Prea târziu te-am iubit…

Distanţa dintre cuvânt şi faptă face prăpăd în noi şi în jurul nostru. Recuperăm cu greu ceea ce am distrus în momentele în care „una am zis şi alta am făcut”. De fapt, multe lucruri nu se mai recuperează niciodată. Ne trezim că ne-am creat o „viaţă trăită” care merge în paralel cu o „viaţă vorbită”: faptele şi cuvintele noastre nu-şi mai dau întâlnire, nu-şi „vorbesc”, nu se ating.

Aşa se face că în fiecare zi, atunci când ne rugăm Tatăl nostru, de exemplu, spunem: „Vie împărăţia ta”. Spunem aceste cuvinte, dar faptele noastre nu prea au nimic în comun cu această dorinţă exprimată în rugăciune. Concret: ce am făcut ieri pentru împărăţia lui Dumnezeu? Prin ce faptă am arătat că ne dorim această împărăţie, că o aşteptăm? Concret! Ferice de cine găseşte fapte. Trist de cel care, ca mulţi dintre noi, găseşte doar cuvinte…şi poate nici măcar cuvinte. Mă uit la mine şi-mi dau seama că nici ieri, nici astăzi, până la această oră, nu prea m-am preocupat de împărăţia cerurilor ce se apropie, nu mi-am ridicat ochii spre Domnul ce stă să vină, nu mi-am pus faptele în slujba împărăţiei lui Dumnezeu. Şi ştiu că despre toate acestea voi da cont, vom da cont.

În aceste gânduri ale mele am plecat de la evanghelia zilei, de la cuvântul lui Isus adresat ucenicilor: „Mergeţi şi spuneţi că împărăţia cerurilor este aproape”. Nu mi-e greu să mi-i imaginez pe ucenici mergând, să văd cu ochii minţii entuziasmul lor, reuşitele lor. Mă uit şi la noi, cum mulţi dintre noi „pornim” dis de dimineaţă să predicăm această împărăţie, dar parcă, de cele mai multe ori, fără roade. Şi aceasta pentru că avem cuvinte lipsite de viaţă, de autenticitate, cuvinte care nu trec proba de foc a mărturiei vieţii. Nu avem acea transparenţă care să lase să se vadă credinţa în această apropiere a împărăţiei cerurilor, să se vadă că noi credem în această împărăţie a lui Dumnezeu, că o sperăm, că o iubim, că o aşteptăm cu înflăcărare. Da, exact asta ne lipseşte: o aşteptare înflăcărată. Împărăţia cerului nu se aşteaptă în plictiseală, ca şi cum ai aştepta tramvaiul, veşnicul şi aglomeratul tramvai, care te duce la plictisitorul loc de muncă. Poate ar trebuie să fie mai degrabă acea senzaţie a iubitei ce aleargă cu înflăcărare să-şi întâlnească alesul inimii despre care a auzit atât de multe lucruri, dar pe care nu l-a văzut niciodată; sau a tatălui nerăbdător să-şi vadă pentru prima dată copilul în care îşi va revărsa toată dragostea şi în care îşi va pune toate speranţele; sau acea curiozitate şi nelinişte ce stăpâneşte o tânără familie care intră pentru prima dată în locuinţa ce le va deveni casă pentru totdeauna. Cam aşa cred că stau lucrurile: împărăţia lui Dumnezeu nu are nimic în comun cu tramvaiul sau cu locul de muncă, dar are multe în comun cu iubirea, cu împlinirea speranţelor, cu „locuinţa” ce ne va deveni casă pentru veşnicie.

De aceea trebuie să ne preocupe mai mult această vestire şi venire a împărăţiei cerurilor, trebuie să predicăm mai mult această împărăţie ce se apropie. Iar acum îmi răsună cuvintele rostite recent de Sfântul Părinte papa Francisc, cuvinte preluate de la „Sărăcuţul” din Assisi, sfântul Francisc: „Cristos ne-a trimis să vestim evanghelia şi cu cuvântul. Fraza este aşa: “Vestiţi evanghelia întotdeauna. Şi, dacă ar fi necesar, cu cuvintele”. Ce vrea să însemne asta? A vesti evanghelia cu autenticitatea vieţii, cu coerenţa vieţii” (Papa Francisc în Discursul adresat seminariştilor, novicilor şi novicelor!).

Reţine

Trebuie să predicăm evanghelia, să vestim apropierea împărăţiei lui Dumnezeu. Şi doar dacă este necesar să ne folosim şi de cuvinte.

Miercuri, 10 iulie 2013 

Miercuri din saptamâna a 14-a de peste an
Sf. Victoria, m.

 

LECTURA I
Acum, ispăşim greşeala făcută faţă de fratele nostru.

Citire din cartea Genezei 41,55-57; 42,5-7a.17-24a
⁵⁵ În timpul celor şapte ani de foamete pe care îi prezisese Iosif, poporul a început să ceară pâine de la faraon. Dar faraonul le zicea tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif şi faceţi ce vă spune el!” ⁵⁶ Când foametea s-a întins în toată ţara, Iosif a deschis toate grânarele, ca să vândă grâu egiptenilor. Dar foametea devenea tot mai cumplită în ţara Egiptului ⁵⁷ şi din toate părţile veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosif, căci pe tot pământul era foamete mare. ^42,5 Printre mulţi alţii, au venit şi fiii lui Israel ca să cumpere grâu, căci foametea bântuia şi la ei, în ţara Canaanului. ⁶ Cel care supraveghea vânzarea grâului pentru toată lumea era Iosif, deoarece el avea puteri depline în ţară. Când au sosit, fraţii lui Iosif s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. ^7a Cum i-a văzut, Iosif i-a recunoscut, dar i-a tratat ca pe nişte străini şi le-a vorbit cu asprime. ¹⁷ I-a ţinut sub pază sigură timp de trei zile, ¹⁸ iar a treia zi le-a spus: „Faceţi ceea ce vă voi spune şi veţi scăpa cu viaţă, căci mă tem de Dumnezeu. ¹⁹ Dacă sunteţi oameni cinstiţi, unul dintre voi să rămână în această închisoare, iar ceilalţi plecaţi şi duceţi grâu ca să vă hrăniţi familiile. ²⁰ Apoi să mi-l aduceţi pe fratele vostru cel mai mic, ca să-mi dovediţi adevărul spuselor voastre şi să nu fiţi pedepsiţi cu moartea”. ²¹ Ei s-au învoit, dar îşi spuneau unii către alţii: „De bună seamă, noi ispăşim greşeala pe care am făcut-o faţă de fratele nostru Iosif; noi am văzut jalea sufletului său, când se ruga de noi şi nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta”. ²²Atunci Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: „Oare nu v-am spus să nu săvârşiţi această crimă împotriva fratelui vostru mai mic? Dar voi nu m-aţi ascultat şi acum plătim pentru sângele lui”. ²³ Deoarece se foloseau de un interpret, ei nu şi-au dat seama că Iosif îi înţelegea. ^24a Dar Iosif s-a retras şi a început să plângă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,2-3.10-11.18-19 (R.: cf. 22)
R.: Domnul îl hrăneşte pe poporul său.
² Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
lăudaţi-l cu lăuta cu zece coarde.
³ Cântaţi-i cântare nouă,
însoţiţi strigătele voastre cu cântări alese. R.

¹⁰ Domnul răstoarnă planurile naţiunilor,
el zădărniceşte hotărârile popoarelor.
¹¹ Planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale din neam în neam. R.

¹⁸ Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi spre cei care se tem de dânsul,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
¹⁹ ca să-i scape de la moarte
şi să-i hrănească în timp de foamete. R.

ALELUIA Mc 1,15
(Aleluia) Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, spune Domnul;
întoarceţi-vă la Dumnezeu şi credeţi în evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergeţi la oile pierdute ale casei lui Israel.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,1-7
În acel timp, ¹ chemându-i la sine pe cei doisprezece ucenici, Isus le-a dat putere ca să scoată duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. ² Iată numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon, numit Petru, şi Andrei, fratele său; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele său; ³ Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; ⁴ Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. ⁵ Pe aceşti doisprezece Isus i-a trimis în misiune, spunându-le: „Nu mergeţi la păgâni şi nu intraţi în nici o cetate a samaritenilor. ⁶ Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. ⁷ În drumul vostru vestiţi că împărăţia cerurilor este aproape”.

Cuvântul Domnului