Arhiva pentru decembrie 2014

Familia este speranța Bisericii și a societății.

Care este primul gând care se strecoară în mintea noastră atunci când cineva pronunță cuvântul „Familie”? Care e primul sinonim sau prima realitate sau prima persoană la care ne gândim? Ce chip are familia pentru noi?

A fost o vreme binecuvântată de Domnul când familia însemna pentru toți un singur lucru: comuniunea intimă de viaţă şi de iubire conjugală, întemeiată de Creator şi înzestrată de el cu legi proprii, întemeiată pe legământul dintre soţi (bărbat și femeie!) sau, altfel spus, pe consimţământul lor personal irevocabil (cf. GS 48). Căci Dumnezeu, creându-l pe om, nu l-a lăsat singur: încă de la începuturi „bărbat şi femeie i-a creat” (Gen 1,27), iar însoţirea lor constituie prima formă a comuniunii dintre persoane. Aceasta pentru că omul, din natura sa intimă, este o fiinţă socială, şi fără relaţii cu ceilalţi nu poate nici să trăiască nici să-şi dezvolte calităţile (cf. GS 12). Avem nevoie de familie, de comunitate, de comuniunea dintre bărbat și femeie. Lumea întreagă are nevoie de adevărate familii. „Binele persoanei şi al societăţii umane şi creştine este strâns legat de bunul mers al comunităţii conjugale şi familiale” (GS 47).

Iată de ce oamenii sunt chemați să întemeieze o familie. Pentru că doar familia este locul în care se naște în modul „cel mai autentic” viața. Pentru că a da viața înseamnă a crea, nu doar a naște, înseamnă a modela, a asigura un viitor, a munci împreună, soț și soție, bărbat și femeie, pentru un viitor mai bun. Doar familia protejează viața și umple de conținut viitorul. Familia este speranța Bisericii și a societății.

Cei care au ales să se consacre Domnului printr-o viață de celibat, chiar dacă nu întemeiază o familie, au obligația de a susține familiile, de a se ruga pentru ele, de a fi alături mai ales de familiile încercate. Fiecare are obligația de a face din propria viață un loc în care să se dezvolte comuniunea între persoane. Fiecare, în comunitatea în care trăiește, trebuie să se simtă ca într-o familie.

Nimeni nu are dreptul să disprețuiască familia. Cine disprețuiește familia își disprețuiește propriile origini și neagă viitorul omenirii. De aceea, astăzi, împreună cu întreaga Biserică, ne rugăm pentru familii. Prin mijlocirea Sfintei Familii cerem harul statorniciei pentru cei căsătoriți și curaj pentru cei care se pregătesc să întemeieze o familie. Dumnezeu să binecuvânteze familiile noastre.

Reține

Suntem creați unii pentru alții! Avem nevoie de familie, de comuniune, de comunitate. Fiecare trebuie să fie un sprijin pentru cel lângă care a ales să stea.

Duminică, 28 decembrie 2014

† SF. FAMILIE: Isus, Maria si Iosif
Ss. Prunci nevinovati, m.
Gen 15,1-6;21,1-3; Ps 104; Evr 11,8.11-12.17-19; Lc 2,22-40

LECTURA I
Abraham a crezut ce i-a spus Domnul şi pentru aceasta Domnul l-a socotit drept şi a încheiat un legământ cu Abraham.
Citire din cartea Genezei 15,1-6; 21,1-3
¹ Cuvântul Domnului i-a fost adresat lui Abraham într-o viziune: „Nu te teme, Abrahame! Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!” ² Abraham i-a răspuns: „Doamne Dumnezeul meu, ce-mi vei da, căci mă sting fără copii şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc”. ³ Şi Abraham a continuat: „Tu nu mi-ai dat urmaş, de aceea moştenitorul va fi un rob din casa mea”. ⁴Atunci i-a fost adresat lui Abraham acest cuvânt al Domnului: „Nu el va fi moştenitorul tău!” ⁵ Apoi l-a condus afară şi i-a zis: „Priveşte cerul şi numără stelele, dacă poţi”. Şi a continuat: „Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi”. ⁶ Abraham a crezut ce i-a spus Domnul şi pentru aceasta Domnul l-a socotit drept. ^21,1 Domnul a cercetat-o pe Sara, precum spuse-se şi a făcut Domnul pentru Sara aşa cum făgăduise. ² Şi a zămislit Sara şi i-a născut lui Abraham un fiu la bătrâneţea lui, la timpul când îi făgăduise Dumnezeu. ³ Şi Abraham a pus fiului său, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104,1-2.3-4.6-7.8-9 (R.: 3b)
R.: Domnul Dumnezeul nostru este fidel faţă de legământul său.
¹ Preamăriţi-l pe Domnul şi chemaţi numele lui
vestiţi printre popoare lucrările lui!
² Cântaţi-i cu glasul şi din strune,
cugetaţi la toate faptele sale minunate! R.

³ Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt,
să se bucure inima celor care-l caută pe Domnul!
⁴ Căutaţi faţa Domnului şi tăria lui,
căutaţi faţa lui fără încetare! R.

⁶ Voi, seminţia lui Abraham, slujitorii lui,
fiii lui Iacob, aleşii lui!
⁷ El este Domnul Dumnezeul nostru,
judecăţile lui sunt pe tot pământul. R.

⁸ El îşi aminteşte în veac de legământul său,
de cuvântul pe care l-a rostit pentru o mie de generaţii,
⁹ de promisiunea făcută lui Abraham
şi de jurământul pe care i l-a făcut lui Isaac. R.

LECTURA A II-A
Credinţa lui Abraham, a Sarei şi a lui Isaac.
Citire din Scrisoarea către evrei 11,8.11-12.17-19
⁸ Datorită credinţei, a ascultat Abraham de chemarea lui Dumnezeu şi a plecat către o ţară care urma să-i fie dată ca moştenire; a plecat fără să ştie unde merge. ¹¹ Datorită credinţei chiar şi Sara, deşi era trecută de vârstă, a primit puterea de a deveni mamă, pentru că ea se gândise că Dumnezeu va fi credincios promisiunii făcute. ¹² Iată pentru ce, dintr-un singur om – şi acela aproape de moarte – au putut să se nască aşa de mulţi oameni, câte stele sunt pe cer şi câte fire de nisip pe malul mării, încât nimeni nu-i poate număra. ¹⁷ Când a fost pus la încercare, datorită credinţei, Abraham l-a oferit pe Isaac ca jertfă. El oferea pe fiul său unic, ¹⁸ după ce primise promisiunile şi auzise acest cuvânt: „Din Isaac ţi se vor naşte urmaşi, care-ţi vor purta numele”. ¹⁹El se gândea că Dumnezeu poate să ajungă până acolo, încât să învie morţii. Iată pentru ce i-a fost redat fiul, şi acesta era un fapt profetic.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Col 3,15a.16a.
(Aleluia) Pacea lui Cristos să domnească în inimile voastre.
Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi în toată bogăţia sa. (Aleluia)

EVANGHELIA
Copilul creştea plin de înţelepciune.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
²² Când a sosit ziua fixată de Legea lui Moise pentru curăţire, Iosif şi Maria l-au dus pe Isus la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului, ²³ precum este scris în Legea Domnului că orice întâi născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, ²⁴ şi să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, precum este poruncit în Legea Domnului. ²⁵ Era în acel timp în Ierusalim un om numit Simeon. Omul acesta era drept şi cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. ²⁶ Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte de a-l vedea pe Cristos Domnul. ²⁷ Din îndemnul Duhului, Simeon a venit la templu când părinţii au adus înăuntru pe pruncul Isus, pentru a împlini ceea ce poruncea Legea cu privire la el. ²⁸ Simeon l-a luat în braţe, l-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ²⁹ „Acum eliberează pe robul tău în pace, Stăpâne, după cuvântul tău; ³⁰ căci ochii mei au văzut mântuirea ta, ³¹ pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, ³² lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului tău Israel”. ³³Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el. ³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi a zis către Maria, mama lui Isus: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire, ³⁴ şi prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”. ³⁶ Mai era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după căsătorie şi ajunsese acum la adânci bătrâneţi. ³⁷ Fiind văduvă în vârstă de optzeci şi patru de ani, ea nu se îndepărta de templu, slujind zi şi noapte în post şi rugăciune. ³⁸ Venind şi ea în ceasul acela, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre prunc celor care aşteptau mântuirea în Ierusalim. ³⁹ După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. ⁴⁰ Iar copilul creştea şi se întărea, înainta în înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

28/12/2014 1 4

Lumina care a risipit întunericul din viața noastră

Cât de săracă ne-ar fi credința dacă nu ne-am bucura de mărturiile sfântului Ioan. El ne-a împărtășit ceea ce a auzit, privit și atins. El ne-a lăsat în scrierile sale trei dintre cele mai cunoscute „definiții” despre Dumnezeu. „Dumnezeu este duh” (In 4,24), „Dumnezeu este lumină” (1In 1,5), „Dumnezeu este iubire” (1In 4,8).

Cu puțin timp în urmă, de Crăciun, meditam din evanghelia sa: „Cuvântul este lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om”. Existând din veşnicie, Cuvântul, lumina adevărată care era de la început la Dumnezeu, s-a făcut trup pentru ca locuind între noi să lumineze orice om (In 1,2.9.14). Fără Isus nici un om care vine în lume nu are lumină. Cristos este necesar pentru cel care încearcă să pătrundă misterele creaţiei și ale revelaţiei. Doar cei care în căutările lor se lasă luminaţi de Cristos, lumina adevărată, ies din întuneric, împlinind dorinţa şi scopul proclamate de însuşi Cristos: „Eu lumina am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric” (In 12,46).

Totodată Cristos ne spune: „Cât timp aveţi lumina, credeţi în lumină ca să deveniţi fiii luminii” (In 12,36). Lumina lumii, Isus Cristos, vrea ca toţi oamenii, crezând în el, să devină copiii luminii. Misiunea luminii este de a naşte fii, copii născuţi nu din sânge, nici din voinţă trupului, nici din voinţa bărbatului, ci născuţi din Dumnezeu, care este lumină (In 1,13). Aceşti copii sunt oamenii care acceptând lumina, părăsesc întunericul, se convertesc, fac voinţa Tatălui, revelată în Cristos, şi-i ţin poruncile (In 13,34-35). Acești copii trebuie să fim noi.

Sfântul Ioan este cel care ne învață că Lumina a venit ca să risipească întunericul. Ştim că lumina şi întunericul nu pot coexista. Atât pe plan fizic cât şi pe plan spiritual, lumina și întunericul nu pot sta împreună: „şi a văzut Dumnezeu că lumina este bună, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric”(Gen 1,4). Datorită păcatului întunericul cuprinsese pământul şi dădea impresia că îl acoperă cu un văl de bezna. Atunci s-a ivit lumina neamurilor, Cristos, şi a risipit bezna care învăluia omenirea. Astăzi trebuie să alegem: lumina sau întunericul, binele sau răul, păcatul sau virtutea! Ce alegi?

Iată mărturia sfântului Ioan care trebuie să devină și mărturia noastră: Lumina lumii a venit şi ne-a luminat, a risipit întunericul din viața noastră. Suntem datori să dăm mărturie despre acest adevăr.

Reține

„Umblaţi ca nişte fii ai luminii, căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul” (Ef 5,8-9).

