Prea târziu te-am iubit…

„Cu o floare nu se face primăvară”, nici măcar astăzi, de 1 martie. Dar cu o rugăciune se face „primăvară”? Oare poate rugăciunea să schimbe în bine viața noastră? Răspunsul afirmativ al apostolului Iacob ne dă curaj: „rugăciunea stăruitoare a celui drept are o mare putere”.

Însă apostolul Iacob ne vorbește mai mult decât despre o simplă rugăciune, ne vorbește despre un sacrament care deseori este trecut cu vederea, mai ales pentru că nu este bine înțeles. Apostolul spune: „Dacă cineva dintre voi este bolnav să-i cheme pe preoții Bisericii; ei să se roage asupra lui, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului”. Este exact ceea ce face preotul atunci când merge la un bolnav pentru a-i administra sacramentul „Ungerea bolnavilor” sau „Sfântul Maslu”. Mulți sunt speriați de acest sacrament și îl asociază doar cu moartea. Deseori este privit ca un ritual aducător de moarte, ca și cum cine-l primește trebuie să moară imediat.

Astăzi apostolul ne reamintește valoarea acestui sacrament și mai ales ne învață că nu trebuie să ne temem de el, nu trebuie să-l mai amânăm până când, din păcate, este prea târziu. Ce fel de creștini suntem dacă ne temem de un sacrament?! Cum ar putea un dar al lui Dumnezeu să ne facă rău nouă sau celor dragi ai noștri? Ungerea bolnavilor este un sacrament de vindecare, un ritual făcut pentru binele și însănătoșirea celui bolnav. Acesta este un sacrament care întărește în timpul suferinței și al bătrâneții. Așa cum Isus îi binecuvânta pe copii punându-și mâinile peste ei, așa și preotul se roagă asupra celui bolnav și îl unge cu untdelemnul bolnavilor. Și face aceasta cu credința subliniată atât de bine de apostolul Iacob: „Această rugăciune însuflețită de credință îl va salva pe cel bolnav; Domnul îi va aduce alinare și dacă omul a săvârșit păcate îi vor fi iertate”. Chemarea preotului la cei bolnavi, rugăciunile făcute lângă patul celor aflați în suferință și ungerea bolnavilor sunt momente de har, care pot aduce în viața noastră acea lumină și acea mireasmă plăcută a primăverii: speranța.

Să reînvățăm să cerem sacramentele, să ne amintim mereu că suntem datori să ne rugăm unii pentru alții, să ne convertim unii pe alții „aducându-ne pe calea cea bună” și că nu trebuie să împiedicăm pe nimeni să meargă mai aproape de Domnul pentru a-i primi binecuvântarea.

Reține

Rugăciunea are o mare putere: însuflețită de credință îl salvează pe cel bolnav și îi aduce alinarea Domnului (cf. Iac 5,15.16).

Sâmbăta, 1 martie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 7-a de peste an
Sf. Albin, ep.
Iac 5,13-20; Ps 140; Mc 10,13-16

LECTURA I
Rugăciunea stăruitoare a celui drept are o mare putere.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 5,13-20
¹³ Preaiubiţilor, dacă unul dintre voi este mâhnit, să se roage; dacă este vesel, să-i cânte Domnului. ¹⁴ Dacă cineva dintre voi este bolnav, să-i cheme pe preoţii Bisericii; ei să se roage asupra lui, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. ¹⁵ Această rugăciune însufleţită de credinţă îl va salva pe cel bolnav; Domnul îi va aduce alinare şi dacă omul a săvârşit păcate îi vor fi iertate. ¹⁶ Recunoaşteţi-vă păcatele unii în faţa altora şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Căci rugăciunea stăruitoare a celui drept are o mare putere. ¹⁷ Profetul Ilie era un om ca şi noi; cu toate acestea, când s-a rugat cu insistenţă, ca să nu plouă, n-a plouat pe pământ timp de trei ani şi şase luni. ¹⁸ Apoi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie, iar pământul a adus roadele sale. ¹⁹ Fraţii mei, dacă unul dintre voi rătăceşte de la adevăr şi cineva îl aduce pe calea cea bună, atunci să ştiţi: ²⁰ cel care îl întoarce pe un păcătos de pe drumul greşit pe care se află, acela îl va salva de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 140,1-2.3 şi 8 (R.: 2a)
R.: Rugăciunea mea să se înalţe către tine, ca fumul de tămâie.
¹ Doamne, eu te chem, vino degrabă în ajutorul meu, ia aminte la glasul meu, când strig către tine. ² Rugăciunea mea să se înalţe spre tine ca fumul de tămâie, ridicarea mâinilor mele să fie în faţa ta ca jertfa de seară. R.

³ Pune, Doamne, strajă buzelor mele şi păzeşte uşa gurii mele. ⁸ Doamne Dumnezeule, către tine îmi îndrept privirea, la tine caut adăpost; fii apărătorul vieţii mele. R.

ALELUIA cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,13-16
În acel timp, ¹³ mulţimile aduceau copii la Isus ca să-şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii îi dojeneau aspru pe cei care îi aduceau. ¹⁴ Văzând aceasta, Isus s-a supărat şi le-a spus: „Lăsaţi copiii să vină la mine; nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. ¹⁵ Vă spun adevărul: cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil nu va intra în ea”. ¹⁶ Şi Isus îi lua pe copii în braţe şi-i binecuvânta, punându-şi mâinile peste ei.

Cuvântul Domnului