Isus Cristos nu a venit să alunge toată suferința omenirii,
nu a venit să „desființeze” această componentă a vieții umane,
ci a venit și rămâne în mijlocul nostru pentru a-i da sens,
pentru a face din ea o cale de mântuire…
Iar în persoana celui bolnav, în chipul său,
se oglindește chipul lui Cristos.

Evangheliile dau mărturie că în centrul atenției lui Cristos stă omul suferind: el a predicat evanghelia împărăției și a vindecat orice boală și orice suferință în popor (Mt 4,23). Toți oamenii alergau spre el, își duceau bolnavii pe tărgi, voiau să-l atingă și să fie vindecați, să fie salvați (Mc6,56). Cristos însuși se apropia de cei bolnavi, îi căuta, îi chema, îi vindeca, îi atingea, se lăsa atins de ei și le spunea aceste cuvinte mângâietoare: „Credința ta te-a vindecat. Mergi în pace” (Mc 5,34).

Atât de atent a fost și este Cristos la oameni și la suferințele lor, încât a cerut apostolilor săi să se ocupe în mod deosebit de cei aflați în sărăcie și suferință. De două mii de ani răsună îndemnul Domnului către ucenicii săi din toate colțurile pământului: „Mergeți!… Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli! În dar ați primit, în dar să dați!” (Mt 10,6.8).

Dumnezeu continuă să se îngrijească de cei în suferință. Cu toate acestea, continuăm să trăim înconjurați de durere. Noi înșine suferim sau îi facem pe ceilalți să sufere. Uneori avem impresia că suferințele trupești și sufletești tind să ia proporții colosale și ne descurajăm. Suferim enorm când vedem că și cei apropiați nouă, cei pe care poate i-am ajutat cândva, acum ne fac să suferim, ne uită, ne abandonează sau chiar se răzvrătesc împotriva noastră. Dacă avem un suflet bun, convertit, suferim chiar și atunci când cel care ne urăște pe nedrept pățește ceva rău. Suferim pentru că iubim. Suferința năvălește în viața noastră din toate părțile și cădem pradă descurajări. Însă tocmai în aceste momente grele suntem binecuvântați dacă asemenea mulțimilor recunoaștem prezența lui Cristos. Fericiți suntem dacă-l vedem pe Cristos prezent în sacramente, în Scriptură, în aproapele și alergăm la el ca să fim vindecați, ca să fim alinați (Mc 6,54-55).

Deși Isus este Dumnezeu cu noi, deși el este în mijlocul nostru, suferința continuă să ne însoțească. Aceasta pentru că Isus Cristos nu a venit să alunge toată suferința omenirii, nu a venit să „desființeze” această componentă a vieții umane, ci a venit și rămâne în mijlocul nostru pentru a-i da sens, pentru a face din ea o cale de mântuire. Așadar, trebuie să ne însușim acest adevăr: Cristos ne vindecă de infirmitățile noastre, dar, mai presus de orice, el dă sens suferințelor noastre. Prin Cristos și în Cristos suferința are valoare mântuitoare.Să căutăm în această zi să ne amintim de cei în suferință. Să oferim timpul și rugăciunile noastre pentru a aduce alinare celor care își petrec viața pe paturile de suferință ale familiilor, ale spitalelor sau ale caselor de bătrâni. Să fim alături de cei în suferință și să-i ajutăm să-și unească suferințele lor cu cele ale Mântuitorului. Să-i ajutăm pe cei bolnavi să dea sens suferinței lor. Să-i ajutăm să se atingă de Cristos și să simtă că sunt salvați. În persoana celui bolnav, în chipul său, se oglindește chipul lui Cristos. 

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,53-56
În acel timp, după ce Isus şi discipolii lui au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret şi au tras la ţărm. ⁵⁴ Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată pe Isus, ⁵⁵ unii au alergat în toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau că se află el. ⁵⁶ Şi, oriunde intra, în sate, în cetăţi sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în pieţe şi-i cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei. Şi toţi cei care se atingeau de el erau salvaţi.

Cuvântul Domnului

---

Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)