Prea târziu te-am iubit…

Se spune că viaţa e cea mai bună lecţie şi ceea ce ţi se întâmplă devine cel mai bun profesor. Drumul nostru spre veşnicie (pentru că spre veşnicie păşim pe acest pământ, veşnicie fericită sau nefericită rămâne de văzut!) mi se pare din ce în ce mai presărat de exemple entuziaste, chiar prea entuziasmate. Imaginile de speranţă şi cuvintele de nădejde devin cumva chiar prea insistente. Dacă petreci ceva timp pe net (în special pe facebook sau alte situri de socializare!) ai impresia că eşti condamnat la speranţă, la iubire, la prietenie. Totul pare uimitor, ca şi cum nici nu s-ar putea altfel, ca şi cum răul nici nu ar exista şi totul e… doar fericire. Deşi e clar că cele mai multe sunt un fel de „chinezării” (variante îmbunătăţite de kitschuri, unde, de data asta, „îmbunătăţit” nu înseamnă neapărat calitate, ci cantitate, abuz de balast!) care ne ajută să ne omorâm timpul (şi să ne tocim adevăratele sentimentele umane), dar nu şi să ne consolidăm prieteniile, iubirea sau speranţa.

Mi-aş dori să pot închide mai des „computerul” şi să deschid Biblia. Sincer! Sunt multe lucruri bune pe net, dar şi mai bune sunt lucrurile din Biblie. Aş vrea să mă întorc la Sfânta Scriptură cu mai multă pasiune. Da, direct la Scriptură, la text, şi nu la comentarii şi interpretări. Am nevoie de o redescoperire a Bibliei aşa cum o simţeam atunci când „visam” ca un adolescent (tânăr!) la o viaţă de asceză pură. Pe atunci nu ştiam că divinul cuvânt se poate cosmeticiza şi transforma într-o dulcegărie în funcţie de nivelul de glicemie spirituală al fiecăruia. Când mă uit acum spre modul cum ne raportăm la Biblie mi se pare că e ca la bar: „Cum doreşte domnu’ să fie evanghelia de astăzi? Cu zahăr sau fără? Cu? Ok… Să fie brun sau alb? Perfect! Punem şi puţin lapte? Vine băiatu’! Poftiţi, evanghelia dvs. pentru astăzi. Vedeţi să o lăsaţi 5 minute să se răcească pentru că există riscul să vă ardeţi!” (Da, uneori evanghelia frige!) Iar la urmă e un fel de: „Vă aşteptăm şi mâine! Avem promoţie: Zece porunci, din care doar două obligatorii! Normal, a VI-a şi a IX!”. Şi tot aşa…până unii dau în diabet şi atunci nu vor să mai audă de nicio dulcegărie spirituală, ba chiar nici de adevăratul Dumnezeu.

O zi întorşi la izvoarele Sfinte, la cuvântul Divin, pare un fel de vis cu care sper să adorm şi în a cărui realitate spre să mă trezesc dimineaţă. O astfel de zi începe cu un cânt plin de sinceritate: „Voi lăuda pe Domnul întotdeauna, lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele”. Aceasta pentru că suntem convinşi că atunci „când strigă un sărman, Domnul îl aude”. Iar această convingere ne face să le spunem tuturor celor pe care-i întâlnim: „Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul: ferice de omul care se încrede în Domnul” (cf. Ps 32,2.7.9). Oare cum ar arăta ziua noastră dacă am începe-o cu aceste gânduri, fără niciun fel de dulcegărie sau fără niciun fel de interpretare? Pur şi simplu să te ridici din pat dimineaţa şi să spui: „Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude şi-i scapă din orice strâmtorare. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi îi mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit. Multe încercări se abat peste cel drept, dar Domnul îl eliberează din toate”(cf. Ps 32,18-20). Tânjim după trăirea unei astfel de zile. Avem atât de multă nevoie de împlinirea Scripturii în viaţa noastră!

O zi trăită în spiritul Cuvântului lui Dumnezeu presupune curajul primilor apostoli: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”. Atât de uşor de zis, dar atât de greu de făcut. Ei au reuşit! Dar nu fără persecuţii. Unii au sfârşit pe cruce, ca Domnul. Dar nu au umblat cu kitschuri, cu improvizaţii sau ieftineală, cu dulcegării: „voi l-aţi ucis, atârnându-l pe lemn” (cf. Fap 5,27-33). La ei totul a fost de o claritate şi de o calitate ireproşabilă! Ei au fost martori autentici ai prezenţei lui Dumnezeu în lume, fără nicio o urmă de chinezărie. Ei au fost primii care au făcut ca Biblia să fie nu atât cuvântul scris, cât mai ales cuvântul trăit. Ei nu s-au compromis, întocmai cum au făcut, nu departe de noi, martirii din timpul comunismului. Ei, laici, preoți și episcopi care au refuzat compromisul, colaborarea, dulcegăria unei vieți în care „merge şi aşa”, sunt cei pe care trebuie să-i avem ca exemple. Mă cutremur la gândul marelui episcop Anton Durcovici şi abia aştept să-l aud proclamat sfânt. Pentru că toţi care trăiesc Scriptura în spiritul ei şi fac din viaţa lor dovada vie a credinţei în Dumnezeu sunt sfinţi! Şi mi-aş dori măcar o zi de sfinţenie ca a lor!

O astfel de zi, în care cuvântul lui Dumnezeu ar fi trăit, în care Biblia ar fi viaţa oamenilor, ar reda pământului o nouă înfăţişare. O astfel de zi trăită nu în litera legii, ci în spiritul ei, ar face ca soarele să strălucească mai mult în inimi decât pe cer. O astfel de zi ar face omenirea să simtă că „Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură” (In 3,34), nu se zgârceşte, ci este plin de generozitate faţă de cei ce aleg să trăiască în cuvântul său.

Nu ştiu să spun ce urmează după o zi trăită în cuvântul Domnului, după o zi în care totul ar fi conform Scripturilor. Poate că după o astfel de „zi” ar veni martiriul (ca în viaţa apostolilor, sau în viaţa sfântului martir Stanislau pe care îl comemorăm astăzi, sau Anton Durcovici). Poate că după o astfel de zi ar veni doar încă una la fel de înălţătoare. Şi tot aşa până la ultima. Nu ştiu pentru că încă nu am reuşit să gust o zi pură, fără dulcegării, fără să mă dezmierd în kitschuri mieroase (pe care uneori chiar eu le-am creat sau provocat chiar eu!). Dar ştiu că atunci când voi trăi o astfel de zi o voi povesti tuturor. Numai despre asta voi vorbi. Abia aştept!

Joi, 11 aprilie 2013 

Joi din saptamâna a 2-a a Pastelui
Ss. Stanislau, ep. m. **; Gemma Galgani, fc.

 

LECTURA I
Nu au ţinut la viaţa lor, primind chiar moartea.

Citire din Apocalipsul sfântului Ioan 12,10-12a
¹⁰ Eu, Ioan, am auzit un glas puternic în cer care spunea: „Iată, acum a venit mântuirea, tăria şi împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea Unsului său! Căci a fost izgonit învinuitorul, cel care îi acuza zi şi noapte pe fraţii noştri înaintea lui Dumnezeu. ¹¹ Dar ei l-au învins prin sângele Mielului şi cuvântul mărturiei lor; pentru că nu au ţinut la viaţa lor, primind chiar moartea. ^12a Pentru aceasta, bucuraţi-vă, cerurilor şi toţi cei care locuiţi în ele.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 9b)
R.: Fericit este omul care se încrede în Domnul.

² Voi lăuda pe Domnul întotdeauna,
lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.
³ Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei blânzi şi să se bucure. R.

⁴ Slăviţi pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
⁵ Când îl caut pe Domnul, el îmi răspunde
şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. R.

⁶ Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze.
⁷ Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a mântuit de toate necazurile sale. R.

⁸ Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
⁹ Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit este omul care se încrede în Domnul. R.

ALELUIA Fil 1,29
(Aleluia) Vouă v-a fost dat harul nu numai să credeţi în Cristos,
dar şi să suferiţi pentru el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Lumea a început să-i urască.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,11b-19
În acel timp, Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat astfel: ^11b „Părinte sfânt, păstrează-i în credinţă faţă de numele tău pe cei pe care mi i-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi. ¹² Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în credinţa faţă de numele tău, pe cei pe care mi i-ai dat; am vegheat asupra lor şi nu s-a pierdut nici unul dintre ei afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. ¹³ Acum însă vin la tine şi acestea le spun în lume, ca bucuria mea în ei să fie deplină. ¹⁴ Eu le-am dat cuvântul tău şi lumea a început să-i urască, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. ¹⁵ Nu te rog să-i scoţi din lume, ci să-i păzeşti de rău. ¹⁶ Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. ¹⁷ Consfinţeşte-i în adevăr; cuvântul tău este adevărul. ¹⁸ După cum tu m-ai trimis pe mine în lume, tot aşa îi trimit şi eu pe ei în lume. ¹⁹ Pentru ei eu mă jertfesc pe mine însumi, ca ei să fie consacraţi în adevăr”.

Cuvântul Domnului

Sau pentru această zi, în timpul  pascal, sunt propuse şi lecturile de la lectio continua:

LECTURA ÎNTÂI
Fap 5,27-33

Noi suntem martori ai acestor lucruri ca şi Duhul Sfânt.

Citire din Faptele Apostolilor

În zilele acelea, comandantul gărzii templului i-a adus pe apostoli în faţa Sinedriului. Arhiereul i-a întrebat: „V-am poruncit cu asprime să nu mai învăţaţi în numele acesta. Şi iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră. Voiţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui om?” Petru şi apostolii, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis, atârnându-l pe lemn. Pe acesta Dumnezeu, cu dreapta sa, l-a înălţat stăpânitor şi mântuitor, ca să dea lui Israel o căinţă şi iertarea păcatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri ca şi Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu l-a dat celor ce-l ascultă”. Iar ei, auzind acestea, fremătau de ură şi s-au sfătuit să-i omoare.

Cuvântul Domnului

---

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33,2 şi 9.17-18.19-20 (R.: 7a)

R.:

Când strigă un sărman, Domnul aude.

Voi lăuda pe Domnul întotdeauna,
lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.
Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul:
ferice de omul care se încrede în Domnul. R.

Domnul îşi întoarce faţa împotriva celor răi,
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din orice strâmtorare. R.

Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi îi mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit.
Multe încercări se abat peste cel drept,
dar Domnul îl eliberează din toate. R.

---

VERSETUL LA EVANGHELIE
In 20,29

(Aleluia) Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut. (Aleluia)

---

EVANGHELIA
In 3,31-36

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan

În timpul acela, Isus i-a spus lui Nicodim: „Cel care vine de sus este deasupra tuturor; cel care este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel care vine din cer este deasupra tuturor. El dă mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia lui. Cine însă primeşte mărturia lui adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. De fapt, cel pe care Dumnezeu l-a trimis spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-i dă Duhul cu măsură. Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna lui. Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu vrea să creadă într-însul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui”.

Cuvântul Domnului