Prea târziu te-am iubit…

O adevărată convertire trebuie să cuprindă mai multe „elemente”. Cel care cu adevărat dorește să facă pocăință trebuie să aibă în inima sa căință de păcate și, așa cum am meditat ieri, să se spovedească. Apoi această căință a inimii trebuie să se vadă în exterior, faptele sale trebuie să fie o mărturie a întâlnirii cu Isus cel înviat. Însă această mărturie a învierii lui Cristos trebuie să fie mereu încadrată într-o umilință deplină. Ce mai înseamnă astăzi umilința? Ce ecou are în viața noastră invitația la smerenie?

În fiecare zi trebuie să răsune în inima noastră cuvintele lui Isus: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Cine se va înălța va fi înjosit, iar cine se va smeri va fi înălțat”. Lucrurile sunt clare: umilința este necesară pentru orice creștin. Ea este calea pe care trebuie să o străbatem pentru a fi „ridicați” la demnitatea de fii ai Tatălui. Însă această smerenie trebuie să fie autentică și nu „umilință gheboasă”. Trebuie să avem mereu conștiința clară că Dumnezeu privește direct în inima noastră și nu la manifestările exterioare. Astfel, smerenia pe care o afișăm trebuie să fie oglindirea inimii noastre, trebuie să fie o reflectare reală a vieții noastre de credință.

Toți, mai ales în aceste vremuri, suntem amenințați de pericolul fariseismului. Când nu suntem autentici în gesturile pe care le facem, împotriva noastră sunt cuvintele lui Isus adresate cărturarilor și fariseilor. Sau mustrarea Domnului exprimată de psalmist: „Pentru ce tot rostești legile mele și ai pe buze legământul meu, tu, care urăști învățătura mea și care arunci la spate cuvintele mele? Iată ce ai făcut, iar eu să tac? Îți închipui că eu sunt ca tine?”

Cât de greu ne este uneori să fim umili, însă viața de credință fără umilință este imposibilă. Meditând prima lectură trebuie să prindem curaj: merită să avem o inimă smerită care ascultă mereu de glasul Domnului, o inimă care în smerenie învață să facă binele și caută dreptatea, o inimă care îl pune pe celălalt mai presus de sine. Pentru astfel de inimi Domnul spune: „De-ar fi păcatele voastre ca purpura, se vor face albe ca zăpada și de-ar fi roșii cum este cârmâzul, se vor face albe ca lâna”.

Reține

Creștinismul nu are în centrul său o teorie a umilinței, ci o persoană plină de umilință: Cristos, Dumnezeu făcut om, născut în sărăcie, crescut în simplitate, cel care a pătimit și s-a făcut ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce.

Marţi, 18 martie 2014 

Marti din saptamâna a 2-a din Post
Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv. *
Is 1,10.16-20; Ps 49; Mt 23,1-12

LECTURA I
Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea.
Citire din cartea profetului Isaia 1,10.16-20
¹⁰ Ascultaţi cuvântul Domnului, conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, popor al Gomorei! ¹⁶ „Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, înlăturaţi dinaintea ochilor mei faptele voastre rele, încetaţi de a mai face răul! ¹⁷ Învăţaţi să faceţi binele: căutaţi dreptatea, ocrotiţi-l pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă. ¹⁸ Veniţi să discutăm, zice Domnul. De-ar fi păcatele voastre ca purpura, se vor face albe ca zăpada şi de-ar fi roşii cum este cârmâzul, se vor face albe ca lâna. ¹⁹ Dacă vă hotărâţi să mă ascultaţi, vă veţi hrăni cu bunătăţile pământului; ²⁰ dar dacă nu vreţi să mă ascultaţi şi mă mâniaţi, de sabie veţi pieri. Aşa vorbeşte Domnul”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 49,8-9.16bc-17.21 şi 23 (R.: 23b)
R.: Arată-ne, Doamne, calea mântuirii.
⁸ Ascultă, poporul meu: Nu pentru jertfele tale te dojenesc, ⁹ pentru că arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea. Nu voi primi viţei din casa ta, nici ţapi din turmele tale. R.

^16bc Pentru ce tot rosteşti legile mele şi ai pe buze legământul meu, ¹⁷ tu, care urăşti învăţătura mea şi care arunci la spate cuvintele mele? R.

²¹ Iată ce ai făcut, iar eu să tac? Îţi închipui că eu sunt ca tine? ²³ Cine aduce jertfă de mulţumire mă preamăreşte şi celui care merge pe calea cea dreaptă îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu. R.

VERS LA EVANGHELIE Ez 18,31
Lepădaţi de la voi toate fărădelegile, zice Domnul, şi înnoiţi-vă inima şi duhul.

EVANGHELIA
Ei spun şi nu fac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12
¹ În acel timp, Isus a spus mulţimii şi ucenicilor săi: ² „De la catedra lui Moise vă învaţă cărturarii şi fariseii: ³ faceţi, aşadar, şi păziţi tot ceea ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, căci ei spun şi nu fac. ⁴ Leagă sarcini grele şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. ⁵ Toate faptele lor le fac pentru ca să-i vadă oamenii: poartă filacterii foarte largi şi ciucurii hainelor foarte lungi; ⁶ le plac locurile de cinste la ospeţe, băncile dintâi în sinagogi, ⁷ să se plece lumea în faţa lor în pieţe şi să fie numiţi de oameni „rabbi”. ⁸ Dar voi nu îngăduiţi să vi se spună „rabbi”, căci unul este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi. ⁹ Nici „tată” să nu spuneţi nimănui pe pământ, căci unul este Tatăl vostru, cel din ceruri. ¹⁰ Nici „învăţători” nu îngăduiţi să vi se spună, căci unul este Învăţătorul vostru, Cristos. ¹¹ Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. ¹² Cine se va înălţa va fi înjosit, iar cine se va smeri va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului