Prea târziu te-am iubit…

Fragmentul propus astăzi pentru Oficiul Lecturilor aduce multă lumină asupra unora dintre cele mai dificile pasaje din evanghelie: „Vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor” (Lc 10,3) şi „Fiți, deci, înțelepți ca șerpii și simpli ca porumbeii” (Mt 10,16). Iată cum ne învaţă sfântul Ioan Crisostomul:

Dacă vom fi miei, vom învinge, dacă vom fi lupi, vom fi învinși

Atât timp cât vom fi miei, vom învinge și, chiar dacă vom fi înconjurați de lupi numeroși, vom reuși să-i întrecem. Dar dacă vom deveni lupi, vom fi învinși, pentru că vom fi lipsiți de ajutorul păstorului. El nu paște lupi, ci miei. Pentru aceasta, el va pleca și te va lăsa singur, deoarece îl împiedici să-și arate puterea.
Este ca și cum Cristos ar fi spus: Nu vă tulburați pentru faptul că, trimițându-vă între lupi, vă poruncesc să fiți ca mieii și porumbeii. Aș fi putut să vă spun contrariul și să vă scutesc de orice suferință, împie­di­cându-vă să fiți expuși ca niște miei în fața lupilor și să vă fac mai puternici decât leii. Însă este necesar să se întâmple așa, pentru că vă face mai glorioși și arată puterea mea. Același lucru îl spunea lui Paul: Îți este sufi­cient harul meu, căci puterea mea se arată în slăbi­ciune (2Cor 12,9). Așadar, eu v-am voit așa de blânzi. Pentru aceasta, atunci când spune: Vă trimit ca pe niște miei (Lc 10,3) vrea să-i facă să înțeleagă că nu trebuie să se dea bătuți, pentru că el știe bine că, prin blândețea lor, vor fi de neînvins înaintea tuturor.
Apoi, voind ca ucenicii săi să acționeze în mod spon­tan, pentru a nu părea că totul derivă din har și să nu creadă că sunt premiați fără nici un motiv, el adaugă: Fiți, deci, înțelepți ca șerpii și simpli ca porumbeii (Mt 10,16). Dar ce poate să facă înțelepciunea noastră, s-ar putea obiecta, în mijlocul atâtor pericole? Cum am putea fi înțelepți când suntem loviți de atâtea furtuni? Ce va putea face un miel cu înțelepciunea, atunci când este înconjurat de lupi fioroși? Oricât de mare ar fi simpli­tatea unui porumbel, la ce-i va folosi atunci când va fi atacat de vulturi? Desigur, acelor animale nu le folo­sește, însă vouă vă va folosi foarte mult.
Să vedem ce fel de înțelepciune cere: cea a șarpelui. După cum șarpele părăsește totul, chiar și trupul, și nu se opune, numai ca să-și salveze capul, tot așa, și tu, numai ca să salvezi credința, părăsește totul: bunurile, trupul și chiar viața. Credința este asemenea capului și rădăcinii. Păstrând-o, chiar dacă vei pierde totul, vei recâștiga toate cu mai mare belșug. Iată de ce nu porun­cește să fie numai simpli sau numai înțelepți, ci unește aceste două calități, așa încât să devină virtuți. El cere înțelepciunea șarpelui, pentru ca tu să nu primești răni mortale, și simplitatea porumbeilor, ca să nu te răzbuni pe cel ce te insultă și să nu îndepărtezi, prin răzbunare, pe cei care îți întind curse. Înțelepciunea fără simplitate nu folosește la nimic.
Nimeni să nu creadă că aceste porunci nu se pot prac­tica. Cristos cunoaște, mai bine decât oricine, natura lucrurilor. El știe bine că violența nu se oprește prin violență, ci prin blândețe.

Din Omiliile asupra Evangheliei după Matei ale sfântului Ioan Crisostomul, episcop
(Omil. 33, 1.2: PG 57, 389-390)