Prea târziu te-am iubit…

Oamenii care trăiesc din pomana pe care o primesc sunt nevoiți să fie din ce în ce mai convingători. Aceasta și pentru că numărul celor care cerșesc fără să aibă nevoie, ci doar pentru alții sau pentru că le este lene să muncească, a crescut. Nu mai știm cine merită să primească pomana noastră, dar încercăm să fim generoși, atât cât putem, fără să-i judecăm pe cei care se apropie de noi cu mâna întinsă. În dorința lor de a fi convingători, cerșetorii și-au creat unele formule într-adevăr inspirate. Un studiu spune că cea mai convingătoare expresie folosită pentru a înmuia inimile este „Dumnezeu vede tot!”. Atât ți spune și te simți cumva constrâns să ajuți. Însă alături de aceasta se pot auzi și altele precum: „Pomana acoperă o mulțime de păcate!” sau „Credința fără fapte este moartă!”. Originea acestor cuvinte o găsim în Sfânta Scriptură și adevărul pe care-l exprimă ne privește direct.

Cunoaștem realitatea acestor cuvinte: „credința fără fapte este moartă” (Iac 2,26). Iar astăzi Cristos accentuează importanța faptelor atunci când spune: „Dacă nu săvârșesc faptele Tatălui meu să nu mă credeți. Dar dacă le săvârșesc, chiar dacă nu mă credeți pe mine, credeți în aceste fapte”. Faptele lui Isus ne prezintă clar identitatea sa. Însă faptele noastre dau mărturie despre noi că suntem creștini? Să medităm astăzi despre importanța faptelor noastre, despre importanța exteriorizării credinței, a concretizării ei în acte de dragoste față de aproapele.

Este destul de tentantă ispita de a rămâne la partea teoretică a credinței și de a concretiza foarte puțin din mesajul evangheliei. Câte din cuvintele lui Isus le-am transformat în fapte? Câte din învățăturile Domnului s-au „întrupat” în viața noastră? Să nu uităm că Isus condiționează fericirea nu de cunoașterea Scripturii, ci de împlinirea ei: „Știind acestea, fericiți sunteți dacă le faceți” (In 13,17). Nu este suficient să știm ce a făcut sau să vorbim despre el și lucrările sale, ci trebuie să facem ceea ce el ne cere, după cum el a făcut faptele Tatălui, după cum în el s-a împlinit în mod sublim voința Tatălui. Faptele sunt modalitatea desăvârșită de a ajuta Biserica în misiunea de evanghelizare și de a fi o prezență vie și rodnică în mijlocul societății ce se vrea desacralizată. Altfel spus: „Avem nevoie de fapte, nu de vorbe”, lucru valabil în orice domeniu și pentru oricine.

Reține

Despre adevărata noastră identitate creștină (sau necreștină!) vorbesc faptele pe care le săvârșim: „După roadele lor îi veți recunoaște” (Mt 7, 20).

Vineri, 11 aprilie 2014 

Vineri din saptamâna a 5-a din Post
Ss. Stanislau, ep. m. *; Gemma Galgani, fc.
Ier 20,10-13; Ps 17; In 10,31-42

LECTURA I
Domnul este cu mine ca un luptător puternic.
Citire din cartea profetului Ieremia 20,10-13
¹⁰ Eu, Ieremia, am auzit ameninţările poporului: „Învinuiţi-l, strigă ei; haideţi să-l învinuim pe acest om care vede teroare pretutindeni!” Chiar prietenii mei pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el, şi ne vom răzbuna pe el”. ¹¹ Dar Domnul este cu mine, ca un luptător puternic; de aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Înfrângerea lor îi va acoperi de ruşine; o veşnică ruşine care nu se va uita! ¹² Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care judeci cu dreptate, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor! Căci ţie ţi-am încredinţat cauza mea. ¹² Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul! Căci el eliberează sufletul slujitorului său sărman din mâna celor răi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 17,2-3a.3bc-4.5-6.7 (R.: cf. 7)
R.: Strig către tine, Doamne, în necazul meu.
² Te iubesc, Doamne, tăria mea.
^3a Doamne, tu eşti stânca şi cetatea mea,
tu eşti eliberatorul meu. R.

^3bc Dumnezeule, tu eşti stânca mea, adăpostul meu,
scutul meu, tăria care mă salvează, apărarea mea.
⁴ Îl chem pe Domnul, cel prealăudat
şi sunt eliberat din mâna duşmanilor mei. R.

⁵ Mă înconjuraseră legăturile morţii
şi mă îngroziseră râurile pieirii;
⁶ mă înfăşuraseră lanţurile infernului
şi mă prinseră laţurile morţii. R.

⁷ Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu;
din lăcaşul lui el mi-a auzit glasul
şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui. R.

VERS LA EVANGHELIE In 6,64b.69b
Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă;
tu ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA
Căutau să-l prindă, dar el le-a scăpat din mâini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,31-42
În acel timp, ³¹ iudeii, pentru a doua oară, au luat pietre ca să-l ucidă pe Isus. ³² Dar Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune, care vin de la Tatăl meu; pentru care dintre ele aruncaţi cu pietre în mine?” ³³ Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo faptă bună aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, fiind un simplu om, te pretinzi Dumnezeu”. ³⁴ Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei?» ³⁵ Dacă Legea îi numeşte dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată -, ³⁶ aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi ziceţi: „Spui blasfemii” pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu?” ³⁷ Dacă nu săvârşesc faptele Tatălui meu să nu mă credeţi. ³⁸ Dar dacă le săvârşesc, chiar dacă nu mă credeţi pe mine, credeţi în aceste fapte, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să înţelegeţi că Tatăl este în mine şi eu sunt în Tatăl”. ³⁹ La auzul acestor cuvinte, căutau iarăşi să-l prindă; dar le-a scăpat din mâini. ⁴⁰ Isus s-a dus iarăşi dincolo de Iordan în locul unde botezase Ioan la început şi a rămas acolo. ⁴¹ Mulţi veneau la el şi ziceau: „Ioan n-a făcut nici o minune; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat”. ⁴² Şi mulţi au crezut în el.

Cuvântul Domnului