Prea târziu te-am iubit…

Una dintre trăsăturile cele mai plăcute ale lui Isus, aşa cum ni-l prezintă evangheliile, este concizia sa. Felul său de a acţiona şi de a vorbi este întotdeauna scurt şi cuprinzător. Fără un discurs pompos, fără o prelegere despre cât de rea este lepra sau ce păcate ne pot duce la această boală (sau oricare alta!), fără să treacă în revistă viaţa celui ce apelează la el, Isus spune doar atât: „Vreau, curăţă-te!”. Şi îndată lepra a dispărut. La fel de concis şi clar este şi apostolul Ioan care ne spune: „Cine îl are pe Fiul are viaţă; cine nu îl are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa”. Totul este cât se poate de clar: doar împreună cu Cristos avem viaţă. Însă evanghelia ne spune că la fel de concişi şi clari trebuie să fim şi noi, după imaginea omului care a apelat la Cristos pentru a fi vindecat: „văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a rugat zicându-i: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă cureţi”. Atât. Şi a fost vindecat.

Și noi trebuie să învăţăm pentru viaţa noastră de credinţă concizia şi claritatea. În rugăciunile noastre trebuie să ne asemănăm acestui om plin de credinţă: să fim clari, să fim precişi, să nu „spunem vorbe multe ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor” (Mt 6,7). Totodată, indiferent de forma pe care o are rugăciunea noastră, nu trebuie să uităm esențialul: „Doamne, dacă voieşti”. De altfel, este ceea ce zilnic ne rugăm atunci când spunem: „Tatăl nostru, care eşti în ceruri… facă-se voia ta!”. Binele pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi este cu mult peste puterea noastră de imaginaţie, chiar dacă, pentru a ajunge la acest bine trebuie, uneori, să parcurgem drumuri pe care nu le-am luat în calcul.

Totodată, împreună cu claritatea rugăciunilor noastre, trebuie să ne însuşim şi claritatea adevărurilor noastre de credinţă: împreună cu Cristos avem viaţă, primim vindecarea, suntem salvaţi. Separaţi de Cristos, prin păcat sau prin indiferenţă, murim, suferim. Singurul care poate potoli seceta spirituală este Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Moartea sufletului nu poate să-şi găsească învierea şi purificarea în afara lui Cristos şi a cuvântului său: „Vreau, curăţă-te!”.

Reţine

„Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor! Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi” (Mt 6,7-8).

Sâmbăta, 11 ianuarie 2014 

11 ianuarie Ss. Honorata, fc.; Teodosie, calug. 1In 5,5-6.8-13; Ps 147; Lc 5,12-16

LECTURA I Duhul, apa şi sângele. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 5,5-6.8-13 Preaiubiţilor, ⁵ Cine este cel care învinge lumea, dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? ⁶ El, Isus Cristos, este acela care a venit prin apă şi sânge: nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge, şi Duhul mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă el este adevărul. ⁸ Trei sunt care dau mărturie: Duhul, apa şi sângele, şi aceştia trei mărturisesc la fel. ⁹ Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare. Şi aceasta este mărturia lui Dumnezeu: el a dat mărturie despre Fiul său. ¹⁰ Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuşi. Cine nu dă crezare lui Dumnezeu îl face mincinos, pentru că nu crede în mărturia pe care Dumnezeu o încredinţează Fiului său. ¹¹ Iar mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul său. ¹² Cine îl are pe Fiul are viaţa; cine nu îl are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa. ¹³ V-am scris aceste lucruri vouă care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţa veşnică.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 147,12-13.14-15.19-20 (R.: 12a) R.: Laudă, Ierusalime, pe Domnul Dumnezeul tău. ¹² Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă, Sioane, pe Dumnezeul tău. ¹³ Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale, El binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

¹⁴ El dă pace ţinutului tău şi te satură cu cel mai bun grâu. ¹⁵ El îşi trimite poruncile pe pământ, cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

¹⁹ El vesteşte lui Iacob cuvântul său, lui Israel legile şi poruncile sale. ²⁰ El n-a făcut aşa cu celelalte popoare şi ele nu cunosc poruncile lui. R.

VERS LA EVANGHELIE Mt 4,23 (Aleluia) Isus propovăduia evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA Şi îndată lepra a dispărut. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,12-16 ¹² Isus era într-una dintre cetăţi, când iată veni la el un om plin de lepră; văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a rugat zicându-i: „Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţi”. ¹³ Isus, întinzând mâna, l-a atins pe lepros zicându-i: „Vreau, curăţă-te!” Şi îndată lepra a dispărut. ¹⁴ Isus i-a poruncit să nu spună nimănui. „Mergi, i-a spus el, arată-te preotului şi du-i pentru curăţirea ta ce a orânduit Moise; vindecarea ta va fi pentru oameni o mărturie”. ¹⁵ Vestea despre el se răspândea tot mai mult. Mulţimi numeroase se adunau ca să-l asculte şi să se vindece de bolile lor. ¹⁶ Dar el se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

Cuvântul Domnului