„Căutați să împliniți cuvântul,
nu numai să-l ascultați,
înșelându-vă pe voi înșivă”.

„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. Zicem că știm atâtea despre Dumnezeu, despre Cristos, despre evanghelie, în timp ce faptele noastre sunt ca și cum nu l-am cunoaște. Faptele noastre sunt un ecou modern al cuvintelor: „Nu-l cunosc pe Omul acesta. Nu știu despre cine vorbești”. De ce citim Scriptura? De ce ascultăm evanghelia? Doar ca să o „știm” sau ca să o trăim? Câtă „evanghelie” este în faptele noastre? Să ne amintim ziua de ieri și să ne analizăm în fața acestei atenționări a apostolului Iacob: „Căutați să împliniți cuvântul, nu numai să-l ascultați, înșelându-vă pe voi înșivă”. Nu e ușor să treci de la teorie la practică, dar este foarte grav atunci când nici măcar nu încerci să faci acest pas. Deseori am auzit aceste cuvinte: „Primește cuvântul lui Dumnezeu. Ai grijă ca ceea ce citești să crezi, ceea ce crezi să predici și ceea ce predici să practici”.

Să practici cuvântul lui Dumnezeu, să-l împlinești, să-l trăiești înseamnă să „nu faci rău semenului tău și să nu arunci ocară asupra aproapelui”, cum ne amintește psalmistul. Să treci de la teorie la practică înseamnă să ții cont de ceea ce astăzi ni s-a spus atât de clar: „Religiozitatea curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume”. Și nu în ultimul rând, a împlini cuvântul înseamnă a ne asemăna cu Cristos și a-i purta pe oameni din întuneric la lumină. E adevărat că nu vom reuși toți să facem minuni și să redăm orbilor vederea, dar cu siguranță toți putem face lumină într-o inimă acoperită prea mult timp de întuneric. Putem fi, chiar astăzi, sprijinul celui care se zbate în întuneric și dorește să iasă la lumină. Suntem chemați să stăm aproape de cei care încă nu văd lucrurile clar și să-i ajutăm să distingă totul cât mai bine, să nu mai fie confuzi.

Dumnezeu să deschidă astăzi și ochii inimii noastre și să privim la cel răstignit. Pe acest Isus din Nazaret, care nu a făcut niciun rău (cf. Lc 23,41), care a vindecat orice boală și neputință (cf. Mt 9,35), l-au răstignit, l-au ucis atârnându-l pe lemn (Fap 5,30). Atunci când contemplăm acest mister al credinței – Cristos mort pe lemnul crucii – ne întrebăm: „Cine și de ce a făcut aceasta?”. Și gândul ne fuge la „orbii” care au refuzat lumina: „Cuvântul era lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume și lumea a luat ființă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (In 1,9-11). Ei, fariseii și cărturarii, nu l-au primit pe Cristos, ci l-au condamnat la moarte. Însă noi? Noi, fariseii timpului nostru, noi cei care continuăm să refuzăm lumina trăind în întunericul păcatului, tocmai noi suntem „instrumentele tuturor chinurilor pe care le-a îndurat dumnezeiescul Răscumpărător” (cf. CBC 598).Să ne lăsăm vindecați de orice orbire și să ne străduim să facem din faptele noastre un ecou al evangheliei, împlinind cuvântul Domnului.

---

Miercuri din săptămâna a 6-a de peste an
Iac 1,19-27; Ps 14; Mc 8,22-26

LECTURA I
Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 1,19-27
Fraţii mei iubiţi, să ştiţi: fiecare om să fie prompt la ascultare, încet la vorbire şi lent la mânie, ²⁰pentru că mânia omului nu împlineşte dreptatea lui Dumnezeu! ²¹ De aceea, lăsaţi la o parte orice murdărie şi toată răutatea, primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre! ²² Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi, înşelându-vă pe voi înşivă, ²³ pentru că, dacă cineva ascultă cuvântul şi nu-l împlineşte, se aseamănă cu omul care îşi priveşte propria faţă în oglindă: ²⁴ s-a privit pe sine, a plecat şi a uitat îndată cum era. ²⁵ Dacă cineva priveşte cu atenţie la legea desăvârşită a libertăţii şi rămâne în ea, nu o ascultă ca apoi să o uite, ci ca să o pună în practică. Astfel, acesta va fi fericit în lucrarea sa. ²⁶ Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi stăpâneşte limba, din contra îşi înşală inima, religiozitatea lui este zadarnică. ²⁷Religiozitatea curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 14(15),2-3a.3bc-4ab.5 (R.: 1b)
R.: Cine se va odihni, Doamne, pe muntele tău cel sfânt?

² Cel care umblă fără prihană,
face dreptatea şi spune adevărul din inimă;
^3a cel care nu calomniază cu limba. R.

^3bc Nu face rău semenului său,
nici nu aruncă ocară asupra aproapelui.
^4ab În ochii săi, cel nelegiuit e vrednic de dispreţ,
dar îi cinsteşte pe cei care se tem de Domnul. R.

⁵ Nu-şi împrumută banii pentru dobândă
şi nu ia mită împotriva celui nevinovat.
Cel care face acestea
nu se va clătina în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ef 1,17-18
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să pătrundă inimile noastre cu lumina sa, ca să putem înţelege speranţa pe care ne-o dă chemarea noastră. (Aleluia)

EVANGHELIA
Orbul s-a vindecat şi vedea toate lucrurile clar.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,22-26
În acel timp, Isus împreună cu apostolii au venit la Betsaida, iar ei i-au adus un orb şi l-au rugat să-l atingă. ²³ Isus, luându-l de mână, l-a dus în afara satului; şi, punându-i salivă pe ochi, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” ²⁴ Apoi, ridicându-şi ochii, a spus: „Văd oamenii ca nişte copaci; îi văd umblând”. ²⁵ Atunci şi-a mai pus o dată mâinile pe ochii lui, iar el a văzut clar şi s-a vindecat şi vedea toate lucrurile clar. ²⁶ Apoi l-a trimis acasă, spunându-i: „Să nu intri deloc în sat!”

Cuvântul Domnului

---

Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)