Prea târziu te-am iubit…

Vedem zilnic cum se întâmplă atât de multe lucruri rele, triste, încât ţi-e greu să-ţi păstrezi speranţa. Este suficient să ieşi din casă şi să faci câţiva paşi pe străzile localităţii ca să vezi chipuri deznădăjduite şi oameni loviţi de durere. Oare cine ar îndrăzni ca întâlnind aceste inimi zdrobite de suferinţă şi lipsuri să le strige: „Bucuraţi-vă”? Oare nu ar părea totul o ironie, o voce dispreţuitoare? Este esenţial să fii atent la ce spui şi când spui pentru că un cuvânt, care în mod normal aduce mângâiere şi smulge zâmbete, într-un context diferit, poate răni.

Şi totuşi, în această vale de lacrimi, se găseşte cineva care, indiferent de vremurile pe care le trăim, strigă: „Bucuraţi-vă! Veseliţi-vă! Izbucniţi în strigăte de veselie. Căci Domnul mângâie pe poporul său şi are milă de sărmanii săi”. Este cuvântul lui Dumnezeu care vine în întâmpinarea dificultăţilor noastre, cuvânt care vrea să redea chipului nostru seninătatea. Câtă linişte ar trebui să se aştearnă în inima noastră când însuşi Domnul ne spune: „Poate oare o femeie să uite de copilul pe care-l alăptează şi să nu-şi iubească rodul trupului ei? Însă chiar dacă ea ar uita, eu totuşi nu te voi uita”.

Dumnezeu nu ne uită este asigurarea acestei zile. În clipele de deznădejde să ne amintim că Domnul este cel care lucrează pentru noi. În fiecare zi alături de noi stă Isus Cristos care ne aminteşte cât de preţioşi suntem în ochii săi. Rămâne valabilă pentru totdeauna imaginea lui Dumnezeu care ne poartă în braţe mai ales atunci când ne este cel mai greu. Cei în suferinţă, cei care plâng, cei săraci şi abandonaţi, văduvele şi orfanii sunt preferaţii lui Dumnezeu şi moştenitorii împărăţiei sale.

Însă când cineva stă lângă tine zi de zi şi te îngrijeşte încerci să devii asemenea lui. Este ceva natural, un răspuns înscris în fiinţa noastră, o răsplată pentru iubirea ce ţi-o poartă. Privind la Isus Cristos, cel care veghează cu grijă viaţa noastră, trebuie să încercăm să imităm ascultarea sa: el nu a făcut voinţa sa, ci voinţa celui care l-a trimis, voinţa Tatălui. Dacă vom asculta şi noi cuvântul său, dacă vom crede în Tatăl şi-l vom face cunoscut vom avea viaţa veşnică împreună cu el. Să fim convinşi că suntem moştenitorii unei împărăţii în care nu va mai fi nici plâns, nici lacrimi, nici durere, ci doar fericire veşnică.

Reţine

Domnul mă poartă pe umerii săi în ziua suferinţei mele. Mă aşează la pieptul său şi mă mângâie şoptindu-mi: „Nu te voi abandona niciodată”!

Miercuri, 13 martie 2013 

Miercuri din saptamâna a 4-a din Post
Sf. Sabin, m.

 

LECTURA I
Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara.

Citire din cartea profetului Isaia 49,8-15
Aşa zice Domnul: ⁸ „La vremea îndurării te voi asculta şi în ziua mântuirii te voi ajuta; te voi păzi şi te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; ⁹ să spui prinşilor de război: Ieşiţi! şi celor ce sunt în întuneric: Veniţi la lumină! Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate câmpiile. ¹⁰ Nu le va mai fi foame, nici sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci cel care are milă de ei îi va călăuzi şi-i va adăpa la izvoare de apă. ¹¹ Voi preface toţi munţii mei în drumuri şi drumurile mele vor fi bine netezite. ¹² Iată-i! Vin de departe; unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţinuturile de la miazăzi. ¹³ Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul său şi are milă de sărmanii lui”. ¹⁴ Sionul zicea: „Domnul m-a părăsit, Domnul m-a uitat!” ¹⁵ „Poate oare o femeie să uite de copilul pe care-l alăptează şi să nu-şi iubească rodul trupului ei? Însă chiar dacă ea ar uita, eu totuşi nu te voi uita!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 144,8-9.13cd-14.17-18 (R.: 8a)
R.: Domnul este iubire şi îndurare.
⁸ Domnul este iubire şi îndurare,
el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.
⁹ Domnul este bun faţă de toţi
şi îşi arată bunătatea faţă de orice făptură. R.

^13cd Domnul îşi ţine făgăduinţele
şi se arată sfânt în toate faptele sale.
¹⁴ Domnul sprijină pe cel care cade,
îl ridică pe cel împovărat. R.

¹⁷ Domnul este drept în toate căile sale,
milostiv în toate lucrările sale.
¹⁸ Domnul este lângă cei care-l cheamă,
lângă cei care-l cheamă din toată inima. R.

VERS LA EVANGHELIE In 11.25a.26
Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul,
cine crede în mine nu va muri în veci.

EVANGHELIA
După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,17-30
În acel timp, ¹⁷ Isus le-a spus iudeilor: „Tatăl meu lucrează mereu până acum; eu de asemenea lucrez”. ¹⁸ Tocmai de aceea căutau iudeii şi mai mult să-l omoare, nu numai
fiindcă nu ţinea sâmbăta, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl său şi se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. ¹⁹ Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la sine; el nu face decât ce vede că face Tatăl; şi tot ce face Tatăl, face de asemenea şi Fiul. ²⁰ Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-i arată tot ce face; şi-i va arăta lucruri mai mari decât acestea, astfel încât voi veţi rămâne uimiţi. ²¹ Într-adevăr, precum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. ²² Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului,²³ pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul, cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul nu-l cinsteşte nici pe Tatăl, care l-a trimis. ²⁴ Adevăr, adevăr vă spun, că cine îmi ascultă cuvântul şi crede în Tatăl care m-a trimis, are viaţă veşnică, şi nu ajunge la judecată, căci el a trecut de la moarte la viaţă. ²⁵ Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, – ba a şi venit – când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei care îl vor auzi vor avea viaţă. ²⁶ Căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine. ²⁷ Şi i-a dat putere să judece, pentru că este Fiul Omului. ²⁸ Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei care zac în morminte vor ieşi din ele la glasul lui: ²⁹ cei care au făcut binele vor învia pentru a primi viaţa, iar cei care au făcut răul vor învia pentru a primi osânda. ³⁰ Eu nu pot face nimic de la mine însumi: judec după cum aud; şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului