Isus Cristos si omulExistă un pericol pe care trebuie să-l evităm atunci când citim cuvântul lui Dumnezeu: fragmentarea. Dacă scoatem unele pasaje biblice din contextul în care au fost scrise şi incluse ne trezim într-o altă lume a credinţei sau, mai bine spus, a necredinţei. Acest risc este prezent şi la meditarea evangheliei zilei. Scos din context, Isus poate apărea ca un promotor al dezbinării. Putem spune acest lucru dacă ne gândim şi la conflictele iscate în jurul lui: părerile împărţite despre el, fragmentarea cărturarilor şi fariseilor. Unii oamenii vin spre el, chiar şi noaptea, ca Nicodim. Alţii caută să-l ucidă. Unii spun fascinaţi „niciun om nu a vorbit vreodată ca omul acesta”, în timp ce alţii îl iau în toiul zilei şi-l urcă pe muntele prăpastiei pentru ca să-l arunce de acolo, scandalizaţi de cuvintele lui.

Aşadar, s-a creat în jurul lui Isus o dezbinare. Însă noi ştim că Isus a fost şi este mesagerul păcii. El nu promovează dezbinarea. El este cel pentru care profetul Ieremia foloseşte aceste cuvinte: „Era ca un miel blând pe care-l duci la înjunghiereˮ. Domnul Isus, ne spun profeţii, este „principele păcii”. El însuşi, înainte de a părăsi lumea aceasta, a spus: „Pacea mea v-o las vouă; pacea mea v-o dau vouă”. Şi adaugă: „Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă” (In 14,27). El este şi rămâne Domnul păcii, o pace care ne alungă orice teamă şi orice dezbinare.

Dacă ne întoarcem acum, în familiile sau în comunităţile noastre, cum îl descoperim pe Isus? Poate e bine să ne întrebăm astăzi: a fost Isus vreodată pentru mine sau din cauza mea motiv de dezbinare? Ştim cu toţii istoria oamenilor care au suferit pentru Cristos, istoria martirilor. Oare noi am fi capabili de vreun sacrificiu pentru ca „principele păciiˮ să domnească? Aşa cum ştim, în contextul actual al ţării noastre, astăzi nu ni se cere să ne dăm viaţa pentru Cristos. Noi ne bucurăm de libertate religioasă. Însă astăzi ni se cere altceva: să trăim pentru Cristos. Să purtăm în lume pacea sa.

Să ne unim astăzi în rugăciune pentru cei care nu se bucură de libertatea religioasă, pentru cei care chiar acum, în timp ce citim aceste rânduri, suferă dând mărturie pentru evanghelie.

Reţine

Astăzi sunt chemat să fiu un mesager al păcii şi un vestitor al lui Cristos. Astăzi nu trebuie să mor martir, ci trebuie să trăiesc ca un sfânt: moartea ta o vestesc, Doamne, prin viaţa mea, până când vei veni în slavă.

Sâmbăta, 16 martie 2013 

Sâmbata din saptamâna a 4-a din Post
Sf. Iulian, m.

 

LECTURA I
Sunt asemenea unui miel blând, care este dus la înjunghiere.

Citire din cartea profetului Ieremia 11,18-20
Ieremia se ruga astfel lui Dumnezeu: 18 „Tu, Doamne, mi-ai dat de ştire şi astfel am ajuns să ştiu; atunci tu mi-ai dezvăluit uneltirile lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând, pe care-l duci la înjunghiere şi nu ştiam planurile rele pe care le urzeau ei împotriva mea. Ei ziceau: «Să smulgem pomul din rădăcină, să-l stârpim din mijlocul celor ce trăiesc pe pământ, ca să nu i se mai pomenească numele». 20 O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, tu eşti un judecător drept, care pătrunzi cu privirea rărunchii şi inimile: fă-mă să văd răzbunarea ta asupra lor, căci ţie îţi încredinţez cauza mea”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 7,2-3.9bc-10.11-12 (R.: 2a)
R.: Doamne Dumnezeul meu, tu eşti speranţa mea.
2 Doamne Dumnezeule, la tine îmi caut salvarea.
Scapă-mă, mântuieşte-mă de toţi prigonitorii mei;
3 ca să nu mă sfâşie aceste fiare şi să mă rupă,
fără ca cineva să-mi poată sări în ajutor. R.

9bc Judecă-mă, Doamne, după dreptatea şi nevinovăţia mea.
10 Pune odată capăt răutăţii păcătoşilor
şi întăreşte-l pe cel drept,
tu care pătrunzi cu privirea inimile şi rărunchii,
Dumnezeule preadrept. R.

11 Scutul meu este Dumnezeu.
El îi mântuieşte pe cei cu inima curată.
12 Dumnezeu este un judecător drept,
dar în orice zi se poate aprinde mânia lui. R.

VERS LA EVANGHELIE In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său unul-născut;
oricine crede în el are viaţa veşnică.

EVANGHELIA
Poate să vină Cristos din Galileea?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 7,40-53
În acel timp, 40 unii din mulţime, când au auzit cuvintele lui Isus, ziceau: „Acesta este cu adevărat profetul”. 41 Alţii ziceau. „Acesta este Mesia!” Dar alţii se întrebau: „Cum, oare Mesia poate veni din Galileea? 42 Oare nu zice Scriptura că Mesia trebuie să vină din seminţia lui David şi din satul Betleem, de unde era David?” 43 Astfel părerile mulţimii, cu privire la el, erau împărţite, 44 ba unii dintre ei voiau chiar să-l aresteze, dar nimeni n-a pus mâna pe el. 45 Văzând că cei trimişi să-l aresteze s-au întors, mai marii preoţilor şi fariseii i-au întrebat. „De ce nu l-aţi adus?” 46 Trimişii au răspuns: „Nici un om n-a vorbit vreodată, ca omul acesta!” 47 Fariseii le-au zis: „Nu cumva v-aţi lăsat şi voi prinşi în rătăcire? 48 A crezut în el măcar vreunul dintre mai marii noştri sau din farisei? 49Crede doar gloata aceasta, care nu cunoaşte Legea; dar aceştia sunt nişte blestemaţi!” 50 Nicodim, unul dintre ei, care venise noaptea la Isus, le-a zis: 51 „Oare Legea noastră osândeşte pe vreun om înainte de a-l asculta şi de a şti ce a făcut?” Ei i-au răspuns: 52 „Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează bine Scripturile şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciodată vreun profet”. 53 Apoi fiecare s-a întors acasă.

Cuvântul Domnului

Posted in

8 răspunsuri la „Război şi pace!”

  1. Avatarul lui ana
    ana

    multumesc,rozariul m-a ajutat mereu si rugaciunile mi-au fost ascultate!

    Apreciază

  2. Avatarul lui anda
    anda

    Laudat sa fie Isus!
    As vrea sa-mi spuna cineva ce rugaciuni /acatiste/ se spun la ziua onomastica a unei persoane??
    Va multumesc!

    Apreciază

    1. Avatarul lui Laurentiu

      În veci să fie lăudat Domnul Isus.

      Eu nu ştiu rugăciuni specifice. Cei mai mulţi oferă sfânta Liturghie pentru cel sarbatorit. Sau Rozariul sau alte rugăciuni.
      Conteaza mai putin forma rugaciunii si mult mai mult inima cu care este facuta.
      Pentru mine ziua de nastere a unui prieten inseamna, ca forma de rugaciune, ca in acea zi sa-i vorbesc lui Dumnezeu mai mult despre pritenul meu si sa implor binecuvantare pentru el. In general, cuvintele imi vin din inima. Si cred ca asta vrea si Domnul.

      Poate dintre cei care mai rasfoiesc aceste pagini stiu si rugaciuni specifice si le vor publica aici. Ne-ar fi de folos!

      O zi binecuvantata de Domnul!

      Apreciază

  3. Avatarul lui sfappetrupavelandrei

    Doamne ajută! Muzica e foarte frumoasă. :)
    Eu sunt ortodox și aș avea să vă pun anumite întrebări ( în calitate de catolic care știe învățăturile din cultul catolic ). Sper să nu vă deranjeze și dacă cumva mă exprim urât, iertați-mi limbajul. Vă vorbesc sincer că nu o fac cu răutate.
    Prima întrebare: de ce călugării catolici se barbieresc și se tund? Am văzut cardinali și chiar și pe papa că tot timpul e barbierit și cu părul scurt. La călugării ortodocșii se preferă ca omul să nu se tundă ( lucru probabil preluat de la nazireii vechiului testament ). Cel puțin la cei tradiționaliști….
    A doua întrebare: de ce călugării catolici ( nu știu dacă toți sau doar unele ordine ) au obiceiul să se tundă chel în mijlocul capului iar în jur lasă păr?
    A treia întrebare: care sunt ordinele călugărești catolice și cum se diferențiază fiecare ordin?
    A patra întrebare: care e toată învățătura cu Sfânta Inimă ( sau ceva de genul ăsta )? Mă refer tot ce ține de asta: de la dogmatică la metode de rugăciune.
    Momentan acestea ar fi întrebările. Dacă se poate aș vrea niște răspunsuri concise și clare și fără trimiteri la alte site-uri care să aibă n-șpe mii de pagini de citit. Doamne ajută!

    Apreciază

    1. Avatarul lui Laurentiu

      Mulţumesc. Muzica e un mare dar de la Domnul (si de la youtube :) )

      Cat despre intrebari, voi incerca sa va raspund pe scurt.
      1. Nu toti calugarii catolici se barbieresc si se tund. Dar, e adevarat, cei mai multi o fac. Nu exista nici un fundament „teologic” pro sau contra acestor obiceiuri (din cate stiu eu in Biserica Catolica). Fiecare dupa simţul estetic si simţul timpului. Au fost vremuri când părul netuns, puţin zburlit şi o barbă cât mai albă si stufoasa impresionau. Astăzi ceea ce impresionează este inima şi trupul celui care le poartă sau nu.
      2. Nu ştiu nimic despre acest obicei. Cei mai mulţi sunt aşa de la natură. Cred ca aveti in minte imaginea unor sfinti din icoane. Dar era ceva natural, nu o tunsoare (ca la Zinedine Zidane, scuzaţi comparaţia mundană!).
      3. Sunt prea multe ordine ca să le ştiu pe toate cele care există. Numai în ţară la noi au ajuns mai bine de 50. Ele se direneţiază prin carisma lor (unii se îngrijesc de copiii orfani, alţii de bătrâni, alţii de săraci; unii se ocupă de educaţie şi au şcoli, ateliere, grădiniţe etc.; altii sunt calugari contemplativi si stau toata ziua in rugaciune si meditatie), prin regula şi fondatorul lor (fondatorii sunt, de cele mai multe ori, oameni sfinti, carismatici, care au simtit necesitatea timpului in care traiau, au stiut sa citeasca semnele timpului!), prin hainele lor (unii au sutana alba, altii neagra, alţii maro etc.). Cu siguranta zilele acestea ati aflat mai multe despre ordinul iezuit, sfantul parinte papa Francisc fiind un iezuit.
      4. Aceasta este o intrebare care necesita un raspuns mai complex, iar timpul nu-mi permite acum sa dezvolt toata istoria si teologia cultului Inimii lui Isus. Pentru multe date trebuie sa ma documentez si eu, nestiind multa teorie, ci mai mult practica. Este o practica de rugaciune, specifica mai ales zilelor de vineri (si in special prima vinere din fiecare luna) cand oamenii se roaga inimii preasfinte a lui Isus pentru a obţine ajutor si iertare din acest izvor de milostivire.
      De cele mai multe ori facem aceasta frumoasa rugaciune:
      Consfinţire către inima dumnezeiască a lui Isus

      Preabunule Isuse, Mântuitorul neamului omenesc, priveşte spre noi, care îngenunchem cu smerenie înaintea altarului tău. Suntem ai tăi, voim să fim ai tăi şi ca să fim mai strâns uniţi cu tine, astăzi fiecare dintre noi se consfinţeşte de bunăvoie Inimii tale preasfinte.

      Mulţi nu te-au cunoscut niciodată, mulţi au dispreţuit poruncile tale şi s-au lepădat de tine. Fie-ţi milă şi de unii şi de alţii şi atrage-i pe toţi la Inima ta preasfântă.

      Doamne, fii regele nu numai al credincioşilor care nu s-au îndepărtat niciodată de tine, ci şi al fiilor rătăciţi, care te-au părăsit. Fă-i să se întoarcă în curând la casa părintească, pentru a nu pieri de lipsă şi de foame.

      Fii regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite şi al acelora pe care i-a dezbinat neunirea. Cheamă-i la limanul adevărului şi al unirii în credinţă, ca în curând să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor.

      Dă Doamne, Bisericii tale, libertate sigură şi fără piedici. Dă tuturor popoarelor liniştea bunei orânduiri şi fă ca de la un capăt la altul al pământului să răsune un singur glas: „Lăudată să fie dumnezeiasca Inimă a lui Isus, care ne-a dobândit mântuirea! Ei să-i aducem slavă şi cinste în vecii vecilor.” Amin

      Va rog sa va uitati pe aceasta pagina (https://paxlaur.com/2013/02/01/crainicul-bucuriei-si-inima-blanda-si-smerita/) chiar daca mi-ati scris sa nu va dau link-uri. Sunt cateva ganduri pe care le-am scris despre inima lui Isus. Acolo puteti citi mai ales acele promisiuni făcute de Inima Preasfântă oamenilor prin sfânta Margareta Maria Alacoque, promisiuni ce-i desfată pe cei care practică această devoţiune către Inima lui Isus.

