Prea târziu te-am iubit…

Timpurile noastre pun față în față recunoștința și impertinența, cunoașterea și ignoranța, viața și moartea. Fiecăruia i se prezintă, ca într-un supermarket, o gamă variată de oferte și este chemat să aleagă: virtutea sau viciul, binele sau răul. Astăzi ce alegi? Cum ai vrea să îți fie ziua? Astăzi poți alege să fii ca David și Ioan Botezătorul, sau ca Irod și Irodiada. Iar ceea ce alegi să fii astăzi, bine sau rău, îți va influența și trăirile de mâine. Fiecare alegere, fiecare faptă are ecou în veșnicie și nimic nu rămâne fără consecințe.

Astăzi putem fi asemenea lui David dacă alegem binele, dacă facem doar acele fapte care preamăresc prezența lui Dumnezeu în lume. David este un model pentru cei care doresc ca viața lor să fie un cântec, un psalm al iubirii față de Dumnezeu. Astăzi putem fi Ioan Botezătorul dacă vom atrage atenția celui care greșește. Astăzi trebuie să avem curajul să spunem adevărul celui care îl neagă, să avem curajul să înfruntăm întunericul și să aprindem o lumină în viața celui care nu îndrăznește să-și părăsească păcatul. Altfel spus, așa cum notează evanghelistul, astăzi fiecare trebuie să fim ca Ioan: „om drept și sfânt”.

Însă aceste două modele necesită efort: clipă de clipă trebuie să ne străduim și să ne educăm înclinațiile noastre, purtându-ne pașii spre calea cea bună, spre lumină. Este greu să pleci din întuneric spre lumină și de aceea alegem mai ușor lașitatea lui Irod decât verticalitatea lui Ioan Botezătorul, preferăm măreției lui David, josnicia Irodiadei. Dacă astăzi primim cuvântului Domnului, dacă simțim chemarea sa spre adevăr și ne mulțumim doar să ascultăm și să rămânem „descumpăniți, neștiind ce să facem”, în cele din urmă vom face răul. Dacă nu alegem binele, în cele din urmă se va ivi și pentru noi un „prilejul bun” pentru a păcătui, ocazia de a închide vocea conștiinței care ne îndemnă spre bine. Aceasta și pentru că virtutea, atingerea binelui necesită alegere și efort, în timp ce viciul, practicarea răului nu are nevoie decât de indiferență și nehotărâre.

Noi suntem slabi, asta o simțim clipă de clipă, dar știm că Domnul este de partea noastră, știm că „Domnul ne dă mari izbânzi”, este stânca și mântuitorul nostru.

Reține

Bucuria Domnului este omul care iese din indiferență și alege viața, binele, omul care depune efort clipă de clipă pentru a păstra în sine imaginea Creatorului, „chipul și asemănarea” sa, învingând înclinațiile proprii, comoditatea și curentul din jur.

Vineri, 7 februarie 2014 

Vineri din saptamâna a 4-a de peste an Sf. Richard, rege; Fer. Ana-Maria Adorni, calug.
Sir 47,2-12; Ps 17; Mc 6,14-29

LECTURA I David a cântat din toată inima psalmi Domnului şi l-a iubit pe Dumnezeu.
Citire din cartea lui Ben Sirah 47,2-12
² Precum grăsimea este separată de carne, tot aşa, David a fost pus la o parte dintre fiii lui Israel. ³ El s-a jucat cu leii, cum s-ar fi jucat cu iezii, şi cu urşii, cum s-ar fi jucat cu mieii. ⁴ În tinereţea sa, el l-a ucis pe uriaş şi a îndepărtat ocara poporului său, atunci când a aruncat piatra cu praştia şi a doborât aroganţa lui Goliat. ⁵ El l-a invocat pe Domnul Preaînalt care a pus în mâinile lui vigoarea, pentru a-l doborî pe puternicul luptător şi pentru a restabili forţele poporului său, ⁶ de aceea i-au acordat cinstea de a fi ucis zece mii de oameni: l-au sărbătorit, binecuvântându-l pe Domnul, atunci când i-au dat glorioasa coroană regală. ⁷ El a distrus pe duşmani de jur împrejurul ţării, i-a nimicit pe filisteni, vrăjmaşii săi, le-a distrus forţa, încât nu s-au mai ridicat nici până azi. ⁸ În tot ce a făcut, a înălţat cântări de laudă către Dumnezeu cel Preaînalt, proslăvindu-i măreţia. ⁹ Din toată inima el a cântat psalmi şi l-a iubit pe Creatorul său. ¹⁰ În faţa altarului el a pus cântăreţi şi glasurile lor făceau cântările mai duioase. El a dat strălucire sărbătorilor. ¹¹ A fixat şi a înfrumuseţat zilele de sărbătoare din timpul anului, pentru ca numele Domnului să fie preamărit şi cântările să răsune de dimineaţă în sfântul lăcaş. ¹² Domnul i-a iertat păcatele lui David şi i-a consolidat puterea pentru totdeauna, l-a făcut temelia alianţei sale cu regii, i-a înălţat tronul de glorie peste Israel.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 17,31.47 şi 50.51 (R.: cf. 47b)
R.: Binecuvântat să fie Dumnezeu, mântuitorul meu.
⁴⁷ Domnul este viu. Binecuvântată să fie stânca mea. Preamărit să fie Dumnezeu, mântuitorul meu. ⁵⁰ De aceea, Doamne, te voi preamări înaintea popoarelor, voi lăuda numele tău. R.

⁵¹ El dă mari izbânzi împăratului său, arată îndurarea faţă de unsul său, David, şi faţă de urmaşii lui pe vecie. R.

ALELUIA cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă curată şi generoasă, şi aduc roade bogate prin răbdare. (Aleluia)

EVANGHELIA Ioan, căruia am pus să i se taie capul, iată-l înviat din morţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,14-29
În acel timp, ¹⁴ regele Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, căci numele lui devenise foarte cunoscut. Se spunea: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi; iată pentru ce are puterea de a face minuni”. ¹⁵ Unii spuneau: „Este profetul Ilie”. Alţii spuneau: „Este un profet, ca cei de odinioară”. ¹⁶ Irod auzea aceste zvonuri şi spunea: „Ioan, căruia am pus să i se taie capul, iată-l înviat din morţi”. ¹⁷ Aceasta, pentru că regele Irod îl arestase pe Ioan şi-l aruncase în închisoare din pricina Irodiadei, soţia fratelui său Filip, pe care o luase în căsătorie. ¹⁸ Căci Ioan îi spusese lui Irod: „N-ai dreptul s-o iei în căsătorie pe soţia fratelui tău”. ¹⁹ De aceea, Irodiada îi purta duşmănie şi ar fi voit să-l ucidă, dar nu putea, ²⁰ pentru că Irod se temea de Ioan; îl ştia om drept şi sfânt şi-l ocrotea. De câte ori îl auzea, stătea descumpănit, neştiind ce să facă. Cu toate acestea îl asculta cu plăcere. ²¹ Dar s-a ivit un prilej bun pentru Irodiada, când cu ocazia aniversării Irod a dat un ospăţ, la care i-a invitat şi pe dregătorii de la curtea sa şi pe comandanţii armatei, împreună cu căpeteniile din Galileea. ²² Fiica Irodiadei a intrat la ospăţ, a dansat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor săi aşa de mult, încât regele i-a spus fetei: „Cere-mi orice vrei şi-ţi voi da!” ²³ Şi a adăugat cu jurământ: „Orice îmi vei cere îţi voi da, chiar şi jumătate din regatul meu”. ²⁴ Fata a ieşit afară la mama sa şi a întrebat-o: „Ce să cer?” Irodiada i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul!” ²⁵ Copila a intrat în grabă la rege şi i-a spus: „Vreau să-mi dai îndată pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul”. ²⁶ Atunci regele s-a întristat, dar n-a voit s-o refuze, din pricina jurământului făcut în faţa oaspeţilor. ²⁷ De aceea, a trimis imediat un soldat cu porunca de a-i aduce capul lui Ioan. Soldatul s-a dus la închisoare şi i-a tăiat capul lui Ioan. ²⁸ Apoi a adus capul pe o tipsie, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. ²⁹ Ucenicii lui Ioan, când au auzit aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.

Cuvântul Domnului