Prea târziu te-am iubit…

Antifona care se poate citi astăzi la începutul sfintei Liturghii ne introduce perfect în revalorizarea unei „virtuți” pe care toți trebuie să o purtăm în inima noastră: iertarea.  Ne rugăm spunând: „Eliberează-mă de neliniștea mea, Doamne! Privește la umilirea și la truda mea și iartă-mi toate păcatele!”. De fapt, zilnic ne rugăm: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.

În relația dintre noi și Dumnezeu, ca și în relația dintre noi oamenii, zilnic creăm cadrul necesar pentru ca puterea de a ierta să întâlnească curajul de a cere iertare. Însă, din păcate, deși cadrul există, această întâlnire nu se realizează în fiecare zi. Aceasta pentru că în relația cu Dumnezeu cel milostiv, dispus mereu să ne salveze viața, ne lipsește curajul (încrederea și umilința) de a cere iertare. Uităm acest adevăr proclamat de însuși Dumnezeu prin profetul Ezechiel: „Vreau eu oare moartea celui păcătos? zice Domnul Dumnezeu; nu doresc eu mai degrabă ca el să se întoarcă de la căile sale și să fie viu?”. Dumnezeu vrea să ne întoarcem de la faptele noastre rele, vrea să ne apropiem de el. Trebuie doar să vadă în noi această dorință de împăcare, de bine, această sete după iertarea și pacea sa și imediat, pentru că ne-am deschis ochii și ne-am întors de la fărădelegile noastre, vom fi iertați, vom fi vii și vom trăi.

Cât privește cadrul relației cu semenii noștri deseori ne lipsește fie puterea (și iubirea) de a ierta, fie curajul de a cere iertare, de a face din împăcarea cu celălalt o prioritate, cum ne învață Isus în evanghelie: „dacă îți aduci darul tău la altar, iar acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te de te împacă mai întâi cu fratele tău, apoi vino și adu-ți darul”.

Oare ce este mai greu: să ierți sau să ceri iertare? Să ierți pe fratele tău „de șaptezeci de ori câte șapte” (adică mereu), presupune iubire. Să ceri iertare pentru orice gest prin care ai pătat chipul lui Dumnezeu prezent în fratele tău, presupune umilință. Să ceri iertare de la Dumnezeu și să-ți dorești din toată inima să te întorci de la calea cea rea și să renunți la orice fărădelege, presupune încredere în milostivirea lui Dumnezeu și în harul cu care el te poate face viu și îți poate menține pașii pe calea binelui.

Reține

Să ierți și să ceri iertare înseamnă să pui iubirea mai presus de dreptate, încrederea deasupra slăbiciunii, iar din mântuire să faci o prioritate care stinge orice urmă de orgoliu.

Vineri, 14 martie 2014 

Vineri din saptamâna 1 din Post
Sf. Matilda, regina; Fer. Iacob Cusmano, pr.
Ez 18,21-28; Ps 129; Mt 5,20-26

LECTURA I
Nu vreau moartea celui păcătos, ci să se întoarcă şi să fie viu.
Citire din cartea profetului Ezechiel 18,21-28
Aşa zice Domnul: ²¹ „Dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele sale,pe care le-a săvârşit, şi păzeşte toate poruncile mele, şi face ceea ce este bun şi drept, negreşit el va trăi şi nu va muri. ²² Nu-mi voi mai aminti de nici o fărădelege pe care a săvârşit-o, ci va trăi pentru faptele dreptăţii pe care le săvârşeşte. ²³ Vreau eu oare moartea celui păcătos? zice Domnul Dumnezeu; nu doresc eu mai degrabă ca el să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu? ²⁴ Dar şi cel drept, dacă se abate de la dreptatea sa şi săvârşeşte păcatul, şi face toate acele nelegiuiri pe care le săvârşeşte cel fărădelege, va fi el oare viu? Toate faptele lui bune pe care le-a săvârşit vor fi date uitării, iar pentru fărădelegea şi păcatul său va muri. ²⁵ Dar voi ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă!» Ascultaţi voi, cei din casa lui Israel, oare calea mea nu este dreaptă, sau căile voastre nu sunt drepte? ²⁶ Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi săvârşeşte fărădelegea, apoi moare în starea aceasta, el moare pentru fărădelegea pe care a săvârşit-o. ²⁷ Iar dacă cel rău se întoarce de la fărădelegea pe care a săvârşit-o şi face ceea ce este bun şi drept, îşi va salva viaţa. ²⁸ Pentru că şi-a deschis ochii şi s-a întors de la fărădelegile sale, pe care le-a săvârşit, el va fi viu şi nu va muri”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
129,1-2.3-4.5-6.7-8 (R.: 3)
R.: Nu-ţi aminti, Doamne, de fărădelegile noastre.
¹ Dintru adâncuri strig către tine, Doamne, ² Doamne, ascultă glasul meu! Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele. R.

³ Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine ar mai rămâne în viaţă? ⁴ La tine însă este iertare, de aceea ne temem de tine. R.

⁵ Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu se încrede în cuvântul său. ⁶ Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul, mai mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor. R.

⁷ Să nădăjduiască Israel în Domnul, căci la Domnul se află îndurare şi mântuire deplină. ⁸ El va mântui pe Israel de toate fărădelegile sale. R.

VERS LA EVANGHELIE
Ez 18,31
Lepădaţi de la voi toate fărădelegile, zice Domnul, şi înnoiţi-vă inima şi duhul.

EVANGHELIA
Mergi mai întâi şi împacă-te cu fratele tău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,20-26
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ²⁰ „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. ²¹ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu ucizi, iar dacă cineva va ucide, va fi tras la judecată. ²² Eu însă vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi tras la judecată. Cine va spune fratelui său prostule va fi dat pe mâna Sinedriului; cine-i va spune nebunule va fi sortit focului Gheenei. ²³ Deci dacă îţi aduci darul tău la altar, iar acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, ²⁴ lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te de te împacă mai întâi cu fratele tău, apoi vino şi adu-ţi darul. ²⁵ Împacă-te repede cu duşmanul tău, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în închisoare. ²⁶ Îţi spun adevărul: nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti şi ultimul ban”.

Cuvântul Domnului