Prea târziu te-am iubit…

Vă mai amintiţi când aţi învăţat să mergeţi pe bicicletă? Eram mic şi îmi aduc aminte că nu a fost chiar uşor. Dar când am reuşit, radiam de bucurie. Iar cea mai mare satisfacţie venea nu atât din faptul că mergeam singur pe bicicletă (ceea ce mi se părea atunci o mare realizare!), ci din faptul că acel efort nu-l voi mai repeta niciodată, că nu voi mai fi nevoit niciodată să învăţ să merg pe bicicletă. Ştiam pentru totdeauna. Mi se spusese că „mersul pe bicicletă nu se uită niciodată”. Şi aşa este: înveţi o dată pentru totdeauna. Apoi totul devine o formalitate sau, mai degrabă, o normalitate.

Din păcate, nu tot aşa stau lucrurile cu multe alte învăţături pe care le-am deprins în copilărie. Dacă nu faci exerciţii începi să uiţi din matematică. Dacă nu ai parte de conversaţii sau de lecturi începi să uiţi din limbile străine cunoscute. Dacă nu exersezi un anumit sport este foarte posibil să fie greu de reluat. Dacă nu te deprinzi în fiecare zi cu virtutea, cu binele, este greu să-l faci atunci când este necesar. De la sfânta Liturghie de astăzi, din cuvântul Domnului, încă îmi răsună ecoul acestor cuvinte: „Învăţaţi să faceţi binele!”.

Să faci binele nu e ca mersul pe bicicletă: faci o dată şi apoi repeţi cu uşurinţă. Să faci binele nu e nici măcar ca tabla înmulţirii pe care după ce ai învăţat-o, dacă o mai repeţi din când în când la diferite socoteli ale vieţii, nu o mai uiţi. Să faci binele e mult mai greu şi asta trebuie să învăţăm în fiecare clipă. Să faci binele trebuie să fii pregătit oricând, iar această pregătire se face doar prin exerciţiu constant.

Să faci binele, ne spune Domnul, începe prin a înceta să faci răul: „Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, înlăturaţi dinaintea ochilor mei faptele voastre rele, încetaţi de a mai face răul!” (Is 1,16). Dar acesta este doar începutul. Am mai spus: nu e suficient să nu faci răul, trebuie să faci bine. Am mai spus: ca forţele răului să iasă biruitoare este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic. Aşadar, acesta – să nu faci răul – e doar începutul. Apoi vine acţiunea: „Învăţaţi să faceţi binele: căutaţi dreptatea, ocrotiţi-l pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă” (Is 1,17).

Astăzi Domnul ne adresează această invitaţie: învăţaţi să faceţi binele! Faceţi binele celor din jurul vostru. Astăzi suntem chemaţi să transformăm „facerea de bine” într-un fel de „mers pe bicicletă”, o deprindere pe care să nu o poţi uita. Să faci binele să devină ceva natural, simplu, mereu la dispoziţia noastră. Astăzi suntem chemaţi să facem binele cu acea naturaleţe a copilăriei. Astăzi trebuie să mergem spre cel care are nevoie de ajutorul nostru cu acea bucurie cu care, copil fiind, am dăruit prima dată pomană: priveam cu nesaţ chipul celui care ne mulţumea înlăcrimat şi ne binecuvânta părinţii pentru că ne-a educat în acest spirit al generozităţii. Să ne amintim fericirea celor pe care i-am ajutat. Să ne întipărim în minte lacrimile pe care le-am şters din ochii celor care beneficiază de faptele noastre bune. Dar totul, absolut totul, să facem pentru Domnul şi pentru cei mici, care sunt fraţii săi (Cf. Mt 25,40), căci trebuie să împlinim şi cuvântul Evangheliei: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Cine se va înălţa va fi înjosit, iar cine se va smeri va fi înălţat” (Mt 23,11-12). Altfel spus: învăţaţi să faceţi binele şi practicaţi virtuţile, dar nu trâmbiţaţi, atunci când reuşiţi căci nu trebuie să ştie stânga ta ce face dreapta ta (cf. Mt 6,3).

Pentru că am amintit şi de sfânta evanghelie, trebuie să spun că fragmentul evanghelic de astăzi smulge multora dintre noi, creştinii (dar poate mai ales multora dintre noi, preoţii!), un oftat al neputinţei sau lasă gustul amar al reproşului. În textul de astăzi îşi află rădăcina acele cuvinte auzite deseori: „să faci ce zice popa, nu ce face popa”. Iată ce spune Isus: „De la catedra lui Moise vă învaţă cărturarii şi fariseii: faceţi, aşadar, şi păziţi tot ceea ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, căci ei spun şi nu fac. Leagă sarcini grele şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac pentru ca să-i vadă oamenii” (Mt 23,2-5). Este un pic trist că de multe ori aşa se întâmplă şi astăzi, că şi noi ne regăsim în acest reproş al lui Isus: preoţi, persoane consacrate, tineri şi bătrâni, soţi sau fii, bunici sau nepoţi.

Însă astăzi vrem să învăţăm să facem binele. Astăzi vrem să scoatem din viaţa noastră făţărnicia. Măcar pentru o zi să fim ceea ce spunem că suntem. Măcar pentru o zi să alungăm din viaţa noastră tot ceea ce ştim că nu corespunde cu statul nostru şi mai ales cu chemarea Domnului. Măcar astăzi să nu uităm că unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, unul singur este Tatăl nostru, cel din ceruri, iar noi toţi, dar absolut toţi, suntem fraţi (cf. Mt 23,8-10).

Să transformăm această zi într-un curs intensiv la care să învăţăm să facem binele tuturor oamenilor, fraţilor noştri, iar Domnul ne va arăta calea mântuirii după care suspinăm împreună cu psalmistul. Să ne rugăm şi să implorăm ajutorul său, căci fără el ne prăbuşim. De aceea împreunăm mâinile şi îngenunchind ne rugăm cu acele cuvinte de la începutul sfintei Liturghii: „Te rugăm, Doamne,  ocroteşte cu bunătate neîntreruptă Biserica ta şi, deoarece, fără tine, firea noastră muritoare se prăbuşeşte, te rugăm să îndepărtezi de la noi orice primejdie şi să ne îndrepţi spre tot ceea ce duce la mântuire”. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Marţi, 26 februarie 2013 

Marti din saptamâna a 2-a din Post
Sf. Alexandru, ep.

 

LECTURA I
Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea.

Citire din cartea profetului Isaia 1,10.16-20
¹⁰ Ascultaţi cuvântul Domnului, conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, popor al Gomorei! ¹⁶ „Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, înlăturaţi dinaintea ochilor mei faptele voastre rele, încetaţi de a mai face răul! ¹⁷ Învăţaţi să faceţi binele: căutaţi dreptatea, ocrotiţi-l pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă. ¹⁸ Veniţi să discutăm, zice Domnul. De-ar fi păcatele voastre ca purpura, se vor face albe ca zăpada şi de-ar fi roşii cum este cârmâzul, se vor face albe ca lâna. ¹⁹ Dacă vă hotărâţi să mă ascultaţi, vă veţi hrăni cu bunătăţile pământului; ²⁰ dar dacă nu vreţi să mă ascultaţi şi mă mâniaţi, de sabie veţi pieri. Aşa vorbeşte Domnul”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 49,8-9.16bc-17.21 şi 23 (R.: 23b)
R.: Arată-ne, Doamne, calea mântuirii.
⁸ Ascultă, poporul meu:
Nu pentru jertfele tale te dojenesc,
⁹ pentru că arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea.
Nu voi primi viţei din casa ta,
nici ţapi din turmele tale. R.

^16bc Pentru ce tot rosteşti legile mele
şi ai pe buze legământul meu,
¹⁷ tu, care urăşti învăţătura mea
şi care arunci la spate cuvintele mele? R.

²¹ Iată ce ai făcut, iar eu să tac?
Îţi închipui că eu sunt ca tine?
²³ Cine aduce jertfă de mulţumire mă preamăreşte
şi celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu. R.

VERS LA EVANGHELIE Ez 18,31
Lepădaţi de la voi toate fărădelegile, zice Domnul,
şi înnoiţi-vă inima şi duhul.

EVANGHELIA
Ei spun şi nu fac.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12
¹ În acel timp, Isus a spus mulţimii şi ucenicilor săi: ² „De la catedra lui Moise vă învaţă cărturarii şi fariseii: ³ faceţi, aşadar, şi păziţi tot ceea ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, căci ei spun şi nu fac. ⁴ Leagă sarcini grele şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. ⁵Toate faptele lor le fac pentru ca să-i vadă oamenii: poartă filacterii foarte largi şi ciucurii hainelor foarte lungi; ⁶ le plac locurile de cinste la ospeţe, băncile dintâi în sinagogi, ⁷ să se plece lumea în faţa lor în pieţe şi să fie numiţi de oameni „rabbi”. ⁸ Dar voi nu îngăduiţi să vi se spună „rabbi”, căci unul este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi. ⁹ Nici „tată” să nu spuneţi nimănui pe pământ, căci unul este Tatăl vostru, cel din ceruri. ¹⁰ Nici „învăţători” nu îngăduiţi să vi se spună, căci unul este Învăţătorul vostru, Cristos. ¹¹ Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. ¹² Cine se va înălţa va fi înjosit, iar cine se va smeri va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului