Prea târziu te-am iubit…

A pune ordine în muncă

Este adevărat că există momente şi situaţii care cer intervenţii urgente şi ritmuri susţinute. Dar există şi alte circumstanţe, chiar multe, în mod eronat considerând că nu se poate face abstracţie de ele, în care se pierde timp în dauna vieţii spirituale şi interioare. (…)

Multe suflete sacerdotale se lasă duse de curentul activismului, cu pretextul de a considera îndatoriri ceea ce uneori nu sunt îndatoriri, care alteori s‑ar putea neglija sau amâna sau, măcar, diminua. În viaţa activă este foarte uşor de a cădea în extremisme care trebuie evitate cu orice preţ. Este necesar ca preoţii să nu omită rugăciunea în care vor găsi mereu lumină şi din care vor lua remediu pentru multe rele. Trebuie să mă pună pe Mine pe primul loc; dar pentru asta trebuie să pună ordine în viaţa de muncă. (…)

Da, este frumos să se dăruiască altora fără măsură, dar după ce au întărit sufletul cu acţiunea Duhului Sfânt şi au primit de la el curăţia lui, forţa lui, lumina lui şi iubirea lui.

Conchita Cabrera De Armida
Citta Nuova
Sacerdoti di Cristo
Roma, 2008, pag. 310‑311
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 98.