Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

De unde și de ce atâta violență pe acest pământ?

Posted by Paxlaur pe 30/01/2017

rautate_razboi_violenta_mareÎn trecut, ca și în prezent, auzim despre oameni care „au fost torturaţi…, alţii au primit batjocură şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au rătăcit în piei de oaie şi de capră, lipsiţi de toate, asupriţi, maltrataţi”. De unde și de ce atâta violență pe acest pământ? Ce ne lipsește atunci când ne revărsăm furia asupra celor din jurul nostru? Violența apare atunci când uităm demnitatea persoanei umane, valoarea omului în sine – pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce are și nici pentru mediul (cultural, religios, politic etc.) în care trăiește. Tocmai acest adevăr ne este amintit astăzi: omul este mereu important înaintea lui Dumnezeu. În ochii Domnului suntem mai de preț decât orice altă parte a creației. În ochii săi suntem toți egali, căci nu mai există nici sclav, nici om liber, ci doar Cristos care este totul în toate (cf. Col 3,11).

Oare de ce oamenii din ținutul gherasenilor nu s-au bucurat de vindecarea celui posedat, ci s-au speriat și întristat pentru pierderea turmei de porci? Unde suntem noi în această pagină evanghelică? Suntem triști pentru pierderea porcilor sau bucuroși de eliberarea celui posedat? Este atât de fragilă granița dintre egoism și altruism! Avem nevoie de echilibrul reinstaurat de Cristos și de scara valorilor propusă de el: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții” (Mt 22,37-40).

Nimic nu este mai presus de Dumnezeu și de salvarea omului. Să ne amintim că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In 3, 16). Altfel spus, pentru a elibera și mântui omul Dumnezeu nu sacrifică doar animale, ci mult mai mult: se dă pe sine însuși. Cât de pătrunzătoare trebuie să fie în inima noastră această diferență făcută de Cristos, această demnitate inestimabilă la care este ridicat omul prin Cristos și în Cristos.

Celui eliberat Cristos i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine”. Domnul care se îndură de noi zi de zi să deschidă buzele noastre pentru a da mărturie despre el și să ne însoțească în tot ceea ce facem pentru a salva omul, pentru a elibera omenirea de violență.

Să ne cercetăm inimile și să vedem cât suntem dispuși să (ne) sacrificăm pentru demnitatea semenilor noștri. Prețuim mai mult persoana umană sau lucrurile, animalele, natura, comoditatea noastră?


Nimic nu trebuie să fie pus mai presus de om.
Fă-ți timp pentru oameni.
Iubește,
respectă
și ocrotește viața,
persoana umană.


30 ianuarie 2017 

Luni din săptămâna a 4-a de peste an
Sf. Martina, m.
Evr 11,32-40; Ps 30; Mc 5,1-20

LECTURA I
Prin credinţă, au cucerit regate. Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi.
Citire din Scrisoarea către Evrei 11,32-40
Fraţilor, ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefte, David şi Samuel şi despre profeţi, 33 care, prin credinţă, au cucerit regate, au înfăptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au fugit de ascuţişul sabiei, şi-au recăpătat puterile după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă taberele străinilor. 35 Unele femei şi-au redobândit morţii prin înviere. Alţii însă au fost torturaţi şi n-au acceptat eliberarea, ca să dobândească o înviere mai bună. 36 Alţii, apoi, au primit batjocură şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare; 37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au rătăcit în piei de oaie şi de capră, lipsiţi de toate, asupriţi, maltrataţi. 38 Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri şi munţi, prin peşteri şi râpe ale pământului. 39 Dar toţi aceştia, primind o bună mărturie pentru credinţa lor, n-au primit promisiunea, 40 căci Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârşire fără noi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),20.21.22.23.24 (R.: cf. 25)
R.: Fericiţi sunt cei care se încred în Domnul.

20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine
şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine
înaintea oamenilor! R.

21 Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale
de uneltirile oamenilor,
îi adăposteşti în cortul tău,
departe de limbile care îi vorbesc de rău. R.

22 Binecuvântat să fie Domnul,
căci îndurarea lui a făcut pentru mine lucruri minunate,
într-o cetate întărită! R.

23 În neliniştea mea, ziceam:
„Sunt izgonit dinaintea feţei tale”,
dar tu ai ascultat glasul rugăciunii mele
când am strigat către tine. R.

24 Iubiţi-l, aşadar, pe Domnul, voi, toţi cei credincioşi ai lui!
Domnul păzeşte pe cei fideli
şi pedepseşte cu vârf şi îndesat pe cei trufaşi! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duh necurat, ieşi din om!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,1-20
În acel timp, au venit pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul gherasenilor. 2 După ce Isus a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat 3 care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri. 4 Pentru că fusese legat de multe ori cu cătuşe şi lanţuri, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile, rupte de el şi nimeni nu-l putea îmblânzi. 5 În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre. 6 Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui 7 şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!” 8 Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieşi din om!” 9 Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?” El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”. 10 Apoi îl rugau insistent să nu-i trimită afară din ţinut. 11Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care păşteau 12 şi l-au rugat: „Trimite-ne la porci, ca să intrăm în ei!” 13 Şi le-a permis. După ce au ieşit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, în număr de cam două mii, şi s-au înecat în mare. 14 Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Şi au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea; şi i-a cuprins frica. 16 Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci. 17 Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor. 18 Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el. 19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine!” 20 El a plecat şi a început să vestească în Decapole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: