Prea târziu te-am iubit…

„Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea, iar prin evanghelia sa, a dat vieţii o nouă strălucire” (2Tim 1,10). Când viaţa, în orice formă a ei şi în orice moment al ei, se întâlneşte cu Cristos ceva se schimbă, dobândeşte o nouă strălucire, o nouă speranţă. Mă uit peste pagina evangheliei de astăzi şi văd cât de fantastică este forţa credinţei. Vindecă prin cel mai subtil contact, învie prin atingere. Totul este posibil pentru cel care crede.

În zeci de situaţii, în suferinţe trupeşti şi sufleteşti, tânjim după cuvântul lui Isus: „Ai încredere, credinţa ta te-a vindecat”. Ferice sufletul peste care se aştern aceste cuvinte, ferice de trupul atins de Cristos. Ferice de acest şef de sinagogă: şi-a salvat fiica pentru că iubirea părintească şi credinţa l-au purtat la Stăpânul vieţii şi iubitorul de oameni. Cristos i-a răsplătit iubirea de tată şi credinţa de fiu al Tatălui: i-a înviat fetiţa, i-a binecuvântat familia şi i-a făcut de ruşine pe cei ce râdeau în faţa Biruitorului Morţii. Ferice şi de aceea femeie suferindă căci a ştiut cine este adevăratul medic al trupurilor şi al sufletelor, singurul Domn care aduce vindecarea, singurul care nu zădărniceşte lupta şi căutările noastre. Ferice de ea pentru că nu şi-a pierdut speranţa după 12 ani de căutări şi dureri. Şi-a primit răsplata şi a văzut că el, Domnul Isus, este cel care încununează efortul nostru pentru o viaţă mai bună, pentru o credinţă mai puternică, pentru o iubire care nu refuză niciun bine celor din jur.

Nu ştiu cum ar putea Domnul să ne convingă mai mult despre forţa credinţei dacă nu prin aceste două exemple evanghelice. Nu ne este dat un singur exemplu, ci două pentru ca entuziasmul trezit de prima minune să fie consolidat de miraculoasa înviere. Trebuie să privim cu intensitate spre aceste minuni şi să înţelegem că numai Domnul poate da vieţii noastre o nouă strălucire, o nouă speranţă. Numai el poate ceea ce pentru alţii e imposibil, ceea ce pentru alţii e descurajare sau batjocură. El are cuvintele vieţii veşnice, el are putere asupra vieţii şi a morţii, el singur are acea atingere care şterge orice lacrimă din ochii noştri.

Doamne, învaţă-mă să-ţi cer mai întâi credinţa şi apoi vindecarea, învaţă-mă să-ţi caut prezenţa în mijlocul necazurilor şi a durerilor mele. Doamne, învaţă-mă să te aleg pe tine atunci când simt că nu mai pot face nimic, să alerg la tine când universul meu se năruie şi orice speranţă pare să fi fost iluzorie. Doamne, fă-mă să aud astăzi cuvintele tale aducătoare de mângâiere: „Ai încredere, credinţa ta te-a vindecat!”. Amin!

Reţine
Credinţa este cea care ne pune mereu în prezenţa lui Dumnezeu, stăpânul vieţii şi al morţii, vindecătorul trupului şi al sufletului nostru.

Luni, 8 iulie 2013 

Luni din saptamâna a 14-a de peste an
Ss. Aquila si Priscilla, soti m.

 

LECTURA I
Iacob a văzut o scară, şi pe îngerii lui Dumnezeu care urcau şi coborau şi pe Dumnezeu care i-a vorbit.

Citire din cartea Genezei 28,10-22a
În zilele acelea, ¹⁰ Iacob a plecat din Berşeba şi s-a îndreptat spre Haran. ¹¹ Ajungând într-un anumit loc, pentru că soarele asfinţise, a rămas acolo peste noapte; a luat o piatră, a pus-o sub cap şi a adormit în acel loc. ¹² În vis a văzut o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, ¹³ iar Domnul, care stătea lângă el, i-a spus lui Iacob: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abraham, tatăl tău, Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi, ¹⁴ care vor fi mulţi ca praful pământului. Ei se vor răspândi de la răsărit până la apus, de la miazăzi până la miazănoapte; toate neamurile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin urmaşii tăi. ¹⁵ Iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge; te voi aduce înapoi în ţara aceasta şi nu te voi părăsi până nu voi împlini cele făgăduite”. ¹⁶ Iacob s-a trezit din somn şi a spus: „Domnul este cu adevărat în acest loc şi eu nu ştiam!” ¹⁷ Cuprins de spaimă a adăugat; „Cât de înfricoşător este locul acesta! Aici este cu adevărat casa lui Dumnezeu şi poarta cerului!” ¹⁸ A doua zi dimineaţa, Iacob a luat piatra, pe care o pusese sub cap, a pus-o ca semn de aducere aminte şi a turnat untdelemn deasupra. ¹⁹ Acelui loc, numit până atunci Luz, el i-a dat numele de Betel. ²⁰ Atunci Iacob a făcut acest vot: „Dacă Dumnezeu este cu mine, dacă mă ocroteşte pe drumul pe care merg, dacă îmi dă pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, ²¹ şi dacă mă voi întoarce sănătos şi teafăr, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. ^22a Iar această piatră am pus-o ca semn de aducere aminte că aici este casa lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 90,1-2.3a şi 4.14-15ab (R.: cf. 2b)
R.: Dumnezeul meu, eu mă încred în tine!
¹ Tu care stai sub ocrotirea Celui Preaînalt
şi locuieşti la umbra Celui Atotputernic,
² spune-i Domnului: „Tu eşti scăparea mea şi locul meu de refugiu,
Dumnezeul meu, în care mă încred”. R.

^3a El te va elibera din laţul vânătorului.
⁴ El te va lua sub ocrotirea sa
şi vei găsi adăpost sub aripile lui;
fidelitatea lui îţi va fi scut şi pavăză. R.

¹⁴ „Îl voi salva, spune Domnul, pentru că nădăjduieşte în mine,
îl voi ocroti, pentru că îmi cinsteşte numele.
^15ab Când el mă va chema, eu îi voi răspunde,
voi fi alături de el în necazuri. R.

ALELUIA 2Tim 1,10b
(Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea, iar prin evanghelia sa, a dat vieţii o nouă strălucire. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiica mea a murit chiar acum, dar vino şi va trăi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,18-26
¹⁸ În timp ce Isus vorbea, s-a apropiat de el un şef de sinagogă şi s-a prosternat în faţa lui, spunându-i: „Fiica mea chiar acum a murit; dar vino, pune-ţi mâna peste ea şi va trăi!” ¹⁹ Isus s-a ridicat şi a mers după el împreună cu ucenicii săi. ²⁰ Atunci s-a apropiat de el, pe la spate, o femeie care de doisprezece ani suferea de hemoragie şi i-a atins poala hainei, ²¹ căci îşi zicea în sine: „Dacă mă voi atinge cel puţin de haina lui, voi fi vindecată”. ²² Isus s-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Ai încredere, fiică, credinţa ta te-a vindecat”. Şi femeia s-a vindecat în ceasul acela. ²³ Când Isus a ajuns la casa şefului de sinagogă, văzând cântătorii din fluier şi agitaţia mulţimii, ²⁴ a zis: „Retrageţi-vă, copila n-a murit, ci doarme!” Dar ei au început să râdă de el. ²⁵ După ce a dat afară mulţimea, Isus a prins-o pe copilă de mână şi ea s-a sculat. ²⁶ Şi vestea aceasta s-a răspândit în tot ţinutul.

Cuvântul Domnului