      Sper sa fi fost cat de cat de folos. Va doresc mult bine si Domnul sa va binecuvanteze!

      Apreciază

      1. Avatarul lui sfappetrupavelandrei

        Mulțumesc pentru răspunsuri.
        2. Ideea e că în general oriunde am văzut în filme călugări catolici toți aveau acel mod de a se tunde pe cap ( și erau și călugări tineri ). E posibil ca anumite ordine să ceară o astfel de tunsoare?
        3. Dacă sunt atât de multe ordine atunci cum poate cineva să știe spre care ordin e chemat de sus? Știu că citisem pe un forum catolic cum cineva nu știa în ce ordin să intre și i s-a răspuns de un alt membru al forum-ului că va fi ghidat de Hristos spre care ordin are chemare. Poate un om simte o apropiere spre anumite activități care sunt specifice la mai multe ordine. Nu sunt niște ordine mai mari, principale? De exemplu am auzit de ordinul trapist, cel iezuit, cel benedictin dar de alte ordine nu prea am auzit. Oricum mă refeream la ordine care au o istorie destul de mare în urmă ( cum e cel benedictin ce bănuiesc că are la origine regulile monahale stabilite de Sf. Benedict ). Vă întreb ca un necunoscător. Eu mă gândeam că sunt câteva ordine cu niște reguli bine stabilite.
        4. Când aveți timp căutați și mă anunțați. Mă interesează când a apărut acest cult și în ce circumstanțe și toată învățătura teologică. Dar nu mă grăbesc. Puteți să vă informați puțin câte puțin și când aveți destule să îmi spuneți îmi dați eventual un link pe blog la un articol despre asta sau îmi răspundeți la un comentariu de pe acest site. Iar cu link-uri către alte pagini nu cred că am fost foarte clar. Nu mă deranjează dacă sunt astfel de link-uri dar să trateze concis problema și să explice clar. Adică să citesc câteva zeci de pagini dintr-un articol-predică despre întrebările ce le am nu aș avea timp ( sunt și eu foarte ocupat ). Dar dacă este atins fiecare problemă și nu se leagă articolul de tot felul de detalii atunci nu mă deranjează să citesc. Sper că acum m-am exprimat mai corect. Am, în general, o problemă mare în a mă exprima corect.
        5. Aș mai avea o întrebare în legătură cu trăirile mistice ale sfinților catolici. La întrebarea asta probabil mă veți considera că sunt rău-voitori. Ideea e că aș vrea, atunci când cineva critică un cult, să aflu și explicația celui din cultul respectiv. Pe Internet am găsit unele mărturii ce mi-au părut șocante despre sfinții catolici: „Unele stari spirituale la sfinti romano-catolici sunt atat de sensibile, ca ne fac sa ne indoim serios de curatia lor. Iata un exemplu foarte caracteristic pentru Tereza de Avilla: adeseori Hristos imi spune – „De acum Eu sunt al tau si tu a Mea”. Aceste mangaieri ale Dumnezeului meu ma fac sa ma rusinez nespus. In ele simt si durere si desfatare, impreuna. Aceasta este o rana prea dulce(…). Eu am vazut un inger care tinea in mana o sulita lunga de aur cu varf de fier pe care ardea o mica limba de foc. Acest inger, din cand in cand, imi infigea sulita in inima si in alte organe ale trupului meu. Iar cand o tragea inapoi, atunci mi se parea ca mi se scoate afara tot launtrul meu. Durerea din cauza acestor rani a fost atat de puternica incat eu gemeam, dar si desfatarea a fost atat de mare incat nu puteam sa-mi doresc sa inceteze vreodata aceasta stare. Cu cat de adanc imi intra in mine sulita, cu atat mai mult crestea durerea, dar si desfatarea devenea mai puternica, mai dulce.
        Un teolog rus, D.Merejkovski, comenteaza astfel aceste stari spirituale ale Terezei: Daca o femeie stricata cu o mare experienta in viata trupeasca in acel moment ar fi vazut-o pe Tereza, ea foarte bine ar fi inteles-o ce simte, doar ca s-ar fi mirat nevazand pe langa Tereza nici un barbat.
        Nici nu este de mirat ca Tereza tot timpul avea probleme cu duhovnicii ei – Pentru duhovnici nu e cu putinta sa inteleaga toate acestea – spunea adeseori ea.
        Sa mai citam cateva pasaje din marturisirile Angelei ca sa ne dam seama mai bine de „misticismul” romano-catolic: Cand ma apropii de ostie ea imi da un sentiment de mare mangaiere. Dar tot corpul meu incepe sa se cutremure foarte tare asa ca cu mare greutate reusesc sa ma impartasesc.(…) Si strigam eu fara nici-o rusine: Dragostea mea, eu inca nu Te-am cunoscut! De ce asa ma lasi pe mine? Si nu puteam sa mai zic altceva ca tipatul ma impiedica sa rostesc altceva. S-a intamplat pe cand intram in biserica sfantului Francisc si cand am simtit ca Dumnezeu s-a departat de mine; stand asezata jos, strigam in prezenta tuturor oamenilor incat cunoscutii mei care venisera cu mine, rusinandu-se, s-au departat de mine. Dar eu, din cauza dulcetii Lui, si din faptul ca m-a parasit pe mine, tipam asa si vroiam sa mor. Toate legaturile trupului meu se desprindeau atunci.
        „Fericita” Angela si-a dorit sa-L vada pe Mantuitorul trupeste, si – Am vazut pe Hristos aplecandu-si capul in mainile mele. Si atunci El mi-a descoperit gatul si mainile Sale, iar gatul Lui avea o frumusete de nespus.
        Este de mentionat aici ca Angela vedea in Sfanta Cruce patul de nunta(!). Insusi Hristos ii face marturisiri: Eu nu in gluma m-am indragostit de tine. Un teolog rus, Lev Karsavin, care toata viata sa a studiat teologia apuseana din Evul Mediu, in lucrarile sale nu poate sa ocoleasca manifestarile trupesti care se petrec in timpul asa zisei iubiri mistice a catolicilor fata de Dumnezeu; el arata ca aceasta iubire mistica de regula este insotita de exacerbarea simtirilor trupesti. El trage concluzia ca: catolicismul este o religie carnala, chiar foarte carnala si de aceea mistica apuseana introduce in relatiile cu Dumnezeu un simtamant cu totul trupesc, o inselare spirituala profunda. Ni se atrage atentia si asupra faptului ca, dupa vedeniile sale, si Mathilda si Gertruda si Angela sunt atat de convinse de mantuirea lor, ca nici nu mai considera necesara spovedania inainte de moarte.
        Francisc de Assisi – un sfant celebru al romano-catolicilor, in timpul captivitatii sale la Perugia, cand prima data a inceput sa mediteze la viata de saracie pentru Dumnezeu, spunea tovarasilor sai de arme: Sa stiti insa ca acela care ca si voi este incatusat in fiare, va fi intr-o zi omul cel mai slavit de lume. Omul inca nici n-a inceput viata de asceza si deja se vede pe sine ca cel mai slavit de lume, fiind asadar prea incredintat de sine. Si atunci devine explicabila vedenia lui Francisc cand ajunge, cum crede el, la un nivel inalt de spiritualitate: in timpul rugaciunii mele, in fata mea au aparut doi stalpi de lumina – intr-unul din ei am recunoscut pe Creatorul tuturor, dar in celalalt pe mine insumi – ne relateaza insusi Francisc. A deveni omul cel mai slavit de lume nu este atat de greu de realizat, dar sa ajungi la adancul smereniei, intr-adevar, cere multa nevointa duhovniceasca. Este usor de observat ca invatatura romano-catolica despre meritele supra-prisositoare face cu neputinta existenta adevaratei smerenii si iubirii de aproapele.
        Toma de Aquino – un alt sfant romano-catolic, explicand politica bisericii sale, spunea: Erezia este pacat, pentru care vinovatul trebuie nu numai sa fie excomunicat din biserica, dar si sa fie scos din randul celor vii. Daca ereticul staruie in ratacirea lui, atunci biserica, pierzand orice nadejde pentru mantuirea lui, trebuie sa aiba grija de mantuirea celorlalti oameni, izgonindu-l pe acest eretic prin excomunicare. Dar dupa aceea, biserica il preda puterii laice ca prin moarte sa-l scoata din lumea aceasta.” Cum comentați?

        Apreciază

    2. Avatarul lui viorica
      viorica

      ” „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Mat. 6,33)

      Apreciază

  4. Avatarul lui SIMIAN SILVIA
    SIMIAN SILVIA

    Va multumesc!

    Apreciază

Lasă un comentariu