Ascultarea

Ascultarea sau obediența este o virtute pe care trebuie să o căutăm și să o cultivăm în viața noastră. Este un mare beneficiu să-ți înrădăcinezi în suflet această virtute. Nici nu ne putem imagina cum ar fi fost lumea dacă Adam și Eva ar fi ascultat de porunca Domnului. După cum nu putem să ne imaginăm viața noastră fără ascultarea desăvârșită a Fiului. Acestea, neascultarea lui Adam și ascultarea fidelă a lui Cristos, l-au făcut pe apostolul Paul să exclame: „Căci precum prin neascultarea unui om au devenit păcătoși cei mulți, tot așa prin ascultarea unuia vor deveni drepți cei mulți”.

Păcatul este rod al neascultării. În timp ce rodul ascultării este mântuirea. Care este situația „ascultării” în viața noastră? Care sunt reacțiile noastre atunci când trebuie să ascultăm de Dumnezeu, de superiori, de părinți și de mulți alții care ne vor binele?

În fața asaltului mundan și violent care vine peste sufletul nostru, încercând să ne convingă să fim „liberi”, neascultători, răzvrătiții împotriva oricărui sistem de valori etc., să privim la exemplul lui Cristos. În fața ispitei de a decide în mod subiectiv ce e bine și ce e rău și a ispitei de a hotărî singuri încotro să mergem, fără nici un fel de sprijin sau ajutor, cu sentimentul unei false „independențe”, să nu strigăm: „Mie nu-mi spune nimeni ce să fac. Eu știu ce-i cel mai bine. Eu fac ce vreau”. Să nu ne amăgim, ci să îndrăznim să folosim cuvintele lui Cristos: „Pleacă din fața mea, Satană, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai lui să-i slujești”, de el să asculți.

Ascultarea, împreună cu celelalte două sfaturi evanghelice (sărăcia și celibatul), este un drum greu de parcurs astăzi. Este îndrăzneala de a merge împotriva curentului, însă răsplata este mare pentru cine îndrăznește. Așa cum ascultarea lui Isus a transformat blestemul morții în binecuvântare, în „prisosința” harului, la fel și ascultarea noastră va aduce roade. Trebuie să fim vocea acestui adevăr: toți cei care trăiesc în ascultare față de Dumnezeu se vor bucura de izvorul mântuirii veșnice (cf. Evr 5,7-9). Merită să ne ridicăm și să scuturăm praful de pe această virtute pe care Domnul a pus-o în inima noastră. Merită să fim și noi ascultători asemenea lui Cristos care ne-a mântuit „făcându-se ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce” (Fil 2,8).

Reține

De izvorul mântuirii veșnice se pot apropia doar cei care trăiesc în ascultare. Cum este în tine spiritul ascultării?

Duminică, 9 martie 2014 

† DUMINICA 1 din Post
Ss. Francisca Romana, calug.; 40 de soldati, m.
Gen 2,7-9;3,1-7; Ps 50;  Rom 5,12-19 (Rom 5,12.17-19); Mt 4,1-11

LECTURA I
Crearea protopărinţilor şi păcatul.
Citire din cartea Genezei 2,7-9; 3,1-7
⁷ Domnul Dumnezeu l-a creat pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în faţă duh de viaţă, şi omul a devenit astfel fiinţă vie. ⁸ Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care îl făcuse. ⁹ Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat, iar în mijlocul grădinii era pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. Între toate vieţuitoarele câmpului, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu, şarpele era cel mai viclean. ^3,1 El a zis către femeie: „A zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din roadele nici unui pom din grădină?” ² Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din roadele tuturor pomilor din grădină; ³ numai din rodul pomului din mijlocul grădinii ne-a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»”. ⁴ Atunci şarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veţi muri! ⁵ Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. ⁶ Aşadar, femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune, şi a luat din el şi a mâncat şi a dat şi bărbatului său care a mâncat şi el. ⁷ Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi-au făcut îmbrăcăminte din ele.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50,3-4.5-6a.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 3a)
R.: Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit.
³ Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea. ⁴ Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu. R.

⁵ Căci recunosc fărădelegea mea şi păcatul meu stă pururi înaintea mea. ^6a Numai împotriva ta am păcătuit şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.

¹² Zideşte în mine inimă curată, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte înlăuntrul meu. ¹³ Nu mă alunga de la faţa ta şi Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. R.

¹⁴ Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale şi întăreşte-mă cu duh binevoitor. ¹⁷ Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti mărirea ta. R.

LECTURA A II-A
Unde s-a înmulţit păcatul, acolo a prisosit harul.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,12-19
¹² Fraţilor, printr-un singur om, păcatul a intrat în lume, iar prin păcat a intrat moartea; astfel, moartea a trecut la toţi oamenii, căci toţi oamenii au păcătuit în cel dintâi om. ¹³ De aceea păcatul era în lume şi înainte de Legea lui Moise, cu toate că păcatul nu poate fi socotit ca atare câtă vreme nu este o lege. ¹⁴ Totuşi de la Adam până la Moise moartea a domnit şi peste cei ce nu păcătuiseră printr-o neascultare, aşa cum făcuse Adam, care este icoana celui care avea să vină (adică a lui Cristos). ¹⁵ Dar harul nu este la fel cu greşeala. Căci dacă prin greşeala unuia toţi au fost loviţi cu moartea, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Isus Cristos. ¹⁶ Iar darul nu este la fel cum este greşeala celui dintâi om: căci judecata pornind de la greşeala celui dintâi a adus osânda pentru cei mulţi, pe când harul duce (pe oameni) din multe greşeli la îndreptare. ¹⁷ Căci, dacă prin greşeala unuia, moartea a domnit prin unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosinţa harului şi a darului dreptăţii vor domni în viaţă prin unul, Isus Cristos. ¹⁸ Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin dreptatea unuia a venit pentru toţi oamenii îndreptarea care dă viaţă. ¹⁹ Căci precum prin neascultarea unui om au devenit păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia vor deveni drepţi cei mulţi.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Mt 4,4b
Nu numai cu pâine trăieşte omul, dar şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu.

EVANGHELIA
Isus posteşte patruzeci de zile şi este ispitit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,1-11
În acel timp, ¹ Isus a fost condus de Duhul Sfânt în pustiu, ca să fie ispitit de către diavol. ² După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, i s-a făcut foame. ³ Atunci, apropiindu-se, ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se prefacă în pâini”. ⁴ Dar Isus i-a răspuns, zicând: „Scris este: Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu”. ⁵ Apoi diavolul l-a dus în oraşul sfânt, l-a aşezat pe aripa templului şi i-a zis: ⁶ „Dacă tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: El va porunci îngerilor săi să vegheze asupra ta şi ei te vor lua pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti de vreo piatră piciorul tău”. ⁷ Isus i-a răspuns: „Iarăşi este scris: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”. ⁸ După aceasta diavolul l-a dus pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi i-a zis: ⁹ „Toate acestea ţi le voi da ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi mi te vei închina”. ¹⁰ Atunci Isus i-a răspuns: „Pleacă din faţa mea, Satană, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai lui să-i slujeşti”. ¹¹ Atunci diavolul l-a lăsat. Şi iată, au venit la Isus îngerii şi îl slujeau.

Cuvântul Domnului