Prea târziu te-am iubit…

Sfântul Augustin spunea că „începutul faptelor bune este mărturisirea faptelor rele”, iar noi știm că un loc esențial în drumul spre sărbătoarea învierii îl ocupă mărturisirea păcatelor, spovada. Mulți dintre noi am uitat adevărul și profunzimea acestui sacrament. De prea multe ori spovada este privită nu atât ca un act de credință, cât mai ales ca o practică psihologică, o întâlnire între un pacient și un psiholog. Uităm că scaunul de spovadă, confesionalul, nu este un cabinet de psihologie și nici un centru de psihoterapie. Spovada este un sacrament în care omul păcătos, recunoscându-și slăbiciunile și limitele, se pune cu toată ființa sa în fața îndurării divine. Mărturisirea păcatelor este un moment de har, este o întâlnire cu Dumnezeu care vindecă. Iar noi, creștinii, avem obligația de a revaloriza acest dar, de a face din spovadă un loc de har, un spațiu în care omul păcătos și Dumnezeul cel mult milostiv se întâlnesc.

În această privință, profetul Daniel ne oferă un exemplu deosebit de rugăciune și mărturisire. Cuvintele sale trebuie să devină cuvintele noastre, trebuie să-le avem mereu pe buze și în inimă, mai ales atunci când ne apropiem de sfânta spovadă: „Noi am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, ne-am purtat ca cei nelegiuiți, ne-am revoltat și ne-am îndepărtat de la poruncile și legile tale… A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este rușinea obrazului… A ta, Doamne Dumnezeul nostru, este îndurarea și iertarea”.

Care este relația noastră cu acest sacrament? Când ne-am spovedit ultima dată? Cu ce gând ne apropiem de sacramentul milostivirii divine? Ne rugăm înainte și după primirea acestui sacrament? Cum luptăm împotriva păcatului? Cum ne împotrivim ispitelor? Ascultăm noi de glasul conștiinței care ne strigă mereu „fugi de rău și fă binele”? Primim cuvintele lui Isus care și astăzi ne învață noi căi pentru a ne fortifica sufletul: fiți milostivi, nu judecați, iertați și dăruiți cu generozitate? Doar împreună cu Cristos putem birui forța păcatului.

Și chiar dacă am căzut neascultând de glasul Domnului, să îndrăznim să ne ridicăm și să alergăm la el. Să nu stăm cu sufletul împovărat. Plini de umilință, să ne spovedim și să ne rugăm spunând: „Ajută-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru, spre slava numelui tău, eliberează-ne și iartă-ne păcatele pentru numele tău”.

Reține

Spovadă nu e importantă pentru că îți dă confortul și liniștea după care râvnești. Este mult mai mult: ea îți redă demnitatea de fiu al Domnului, te pune în brațele lui.

Luni, 17 martie 2014 

Luni din saptamâna a 2-a din Post
Sf. Patriciu, ep. *
Dan 9,4b-10; Ps 78; Lc 6,36-38

LECTURA I
Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi.
Citire din cartea profetului Daniel 9,4b-10
Eu, Daniel, am făcut Domnului Dumnezeului meu ^4b această rugăciune şi această mărturisire: „Doamne, Dumnezeu mare şi înfricoşător, care păstrezi legământul şi îndurarea faţă de cei care te iubesc şi împlinesc poruncile tale! Noi am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, ⁵ ne-am purtat ca cei nelegiuiţi, ne-am revoltat şi ne-am îndepărtat de la poruncile şi legile tale; nu i-am ascultat pe profeţi, slujitorii tăi, ⁶ care au vorbit în numele tău, către regii noştri, către mai marii noştri, către părinţii noştri şi către tot poporul ţării. A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este ruşinea obrazului, ⁷ precum se vede astăzi la oamenii din Iudeea, la locuitorii Ierusalimului şi ai întregului Israel, la cei care sunt aproape şi la cei care sunt departe în toate ţările, în care tu i-ai izgonit din pricina fărădelegilor, pe care le-au săvârşit împotriva ta. Doamne, ruşinea obrazului este a noastră, ⁸ a regilor noştri, a mai-marilor noştri, a părinţilor noştri, căci am păcătuit împotriva ta. A ta, Doamne Dumnezeul nostru, este îndurarea şi iertarea, ⁹ căci ne-am răzvrătit împotriva ta; nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru, ¹⁰ n-am păzit legile pe care ni le-ai dat prin profeţi, slujitorii tăi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 78,8.9.11 şi 13 (R.: Ps 102,10a)
R.: Nu ne răsplăti, Doamne, după păcatele noastre.
⁸ Nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre de demult, ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta, căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

⁹ Ajută-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru, spre slava numelui tău, eliberează-ne şi iartă-ne păcatele pentru numele tău. R.

¹¹ Să ajungă până la tine gemetele celor prinşi în război, scapă cu braţul tău puternic pe cei daţi la moarte. R.

¹³ Iar noi, poporul tău şi turma pe care tu o păzeşti, te vom lăuda în veci şi vom vesti din neam în neam mărirea ta. R.

VERS LA EVANGHELIE In 6,64b.69b
Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA
Iertaţi şi veţi fi iertaţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,36-38
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ³⁶ „Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv. ³⁷ Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi veţi fi iertaţi. ³⁸ Daţi, şi vi se va da; o măsură plină, scuturată, îndesată şi cu vârf va fi turnată în desaga voastră, căci măsura de care vă folosiţi voi pentru alţii, va fi folosită şi pentru voi”.

Cuvântul Domnului