Prea târziu te-am iubit…

Fugit irreparabile tempus, putem spune împreună cu poetul Vergiliu (Timpul zboară ireversibil!) dacă ne gândim că deja a trecut o săptămână din acest timp de post și de redescoperire a „virtuților” care zac tăcute și prăfuite în inima noastră. După aceste prime zile, se vede vreo îmbunătățire în viața noastră? Putem spune că ne îndreptăm spre convertire? Am reușit să valorificăm vreo „virtute” care lâncezea în inima noastră? Deseori, după astfel de întrebări, chipul nostru capătă o expresivitate tradusă prin „Deja?! Așa repede?!” Aceasta și pentru că știm că nu-i ușor să ne schimbăm. Însă întrebările nu sunt pentru a ne descuraja, ci pentru a ne aminti o altă realitate: schimbarea (convertirea) este posibilă!

Prima lectură ne arată cât de posibilă este convertirea la care trebuie să ajungem. Atitudinea de pocăință a ninivitenilor proclamă acest adevăr: „Orice om este capabil de convertire”. Și nu numai că este capabil, ci trebuie „să se întoarcă de la calea sa cea rea și de la fărădelegile de care îi sunt întinate mâinile”, trebuie să dea ascultare inimii care este însetată de Domnul.

Nu putem amâna convertirea amăgindu-ne că „așteptăm și noi un Iona”. Nu mai putem amâna pentru că „Iona”, ba chiar „unul mai mare decât Iona”, este mereu în mijlocul nostru și ne strigă: „S-a împlinit timpul și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Convertiți-vă și credeți în Evanghelie!” (Mc 1,15). Să nu așteptăm alt semn și să nu fim „generație perfidă”. Domnul este deja în mijlocul nostru. Și apoi să nu uităm că însuși acest Domn i-a trimis pe apostoli „să predice convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile” (Lc 24, 47). Astfel episcopii, ajutați în slujirea lor de preoți și diaconi, sunt cei care zi de zi străbat viețile noastre și, într-o formă sau alta, ne invită tocmai la această convertire.

Fără o convertire sinceră a inimii toate celelalte fapte de pocăință rămân sterile. Noi suntem cei care decidem dacă, cum și când dăm ascultare îndemnurilor care ne vin din exterior și dorinței inimii noastre care tânjește după împăcarea cu Dumnezeu și vrea ruperea cu păcatul. Convertirea este mereu o alegere personală și, în forma ei profundă, nu poate fi impusă din exterior. Noi decidem.

Reține

Sfântul Ambroziu ne învață că „în Biserică există apa și lacrimile: apa Botezului și lacrimile Pocăinței”. Trebuie să implori harul lacrimilor spre convertirea inimii.

Miercuri, 12 martie 2014 

Miercuri din saptamâna 1 din Post
Ss. Inocentiu I, pp.; Maximilian, m.
Iona 3,1-10; Ps 50; Lc 11,29-32

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-10
¹ Domnul i-a vorbit lui Iona astfel: ² „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare şi vesteşte acolo ce-ţi voi spune eu”. ³ Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după porunca Domnului. Ninive însă era un oraş foarte mare: îţi trebuiau trei zile ca să-l străbaţi. ⁴ Iona a intrat în oraş, înaintând cale de o zi şi strigând: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!” ⁵ Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi toţi, de la cel mai mare până la cel mai mic, au îmbrăcat haine de doliu. ⁶ Ajungând vestea la împăratul din Ninive, acesta s-a ridicat de pe tron, a aruncat de pe el veşmântul împărătesc, s-a îmbrăcat cu o haină de doliu şi s-a aşezat pe cenuşă. ⁷ Apoi a poruncit să se facă cunoscută în Ninive această hotărâre a împăratului şi a mai-marilor săi: „Oamenii, animalele de povară, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu mănânce şi să nu bea. ⁸ Să se îmbrace în haine de doliu, să strige cu toată puterea către Dumnezeu, şi să se întoarcă fiecare din calea sa cea rea şi de la fărădelegile de care îi sunt întinate mâinile. ⁹ Cine ştie? Poate că Dumnezeu îşi va schimba sentinţa şi îşi va potoli ardoarea mâniei! Şi atunci nu vom mai pieri. ¹⁰ Văzând deci faptele lor de pocăinţă, că au părăsit calea lor cea rea, Dumnezeu a renunţat la pedeapsa cu care îi ameninţase.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50,3-4.12-13.18-19 (R.: 19b)
R.: Inima căită şi smerită Dumnezeu n-o dispreţuieşte.
³ Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea. ⁴ Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu. R.

¹² Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi un duh drept înnoieşte înăuntrul meu. ¹³ Nu mă alunga din faţa ta şi Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. R.

¹⁸ Dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi adus, dar arderile de tot nu-ţi sunt plăcute. ¹⁹ Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. R.

VERS LA EVANGHELIE Ioel 2,12-13
Acum, spune Domnul, întoarceţi-vă la mine din toată inima, căci eu sunt milostiv şi îndurător.

EVANGHELIA
Acestei generaţii nu i se va da alt semn, decât cel al profetului Iona.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,29-32
²⁹ În acel timp, văzând că mulţimile se strângeau în jurul lui, Isus a început să spună: „Generaţia aceasta este o generaţie perfidă; ea cere un semn, dar nu i se va da alt semn, decât cel al profetului Iona. ³⁰ Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul Omului va fi un semn pentru această generaţie. ³¹ Regina de la miazăzi se va ridica în ziua judecăţii alături de oamenii acestei generaţii şi-i va osândi, căci ea, de la marginile pământului a venit ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici este unul mai mare decât Solomon. ³² Ninivitenii se vor ridica în ziua judecăţii alături de această generaţie şi o vor osândi, pentru că ei s-au întors la propovăduirea lui Iona; şi iată, aici este unul mai mare decât Iona.

Cuvântul Domnului