Prea târziu te-am iubit…

Astăzi nu este doar o zi de post, ci este și o zi plină de cadouri, de atenții și urări, îndreptate în primul rând spre mamele noastre, spre cele prin care a ajuns la noi cel mai mare dar al lui Dumnezeu: viața. De fapt, a dărui este o caracteristică esențială a acestui timp de post. Iar Domnul, prin cuvântul său, ne invită la un tip special de dăruire: „Când vei da din toată inima pâinea ta celui flămând, lumina ta va răsări în întuneric”.

Timpul postului mare ne oferă spațiul și imboldul adecvat pentru a exercita pomana, faptele de milostenie trupească, acele acțiunile caritabile prin care venim în ajutorul aproapelui în nevoile lui trupești. Faptele de milostenie trupească sunt, mai ales, a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i adăposti pe cei fără locuință, a-i îmbrăca pe cei zdrențăroși, a-i vizita pe bolnavi și pe cei închiși, a-i îngropa pe cei morți. Printre aceste gesturi, pomana făcută celor săraci este una dintre principalele mărturii ale iubirii frățești: ea este și o faptă de dreptate plăcută lui Dumnezeu (cf. CBC 2447).

Însă așa cum știm, împreună cu faptele de milostenie trupească trebuie să facem și fapte de milostenie spirituală: a instrui, a sfătui, a mângâia, a încuraja, a ierta și a suporta cu răbdare. Isus face – și ne invită și pe noi să-l urmăm și să facem – un salt calitativ esențial trecând de la a dărui cele necesare pentru trup, la a dărui cele necesare pentru suflet: iertarea și sprijinirea celor care se află în căutarea vocațiilor lor. Este nevoie de oameni care să facă lumină în viața celor care nu-și găsesc drumul vieții sau nu au puterea de a-l urma.

Curajul lui Cristos de a se apropia de cei săraci, de cei marginalizați, de cei păcătoși trebuie să ne facă și pe noi să parcurgem distanța care ne separă de ei. Să nu ne fie frică să mergem spre ei și să le oferim ajutorul, să-i scoatem la lumina pe care Domnul o promite celor care știu să-și împartă bunurile (spirituale și materiale) cu cei nevoiași. Iar singura răsplată pentru binele făcut să o așteptăm de la Domnul. Nimeni nu știe și nu poate să ne răsplătească mai bine decât el: „Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor, ale cărui ape nu seacă niciodată”.

Reține

Toată cinstea și recunoștința mamelor noastre, primele care ne-au oferit ceva: inestimabilul dar al vieții. Iar orice dar primit ne „constrânge” și ne învață ca la rândul nostru să oferim, să fim generoși. Cât dăruiesc?

Sâmbăta, 8 martie 2014 

Sâmbata dupa Miercurea Cenusii
Sf. Ioan al lui Dumnezeu, calug. *
Is 58,9b-14; Ps 85; Lc 5,27-32

LECTURA I
Când vei da din toată inima pâinea ta celui flămând, lumina ta va răsări în întuneric.
Citire din cartea profetului Isaia 58,9b-14
Aşa vorbeşte Domnul: ^9b „Dacă vei îndepărta din mijlocul tău asuprirea, gestul de ameninţare şi cuvintele de ocară, ¹⁰ dacă vei da de mâncare celui flămând şi vei aduce mângâiere celui amărât, atunci lumina ta va răsări în întuneric şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare. ¹¹ Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor, ale cărui ape nu seacă niciodată. ¹² Pe vechile tale ruine vor fi ziduri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit reparator de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită. ¹³ Dacă-ţi vei opri piciorul în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi o vei cinsti fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti lucruri deşarte, atunci îţi vei afla desfătarea în Domnul. ¹⁴ Eu voi duce carul tău triumfal pe culmile cele mai înalte ale ţării şi voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău, Iacob, căci gura Domnului a vorbit acestea”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 85,1-2.3-4.5-6 (R.: 11a)
R.: Învaţă-mă, Doamne, căile tale şi condu-mă cu adevărul tău.
¹ Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi răspunde-mi, mie, celui sărman şi nefericit. ² Păzeşte-mi sufletul pentru că îţi sunt credincios. Mântuieşte pe slujitorul tău, care se încrede în tine. R.

³ Tu eşti Dumnezeul meu, ai milă de mine; Doamne, către tine strig ziua întreagă. ⁴ Înveseleşte inima slujitorului tău! Către tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. R.

⁵ Căci tu, Doamne, eşti bunătate şi îndurare, pentru toţi care te cheamă. ⁶ Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea; ia aminte la glasul plângerilor mele. R.

VERS LA EVANGHELIE
Ex 33,11 Nu vreau moartea celui păcătos, ci să se întoarcă de la calea lui şi să rămână viu.

EVANGHELIA
N-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, dar pe cei păcătoşi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,27-32
În acel timp, trecând prin faţa unui punct vamal, ²⁷ Isus a văzut un vameş, cu numele de Levi, şezând la masa lui de lucru, şi i-a zis: „Urmează-mă!” ²⁸ Iar vameşul, lăsând totul, s-a ridicat şi a mers după Isus. ²⁹ Levi a făcut un ospăţ mare în casa lui, în cinstea lui Isus; mulţime mare de vameşi şi alţi oaspeţi şedeau cu ei la masă. ³⁰ Dar fariseii şi cărturarii, care erau de partea lor, murmurau zicând către ucenicii lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi păcătoşii?” ³¹ Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de medic, ci cei bolnavi. ³² N-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

Cuvântul Domnului