Sâmbăta, 27 decembrie 2014

A 3-a zi din octava Craciunului (27 decembrie)
SF. IOAN, ap. si ev.
1In 1,1-4; Ps 96; In 20,2-8

LECTURA I
Vă vestim ceea ce am văzut şi am auzit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,1-4
¹ Preaiubiţilor, ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit cu privire la Cuvântul vieţii, aceea vă vestim. ² Viaţa s-a arătat şi noi am văzut-o; această viaţă de veci, care era la Tatăl şi care ni s-a arătat nouă, noi o mărturisim şi o vestim. ³ Ceea ce am văzut şi am auzit aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său Isus Cristos. ⁴ Acestea vi le scriem pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 96,1-2.5-6.11-12 (R.:12a)
R.: Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul.
¹ Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
să tresalte de veselie toate ţinuturile.
² Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.

⁵ Munţii se cutremură înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
⁶ Căci cerurile vestesc dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd mărirea. R.

¹¹ Lumina răsare pentru cel drept
şi bucuria pentru cel cu inima curată.
¹² Voi drepţilor, bucuraţi-vă în Domnul
şi măriţi faima sfinţeniei lui. R.

VERS LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te laudă corul măreţ al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,2-8
² În dimineaţa Paştelui, Maria Magdalena a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubea Isus şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde l-au pus”. ³ Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. ⁴ Alergau amândoi, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, ⁵ a sosit cel dintâi la mormânt. Plecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. ⁶ Simon Petru care venea în urmă a ajuns şi el: a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, ⁷ precum şi marama, care fusese pe capul lui Isus, care nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată la o parte, într-un loc. ⁸ Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care sosise întâi la mormânt, el a văzut şi a crezut.

Cuvântul Domnului

27/12/2014 2 6

În mâinile tale, Doamne, îmi încredințez sufletul

Există oameni care devin eroi pentru că au avut acea sclipire de moment și au făcut un lucru minunat, au salvat o viață. Alții pentru simplul fapt că s-au aflat în locul potrivit la timpul potrivit și astfel au intervenit printr-un gest de neuitat. Însă puțini sunt cei care își trăiesc viața cu intensitate, cei care trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima, ca și cum ar fi singura zi în care ar putea face ceva extraordinar. Zilele noastre se pierd în monotonie și viața cu toată fericirea ei ni se strecoară printre visele pe care nu mai apucăm să le întrupăm.

Nu tot așa a fost cu sfântul Ștefan. Numele lui nu ne este cunoscut pentru vreo „sclipire de geniu” sau pentru că „a fost omul potrivit la locul potrivit”. Dimpotrivă el ne este cunoscut pentru că viața sa, după ce l-a aflat pe Cristos, s-a îmbrăcat în înțelepciune și lumină. El ne este cunoscut pentru desăvârșirea cu care și-a „consumat” viața, întipărindu-și în inimă cuvântul Domnului: „Doar cine rămâne statornic până la sfârșit, acela va fi mântuit”.

Această statornicie se construiește zi de zi, clipă de clipă. Statornicia până la sfârșit o dobândește cel care în fiecare dimineață știe să-și înalțe ochii spre cer și să spună: „În mâinile tale, Doamne, îmi încredințez sufletul”. Cerul este „locul” spre care trebuie să privim în fiecare dimineață pentru că de acolo, din locul unde „Isus stă la dreapta lui Dumnezeu”, ne vine tot ajutorul și tot harul de care avem nevoie pentru a fi statornici până la sfârșit. Din ceruri coboară și asupra noastră Duhul Tatălui care ne dăruiește forța de a nu răspunde cu rău la rău, de a spune chiar și în mijlocul celor mai dureroase momente: „Doamne Isuse, primește sufletul meu”. Doar cine privește spre cer simte că nu este singur în fața răutății lumii, a încercărilor, a suferințelor. Doar cine privește spre cer poate vedea gloria lui Dumnezeu, strălucirea soarelui și măreția celui care de dragul nostru s-a întrupat, a suferit, a murit, dar a și înviat pentru ca noi toți să trăim împreună cu el pentru veșnicie.

Sfântul Ștefan să ne mijlocească harul de a privi mereu spre cer, spre Dumnezeu, spre cel care ieri ni s-a arătat în chip de Prunc. Jertfa vieții sale și exemplul său de statornicie până la sfârșit să fie pentru noi imbold spre trăirea și mărturisirea credinței cu prețul oricărei jertfe. Să nu uităm: nu moartea din răutatea altora ne face sfinți, ci doar o viață sfântă ne îmbracă în lumină.

Reține

Statornicia și fidelitatea nu-ți asigură statutul de erou, dar îți oferă mântuirea adusă de Cristos.

Vineri, 26 decembrie 2014

A 2-a zi din octava Craciunului (26 decembrie)
SF. STEFAN, primul martir
Fap 6,8-10;7,54-59; Ps 30; Mt 10,17-22

LECTURA I
Iată văd cerurile deschise.
Citire din Faptele Apostolilor 6,8-10; 7,54-60
În zilele acelea, ⁸ Ştefan, care era plin de harul şi puterea lui Dumnezeu, făcea minuni şi semne mari în popor. ⁹ Într-o zi, s-au ridicat unii din sinagoga numită a Libertinilor, a Cirenenilor şi a Alexandrinilor împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia şi au început o discuţie cu Ştefan; ¹⁰dar nu se puteau împotrivi înţelepciunii şi Duhului Sfânt care îi inspira cuvintele. ^7,54 Auzind ei tot ce spunea, fremătau de furie şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. ⁵⁵ Dar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt, privea spre cer. Văzând slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu, a zis: ⁵⁶ „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. ⁵⁷Atunci ei şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. ⁵⁸ L-au târât afară din cetate şi au început să-l bată cu pietre. Martorii care îl acuzaseră şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.⁵⁹ În timp ce era bătut cu pietre, Ştefan se ruga astfel: „Doamne Isuse, primeşte sufletul meu”. ⁶⁰Apoi, îngenunchind, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Şi zicând acestea a adormit în Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 30,3cd-4.6 şi 8ab.16bc-17 (R.: 6a)
R.: În mâinile tale, Doamne, încredinţez sufletul meu.
³ Doamne, fii pentru mine o stâncă ocrotitoare,
o cetate unde să-mi găsesc scăparea.
⁴ Căci tu eşti stânca mea, cetatea mea;
pentru numele tău mă povăţuieşti şi mă călăuzeşti. R.

⁶ În mâinile tale îmi încredinţez sufletul;
tu mă vei mântui, Doamne Dumnezeule adevărat.
⁸ Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta,
căci ai privit la neputinţa mea. R.

¹⁶ Soarta mea este în mâna ta;
scapă-mă de duşmanii şi de prigonitorii mei.
¹⁷ Arată slujitorului tău o faţă senină.
Salvează-mă pentru iubirea ta. R.

VERS LA EVANGHELIE Ps 117,26a şi 27a
(Aleluia) Binecuvântat cel care vine în numele Domnului!
Domnul Dumnezeu ne luminează! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi prin voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,17-22
În acel timp, Isus a spus apostolilor săi: ¹⁷ „Nu vă încredeţi în oameni, căci vă vor da pe mâna Sinedriului şi vă vor biciui în sinagogile lor. ¹⁸ Veţi fi târâţi înaintea dregătorilor şi a regilor pentru mine, acest lucru va fi o mărturie înaintea lor şi înaintea păgânilor. ¹⁹ Dar când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi.²⁰ Nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui este acela care va vorbi în voi. ²¹ Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide. ²² Veţi fi urâţi de toţi pentru numele meu, dar cine va rămâne statornic până la sfârşit acela se va mântui.
Cuvântul Domnului