Toamna aduce cu sine culori ce-ţi taie respiraţia. În doar câteva zile observi cum totul se împodobeşte cu nuanţe pe care nu ai cum să nu le îndrăgeşti. Nimic nu se compară cu o plimbare prin pădurea acoperită de frunze. Acolo găseşti culoare; găseşti şi sunetul plăcut al frunzelor călcate, acel foşnet meditativ ce te poartă cu gândul la cât de trecători suntem şi noi; acolo găseşti motive suficiente să-ţi ridici ochii spre cer şi să spui: „a ta Doamne este înţelepciunea şi atotputernicia”, aşa cum strigă astăzi dreptul Iob în prima lectură.
Ceea ce este pentru ochi pădurea îmbrăcată în culori de toamnă, este pentru suflet cuvântul Domnului din această zi: o bogăţie viu colorată care te îmbracă în straturi meditative, te aşază la fereastră cu ochii ridicaţi spre cer. Măreţia lui Dumnezeu dezvăluită de Iob ne umple de admiraţie.
„4 Ale lui sunt înţelepciunea şi atotputernicia,
cine i s-ar putea împotrivi, fără să rămână nepedepsit? 5
El mută munţii din loc, mai înainte ca aceştia să prindă de veste şi-i răstoarnă în mânia sa.
6 El zguduie tot pământul din temelie, încât i se clatină stâlpii.
7 El porunceşte soarelui şi soarele nu mai răsare şi închide stelele îndărătul unei porţi sigilate.
8 El singur întinde cerurile şi umblă pe valurile mării.
9 El a creat Carul Mare, Orionul, Pleiadele şi constelaţiile de la miazăzi.
10 El a săvârşit lucruri mari şi nepătrunse şi minunăţiile lui sunt fără număr.
11 Iată, el trece pe lângă mine şi nu-l văd, se îndepărtează şi nu-l zăresc.
12 Dacă el apucă ceva, cine-l poate împiedica? Cum poate să-i spună: „Ce faci?” (Iob 9,4-12).
Numai un suflet drept, curat poate descoperi în Dumnezeu toate aceste lucruri. Trebuie citit rar, câte un rând, poate chiar câte un cuvânt, apoi, cu ochii închişi descoeri uşor că numai un suflet iubitor de măreţii poate să rămână fascinat de un Dumnezeu atât de mare.
În cuvintele lui Iob putem întrezări şi o profeţie împlinită: „el umblă pe valurile mării”. Şi chiar aşa a fost. Uncenicii l-au văzut pe Isus mergând pe apă, călcând pe valurile mării (cf. Mt 14,22-33).
Aceeaşi splendoare a culorilor apare şi din evanghelie. E un tablou viu al vocaţiilor: Dumnezeu care cheamă şi răspunsul omului. Această coloratură vocaţională ne prezintă diversitatea istoriei întâlnirilor dintre iubirea lui Dumnezeu şi libertatea omului. Mi-a rămas gândul aici: „Tu du-te şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu! Nu e nimic mai important. Nu te uita înapoi. Nu te îngrijora. Eu, Domnul, cel care nu am unde să-mi plec capul, sunt cu tine şi voi face din inima ta un lăcaş al vieţii mele.
Tot ce se poate spune după meditarea cuvântului de astăzi e rezumat atât de bine de apostolul Paul în versetul de la Evanghelie: „Toate le socotesc vrednice de dispreţ şi aleg să pierd totul, ca să-l dobândesc pe Cristos şi să mă aflu în el” (Fil 3,8-9)
Da, toamna are culoare şi sunet, dar cuvântul lui Dumnezeu are şi toamnă şi primăvară, e mult mai mult! E soarele verii care te învăluie în căldură, dar şi gerul pătrunzător al iernii care pătrunde fiecare colţ de suflet! Totul e puţin în comparaţie cu Cristos şi cuvântul său.
Miercuri, 3 octombrie 2012
Miercuri din saptamâna a 26-a de peste an
Ss. Martiri din Tomis *; Candida, m.; Fer. Constantin Ignatiu Bogdánffy, ep. m.LECTURA I
Cum ar putea omul să aibă dreptate în faţa lui Dumnezeu?
Citire din cartea lui Iob 9,1-12.14-16
1 Iob a răspuns prietenilor săi: 2 „Într-adevăr, ştiu că aşa este: cum ar putea omul să aibă dreptate în faţa lui Dumnezeu? 3 Dacă ar vrea cineva să intre în judecată cu el, dintr-o mie de întrebări n-ar putea să-i răspundă la nici una. 4 Ale lui sunt înţelepciunea şi atotputernicia, cine i s-ar putea împotrivi, fără să rămână nepedepsit? 5 El mută munţii din loc, mai înainte ca aceştia să prindă de veste şi-i răstoarnă în mânia sa. 6 El zguduie tot pământul din temelie, încât i se clatină stâlpii. 7 El porunceşte soarelui şi soarele nu mai răsare şi închide stelele îndărătul unei porţi sigilate. 8 El singur întinde cerurile şi umblă pe valurile mării. 9 El a creat Carul Mare, Orionul, Pleiadele şi constelaţiile de la miazăzi. 10 El a săvârşit lucruri mari şi nepătrunse şi minunăţiile lui sunt fără număr. 11 Iată, el trece pe lângă mine şi nu-l văd, se îndepărtează şi nu-l zăresc. 12 Dacă el apucă ceva, cine-l poate împiedica? Cum poate să-i spună: „Ce faci?”. 14 Cum aş putea să-i răspund? Ce cuvinte să aleg în faţa lui? 15 Chiar dacă aş avea dreptate, nu i-aş răspunde. Nu pot decât să cer îndurare judecătorului meu. 16 Chiar dacă mi-ar răspunde când îl chem, tot n-aş putea fi sigur că mi-a ascultat vocea”.Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 87,10bc-11.12-13.14-15 (R.: 3a)
R.: Rugăciunea mea să ajungă la tine, Doamne!
10bc În toate zilele te chem pe tine, Doamne,
şi-mi întind mâinile spre tine!
11 Oare pentru cei morţi ai să faci minuni?
Sau se vor scula morţii să te laude? R.12 Se vorbeşte oare în mormânt despre bunătatea ta
şi despre fidelitatea ta în adâncuri?
13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric
şi dreptatea ta în ţara uitării? R.14 Doamne, eu îţi cer ajutorul,
de dimineaţă rugăciunea mea se înalţă la tine.
15 Pentru ce mă respingi, Doamne?
Pentru ce îmi ascunzi faţa ta? R.ALELUIA Fil 3,8-9
(Aleluia) Toate le socotesc vrednice de dispreţ şi aleg să pierd totul,
ca să-l dobândesc pe Cristos şi să mă aflu în el. (Aleluia)EVANGHELIA
Te voi urma oriunde te vei duce!Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,57-62
În acel timp, 57 mergând pe drum, un om i-a spus lui Isus: „Te voi urma oriunde te vei duce!” 58 Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul”.59 Isus a spus către un altul: „Urmează-mă!” Acesta i-a răspuns: „Îngăduie-mi, Doamne, să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu”. 60 Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor. Tu du-te şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu”. 61 Un altul i-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi lasă-mă să-mi iau rămas bun de la ai mei”. 62 Isus i-a răspuns: „Nimeni dintre cei care pun mâna pe plug şi se uită înapoi nu este bun pentru împărăţia lui Dumnezeu”.Cuvântul Domnului
Lasă un comentariu