Prea târziu te-am iubit…

Care este reacția noastră în fața unor persoane care se laudă, deși vedem cât se poate de clar că nu au nici cu ce și nici de ce să se laude? Zilnic ne este dat să întâlnim oameni plini de cuvinte: câte de bravi sunt ei, câte au realizat și câte vor mai realiza. Trist este că uneori, în fața unor oameni atât de „realizați”, fie ne descurajăm și zicem că noi, în comparație cu ei, nu suntem buni de nimic, fie ne umplem de invidie pentru că el are și face atâtea, iar noi abia reușim să ne împlinim obligațiile de la o zi la alta. Deși nu ar trebui, lăudăroșenia și mândria celorlalți așterne peste noi un văl de tristețe și invidie. Ca să nu mai spunem de acele situații când noi înșine, pentru a nu fi mai prejos, ne umplem de tot fel de laude nemeritate. Însă nu trebuie să mai fie așa! Noi nu avem motive să ne lăudăm și nici nu trebuie să ne întristăm în fața etalării altora.

Astăzi trebuie să tacă cuvintele și să vorbească faptele. Nu mai trebuie să privim la cuvintele celorlalți, ci la faptele lor. Astăzi noi înșine nu trebuie să folosim cuvinte mărețe despre noi, ci trebuie să lăsăm faptele să vorbească. Și… ce spun faptele noastre despre noi? Este pozitivă mărturia faptelor noastre? Suntem noi printre cei care, voind să meargă pe urmele Domnului, ne-am luat crucea în fiecare zi și l-am urmat? Ce spun faptele despre cel de lângă noi care ne întristează cu lăudăroșenia sa și ne face să ne simțim atât de mici? Nu cumva ne întristăm degeaba? Faptele sunt cele care mențin vie credința, faptele sunt cele care desăvârșesc și definesc cel mai bine o persoană. Faptele noastre spun cel mai bine dacă noi suntem capabili să ne câștigăm viața pierzând-o pentru Cristos și pentru evanghelia sa; faptele noastre sunt atât de grăitoare și dau mărturie despre noi dacă ne rușinăm sau nu de Cristos și de cuvintele sale.

De atâtea ori am auzit spunându-se: „Lauda de sine nu miroase a bine”. Să nu mai fim atât de concentrați pe cuvintele noastre, mereu atenți la ceea ce spunem ca să fim bine în fața oamenilor, ci să ne concentrăm mai mult pe faptele care formează viața noastră: ele sunt fie ale unui ucenic care-și poartă crucea și dă mărturie despre evanghelie, fie ale unuia care, voind să-și salveze viața prin cuvinte, și-o pierde din cauza faptelor sale rele!

Reține

Cristos caută în viața ta mărturia faptelor și nu are nevoie de cuvintele care te laudă. Domnul vrea în viața ta acele fapte care mențin credința vie: purtarea crucii și mărturia despre Cristos și evanghelia sa.

Vineri, 21 februarie 2014 

Vineri din saptamâna a 6-a de peste an
Sf. Petru Damian, ep. înv. *
Iac 2,14-24.26; Ps 111; Mc 8,34-9,1

LECTURA I
După cum trupul care nu mai respiră este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 2,14-24.26
Fraţii mei, ¹⁴ ce-i foloseşte cuiva dacă pretinde că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa aceasta să-l mântuiască? ¹⁵ Să presupunem că un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele ¹⁶ şi cineva dintre voi le spune: „Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele de trebuinţă trupului, la ce ar folosi aceasta? ¹⁷ Tot aşa şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă. ¹⁸ Unui atare om i s-ar putea spune: „Tu pretinzi că ai credinţă, eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte; eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea. ¹⁹ Tu crezi că există un singur Dumnezeu: şi ai dreptate. Şi diavolii cred, dar tremură de frică. ²⁰ Om fără de minte ce eşti, vrei o dovadă că credinţa fără fapte este fără valoare? ²¹ Priveşte la Abraham, părintele nostru. Dumnezeu a făcut din el un om drept, datorită faptelor sale: Abraham l-a oferit pe altar pe fiul său Isaac. ²² Vezi bine, credinţa lui lucra în faptele sale şi faptele sale i-au făcut credinţa desăvârşită. ²³ Astfel s-au împlinit cuvintele Scripturii: „Abraham a avut credinţă în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca îndreptăţire şi a fost numit prieten al lui Dumnezeu”. ²⁴ Vedeţi, omul devine drept datorită faptelor sale şi nu numai prin credinţa sa. ²⁶ Căci, după cum trupul care nu mai respiră este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111,1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 1)
R.: Fericit este omul care păzeşte poruncile Domnului.
sau
R.: Legea Domnului este izvor de bucurie.
¹ Fericit este omul care se teme de Domnul, care îşi află bucuria în poruncile sale! ² Seminţia lui va fi puternică în lume şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

³ În casa lui va fi belşug şi bogăţie, dreptatea lui rămâne pe vecie. ⁴ El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi, el este blând, îndurător şi drept. R.

⁵ Fericit este omul care are milă şi ajută cu bucurie, el îşi rânduieşte bunurile cu dreptate. ⁶ El nu se clatină niciodată şi dreptatea lui va fi amintită veşnic. R.

ALELUIA In 15,15b
(Aleluia) V-am numit prietenii mei, spune Domnul; deoarece toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute vouă. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cel care îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,34-9,1
În acel timp, ³⁴ chemând mulţimea şi pe ucenicii săi, Isus le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze. ³⁵ Căci cel care vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, însă cel care îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva. ³⁶ Ce-i foloseşte omului dacă a câştigat lumea întreagă, dar îşi pierde viaţa? ³⁷ Ce sumă ar putea plăti pentru a-şi răscumpăra viaţa? ³⁸ Dacă îi este cuiva ruşine de mine şi de cuvintele mele în faţa acestei generaţii adultere şi păcătoase, şi Fiului omului îi va fi ruşine de el, când va veni în slava Tatălui său împreună cu sfinţii îngeri”. ^9,1 Şi le-a mai spus: „Vă spun adevărul, unii dintre cei de faţă nu vor muri, până nu vor fi văzut împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”.

Cuvântul Domnului