Prea târziu te-am iubit…

Cât de contrastante sunt cele două lecturi: slăbiciunea și păcatul omului, din prima lectură, stau alături de puterea și bunătatea Domnului, revelate nouă prin Isus Cristos. În timp ce Ieroboam duce omul la păcat și-l îndepărtează de Dumnezeu, Cristos salvează omul și îi potolește foamea. În timp ce regele Ieroboam construiește idoli, regele Cristos repară chipul lui Dumnezeu prezent în om.

Noi unde ne găsim: așezați la picioarele lui Isus, ascultându-i cuvântul, sau pe „înălțimile” propriilor idoli? Sfâșietor și adevărat este cântecul psalmistului: „Noi am păcătuit ca și părinții noștri; am săvârșit nelegiuirea”…am schimbat adevărata slavă a lui Dumnezeu „cu chipul unui bou care mănâncă iarbă”. Am renunțat la adevăr, am preferat micimea în locul măreției Domnului. De aceea astăzi ne rugăm: „Amintește-ți de noi, Doamne, și ajută-ne să ne amintim de tine”. Vrem ca Domnul să-și amintească de noi, să-și îndrepte spre noi fața sa și să ne întoarcă inima spre el, să nu mai păcătuim.

Păcătuim pentru că suntem slabi, pentru că ne bizuim pe propriile puteri, pentru că ne temem în fața viitorului: nu credem în fericirea zilei de mâine – și cu atât mai puțin în fericirea vieții veșnice – și de aceea vrem să smulgem zilei de astăzi toată fericirea, tot binele. În fața unui viitor necunoscut alegem să trăim prezentul la maxim, în loc să ne apropiem de Cristos și să punem viața noastră în mâinile lui.

De fapt, acest adevăr leagă cele două lecturi: neliniștea în fața unui viitor necunoscut. Nici Ieroboam, nici ucenicii nu știau ce avea să urmeze. Primul s-a temut să nu fie detronat și a acționat mânat de impulsul de dominare, de putere. Și s-a ruinat pentru totdeauna. Ucenicii însă, în momentul neputinței lor, și-au prezintat în fața lui Dumnezeu problemele: „Doamne, de unde am putea procura pâine pentru ei?”. Grijile lor le-au pus în mâinile lui Dumnezeu, iar soluția nu a întârziat să apară: toți au mâncat pe săturate prin puterea lui Cristos. Noi ce facem în fața viitorului? În cine ne punem încrederea? Ne bizuim pe salvarea care va veni din prezența unor „idoli”: bani, putere, înțelepciune etc.? Ori, plini de credință și umilință, punem problemele noastre în mâinile Domnului convinși că el rânduiește totul spre binele celor care se încred în el?

Reține

Viitorul este în mâinile Domnului, stăpânul timpului și al istoriei. Însă ziua de mâine este pregătită prin alegerile pe care le facem astăzi. Așadar, astăzi construim idoli sau rămânem cu Cristos?

Sâmbăta, 15 februarie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 5-a de peste an
Sf. Claudiu de la Colombičre, pr.
1Rg 12,26-32;13,33-34; Ps 105; Mc 8,1-10

LECTURA I
Ieroboam a făcut doi viţei de aur.
Citire din cartea întâi a Regilor 12,26-32; 13,33-34
În zilele acelea, ²⁶ Ieroboam şi-a zis în inima lui: „Acum regatul s-ar putea întoarce din nou la casa lui David. ²⁷ Dacă poporul continuă să urce la Ierusalim pentru a oferi jertfe în templul Domnului, inima lui se va întoarce către stăpânul său Roboam, regele lui Iuda, fiul lui Solomon, iar pe mine mă vor ucide”. ²⁸ După ce a chibzuit, Ieroboam a poruncit să se toarne doi viţei de aur şi a spus poporului: „Destul v-aţi tot dus la Ierusalim! Israele, iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului”. ²⁹ Pe unul dintre cei doi viţei i-a pus în Betel şi astfel a săvârşit un mare păcat. ³⁰ Pe celălalt poporul l-a însoţit la Dan, mergând în procesiune. ³¹ Ieroboam a construit un sanctuar pe înălţimi, a orânduit preoţi luaţi din toate triburile poporului, care însă nu erau descendenţi ai lui Levi. ³² Pentru ziua a cincisprezecea din luna a opta, Ieroboam a stabilit o sărbătoare asemănătoare cu aceea ţinută în Iuda şi s-a urcat la altar. El a făcut la fel la Betel, oferind jertfe viţeilor pe care îi făcuse; la Betel i-a pus să slujească pe preoţii ilegitimi pe care îi orânduise. ^13,33 Ieroboam a continuat cu purtarea lui cea rea: n-a încetat să orânduiască preoţi ilegitimi, luaţi din tot poporul: pe toţi cei care doreau îi făcea preoţi ai înălţimilor. ³⁴ Acesta a fost păcatul casei lui Ieroboam, păcat care i-a atras ruina şi dispariţia ei de pe faţa pământului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 105,6-7a.19-20.21-22 (R.: 4a)
R.: Aminteşte-ţi de noi, Doamne, din iubire faţă de poporul tău.
⁶ Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri; am săvârşit răul, am săvârşit nelegiuirea. ^7a Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile tale. R.

¹⁹ Părinţii noştri au făcut un viţel în Horeb, s-au închinat înaintea unui chip turnat, ²⁰ şi au schimbat slava lor adevărată cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

²¹ Au uitat de Dumnezeu, mântuitorul lor, care a făcut lucruri mari în Egipt, ²² minuni în ţara lui Ham, semne minunate la Marea Roşie. R.

ALELUIA Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine trăieşte omul, dar şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Au mâncat pe săturate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,1-10
¹ În zilele acelea, când se afla din nou în jurul lui Isus o mare mulţime de oameni, cum nu aveau ce să mănânce, Isus i-a chemat la sine pe ucenici şi le-a spus: ² „Mi-e milă de această mulţime, căci de trei zile sunt cu mine şi n-au nimic de mâncare. ³ Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor cădea pe drum; căci unii dintre ei sunt veniţi de departe”. ⁴ Ucenicii i-au răspuns: „De unde am putea procura pâine pentru ei, aici în acest ţinut nelocuit, ca să mănânce toţi pe săturate?” ⁵ El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” I-au răspuns: „Şapte”. ⁶ Atunci a dat poruncă mulţimii să se aşeze pe pământ. Apoi, luând cele şapte pâini şi mulţumind, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le împartă; şi ei le-au împărţit mulţimii. ⁷ Aveau şi câţiva peştişori. Isus i-a binecuvântat şi a poruncit să-i împartă şi pe aceştia. ⁸ Ei au mâncat pe săturate şi cu firimiturile care au rămas au umplut şapte coşuri. ⁹ Erau aproximativ patru mii de oameni. Apoi Isus le-a dat drumul. ¹⁰ Îndată după aceasta, s-a urcat în barcă împreună cu ucenicii şi a plecat în ţinutul Dalmanutei.

Cuvântul Domnului