăbiți de foame și de soare, cu ochii acoperiți de plânsul uitării și al singurătății, simt că strigă cineva la mine: „Dă-le să mănânce!”. Eu? De unde să iau alimente ca să potolesc foamea miilor de oameni aflați în lipsuri? Și apoi, de multe ori văd că nu pâinea le lipsește, ci o inimă care să-i asculte, o gură care să le vorbească, două mâini care să-i îmbrățișeze. Văd că ei așteaptă să le dai o clipă, nu o bancnotă; să le oferi un surâs, nu un colț de pâine; să știi să te așezi pentru un moment lângă ei, nu să le arunci în fugă din surplusul tău. Asta înseamnă să le potolești inima, nu stomacul; să le ștergi lacrima din ochii lor brăzdați de durere; să-i ții de mână. Chiar așa: noi am luat vreodată un bătrân de mână? Am simțit acea piele care și-a pierdut catifelarea tinereții, însă acum poartă înscrisă istoria vieții și a suferinței? Sunt impresionante urmele, ridurile pe care le lasă timpul și durerea!

Ce putem face noi pentru săraci? În primul rând, să nu-i judecăm. Apoi să-i ascultăm. Apoi să le dăm tot ce putem din ceea ce suntem și avem. Să oferim, chiar și atunci când ne prefacem că nu avem, speriați că nu o să ne ajungă pentru noi sau pentru cei apropiați nouă, speriați de ziua de mâine.

Ce bine că în evanghelie cei care aveau șapte pâini nu le-au ascuns, nu le-au ținut pentru ei. Să ne fie frică de oamenii care adună, de oamenii care nu știu să ofere, de oamenii care risipesc în timp ce alții strâng fiecare bob din lacrimile foamei. Să ne temem de oamenii care se uită în altă parte când ochii înlăcrimați îi cheamă și le cere ajutorul. Să ne cutremurăm cu gândul la ziua judecății când vom da socoteală pentru acea clipă în care am mâncat cu lăcomie și am risipit mâncare fără să ne pese că alții, chiar în același timp, se sting în durerile înfometării. Numai iubirea ne poate salva, însă trebuie să fie o iubire pusă în fapte, vizibilă, manifestată.

Viitorul e al săracilor. Împărăția cerurilor este a celor flămânzi. Fericirea este a celor care au fost și sunt însetați de dreptate. Binecuvântarea este pentru cei care au împărțit cu generozitate. Ce tristă este ziua când oamenii care nu (mai!) știu cum este să fii flămând trăiesc indiferenți și nu le (mai!) pasă de ceilalți care încă mai știu!Dacă suntem creștini, să nu uităm că de lângă Isus nu a plecat nimeni însetat, flămând, gol, bolnav… Dacă ne numim creștini trebuie să fim asemenea lui! Să nu ne amăgim: nu semănăm cu el dacă ne culcăm îmbuibați și indiferenți, în timp ce lângă noi trăiesc oameni, mai ales copii, care adorm flămânzi, goi, suferinzi, ne-iubiți. Încă nu semănăm cu Isus Cristos cel disprețuit și sărac dacă nu am învățat să oferim din puținul pe care-l avem. În mâinile Domnului puținul nostru, sărăcia noastră devine binecuvântare pentru viața celuilalt, ca în evanghelie. Toți avem ceva de oferit, pentru că toți am primit (1Cor 4,7).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,1-10
În zilele acelea, adunându-se din nou o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Isus i-a chemat pe discipoli şi le-a spus: 2 „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. 3 Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leşina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. 4Discipolii lui i-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine, aici în pustiu?” 5El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” I-au spus: „Şapte”. 6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Şi mai aveau câţiva peştişori. Binecuvântându-i, a spus ca şi pe aceştia să-i pună înainte. 8 Au mâncat, s-au săturat şi au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăţi şapte coşuri. 9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul 10 şi îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă, a venit în părţile Dalmanutei.

Cuvântul Domnului




Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00

Categorii:E bine de ştiut, Predici si meditatiiEtichete:, , , , , ,

4 comentarii

  1. Emoționantă postare, Părinte… Mulțumim pentru ea!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ca de fiecare data cuvinte inspirate și frumoase

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: