Prea târziu te-am iubit…

Am auzit despre doi oameni care, intrând într-o biserică, au rămas neclintiţi în faţa unui crucifix foarte bine realizat: un Isus care purta pe trupul său semnul agoniei, al biciuirii, al încoronării cu spini, al batjocurii şi al drumului crucii; un Isus răstignit ce stătea să strige „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul”. După câteva momente unul dintre ei, cu emoţii, a spus: „Iată unde ajungi şi ce păţeşti dacă-i iei prea în serios pe oameni”. La care celălalt, printre lacrimi, i-a spus: „Nu. Aici ajungi atunci când îi iubeşti prea mult… cel mai mult”!

E greu de spus care dintre ei avea dreptate. Aceste afirmaţii nu se exclud, ci se completează. Isus a ajuns pe cruce pentru că ne iubeşte cel mai mult, dumnezeieşte de mult. Dar cred că este pe cruce şi pentru că a luat omul în serios. Dumnezeu întotdeauna ia în serios omul. Şi dacă aici, la cruce, la sacrificiul suprem al pătimirii şi al morţii, se ajunge atunci când Dumnezeu îl preţuieşte pe om, mă întreb unde se ajunge atunci când omul îl ia în serios pe Dumnezeu? Da, ce ar fi să mai gândim şi altfel: să iniţiem o zi a omului care-l ia în serios pe Dumnezeu. Avem Ziua Mondială a Sănătăţii, a Păcii etc., ce-ar fi să avem şi Ziua Mondială a Omului care-l ia în serios pe Dumnezeu?!

Să ne imaginăm o zi în care toţi oamenii, măcar toţi creştinii, îl iau în serios pe Dumnezeu şi-i împlinesc cerinţele. Oameni care nu fac rău, care se roagă pentru duşmanii lor, care fac bine celor care-i urăsc sau îi vorbesc de rău, care slujesc în tăcere şi umilinţă. O zi în care oamenii îşi amintesc ce a spus Isus: „Oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat”. Toţi ar trebui să ajungem ziua în care să stăm cu capul plecat înaintea Domnului şi să înălţăm rugăciunea inimii: „Dumnezeul meu ai milă de mine, păcătosul”. Oare cum ar arăta în acea zi viaţa din jurul nostru, din comunitatea noastră? Ne-ar fi aşa dragă acea zi.

Astăzi ne umplem de credinţă şi vrem ca iubirea noastră să nu mai fie „ca norul de dimineaţă, ca roua care dispare îndată”. Acum întipărim în noi acest strigăt al Domnului: „Iubire vreau, nu jertfe şi a-l cunoaşte pe Dumnezeu valorează mai mult decât toate arderile de tot”.

Reţine

Inima căită şi smerită Dumnezeu nu o dispreţuieşte. Cel care-l ia în serios pe Dumnezeu şi face pocăinţă se va bucura de milostivirea divină.

Sâmbăta, 9 martie 2013 

Sâmbata din saptamâna a 3-a din Post
Ss. Francisca Romana, calug. *; 40 de soldati, m.

 

LECTURA I
Iubire vreau şi nu jertfă.

Citire din cartea profetului Osea 6,1b-6
Fiii lui Israel îşi ziceau între ei: ^1b „Haideţi să ne întoarcem la Domnul! Căci el ne-a rănit, dar tot el ne va vindeca; el ne-a lovit, dar tot el ne va lega rănile. ² După două zile el ne va da iarăşi viaţa; a treia zi ne va învia şi vom trăi înaintea lui. ³ Să ne dăm silinţa să-l cunoaştem pe Domnul! Venirea lui este sigură ca zorile dimineţii; va veni la noi ca o ploaie, ca o ploaie de primăvară, care face pământul să rodească”. ⁴ „Ce-aş putea să fac eu pentru tine, Efraime? Ce-aş putea să fac eu pentru tine, Iuda? Iubirea voastră este ca norul de dimineaţă, ca roua care dispare de îndată. ⁵ De aceea v-am biciuit prin profeţi, v-am nimicit prin cuvintele gurii mele şi judecăţile mele vor străluci ca lumina! ⁶ Căci iubire vreau, nu jertfe, şi a-l cunoaşte pe Dumnezeu mai mult decât arderile de tot”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 50,3-4.18-19.20-21ab (R.: Os 6,6)
R.: Iubire vreau, nu jertfă!
³ Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.
⁴ Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu. R.

¹⁸ Dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi adus,
dar arderile de tot nu-ţi sunt plăcute.
¹⁹ Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. R.

²⁰ În iubirea ta, Doamne, revarsă-ţi bunătatea asupra Sionului
şi reclădeşte zidurile Ierusalimului.
^21ab Atunci îţi vor fi plăcute jertfele de împăcare,
arderile de tot şi ofrandele;
atunci ţi se vor oferi victime pe altarul tău. R.

VERS LA EVANGHELIE Ps 94,8ab
Astăzi nu vă împietriţi inimile,
ci ascultaţi glasul Domnului.

EVANGHELIA
S-a întors acasă îndreptăţit vameşul, nu fariseul.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,9-14
În acel timp, ⁹ Isus a spus această asemănare, pentru unii care credeau în sinea lor că sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi: ¹⁰ „Doi oameni s-au urcat la templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş. ¹¹ Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. ¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile». ¹³ Vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: «Dumnezeul meu, ai milă de mine, păcătosul!» ¹⁴ Vă spun că s-a întors acasă îndreptăţit acesta din urmă şi nu cel dintâi; căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului