Prea târziu te-am iubit…

O provocare a timpului nostru este ieșirea din tipare. Suntem diferiți și fiecare este chemat să-și împlinească vocația în felul propriu. Dar nu doar pentru împlinirea vocației este nevoie de o „ieșire din tipare”, ci și pentru modul de a ne raporta la Dumnezeu și la aproapele. Nu putem păși spre mântuire trecând prin șabloane și scheme predefinite. De multe ori, analizându-ne, vedem cu ușurință că ne-am închis în șabloane, că avem speranțe care nu se potrivesc cu planul de mântuire realizat de Dumnezeu. De câte ori nu am spus și noi: „Speram că el va fi eliberatorul, credeam că el va fi cel care va schimba fața pământului, voiam să vedem mâna lui Dumnezeu cum intervine cu putere în cutare situație etc.”. De câte ori nu citim și noi Scriptura fără să o înțelegem?! De câte ori nu ne „citim” rugăciunile fără să ajungem la ceea ce înseamnă cu adevărat rugăciune, la un dialog intim cu Domnul vieții?! Trebuie să muncim pentru a realiza în noi ziua în care citirea Sfintei Scripturi nu va fi o lectură, ci o meditație, ascultarea lui Dumnezeu care ne vorbește, care ni se face cunoscut. Așa cum trebuie și să muncim pentru ca rugăciunea să nu fie o recitare de poezii, ci o vorbire de la inimă la inimă.

Ieșirea din tipare este invitația acestei duminici. Dumnezeu este altfel, Dumnezeu are planuri care depășesc cu mult posibilitățile noastre. Dumnezeu este cel care chiar și atunci când se face că merge mai departe provoacă în noi acel strigăt atât de suav: „Rămâi cu noi, Doamne, căci se lasă seara”! Dumnezeu este cel care și atunci când s-a manifestat în slăbiciune și s-a lăsat „răstigni și omorât prin mâinile celor nelegiuiți”, ne-a arătat tuturor că este biruitor asupra morții și că „nu putea să vadă putrezirea”.

Nu este și nu va fi niciodată ușor să fii altfel, să încerci să mergi împotriva curentului. Și mai ales nu este ușor ca în această diversitate să păstrezi unitatea credinței: „toți am fost răscumpărați cu sângele scump al lui Cristos, Mielul nevinovat”. Nu este ușor să nu încerci să impui celui de lângă tine propriul șablon sau să nu râvnești „tiparul” celuilalt crezând că ți se potrivește mai bine. Doar cine se ancorează puternic în învierea lui Cristos, care dă fiecărui om o nouă strălucire, va reuși să evite „viața de șablon” și să trăiască splendoarea „unității în diversitate”.

Reține

Doamne Isuse, explică ne Scripturile; fă ca inimile noastre să se aprindă când tu însuți ne vorbești (cf. Lc 24,32).

Duminică, 4 mai 2014 

† DUMINICA a 3-a a Pastelui
Sf. Florian, m.
Fap 2,14.22-28; Ps 15; 1Pt 1,17-21; Lc 24,13-35

LECTURA I
Nu era cu putinţă ca să fie ţinut sub puterea morţii.
Citire din Faptele Apostolilor 2,14.22-28
În ziua Rusaliilor, ¹⁴ Petru împreună cu cei unsprezece, stând în picioare, a luat cuvântul şi le-a zis cu glas tare: „Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, luaţi la cunoştinţă şi ascultaţi bine la ceea ce vă spun. ²² E vorba de Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră, prin faptele puternice, prin minunile şi semnele pe care Dumnezeu le-a săvârşit printr-însul în mijlocul vostru, după cum ştiţi voi înşivă. ²³ Pe omul acesta, dat în mâinile voastre, după planul orânduit şi după ştiinţa de mai înainte a lui Dumnezeu, voi l-aţi răstignit şi omorât prin mâinile celor nelegiuiţi, ²⁴ dar Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de legăturile morţii. Căci nu era cu putinţă să fie ţinut în stăpânirea ei, ²⁵ deoarece David zice cu privire la el: «Eu îl vedeam pe Domnul întotdeauna înaintea mea; dacă el este la dreapta mea, eu nu mă clatin. ²⁶ De asemenea, inima mea se înveseleşte şi limba mea cântă de bucurie; chiar şi trupul meu se va odihni în nădejde, ²⁷ căci tu nu poţi să mă laşi pradă morţii şi nu vei îngădui ca Cel Sfânt al tău să vadă putrezirea. ²⁸ Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii, mă vei umple de bucurie prin prezenţa ta»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 15,1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 11a)
R.: Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea vieţii.
sau
Aleluia!

¹ Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că mă încred în tine.
^2a Am spus lui Dumnezeu: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
⁵ Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

⁷ Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înţelepciune,
căci până şi noaptea mă îndeamnă inima.
⁸ Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

⁹ De aceea inima mea se bucură şi sufletul meu se înveseleşte;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în linişte,
¹⁰ deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea. R.

¹¹ Tu îmi vei arăta cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

LECTURA A II-A
Aţi fost răscumpăraţi cu sângele scump al lui Cristos, Mielul nevinovat.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,17-21
Preaiubiţilor, ¹⁷ dacă numiţi Tată pe cel care judecă cu nepărtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre. ¹⁸ Voi ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, moştenită de la părinţii voştri, ¹⁹ ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul nevinovat şi neprihănit. ²⁰ El a fost orânduit mai înainte de întemeierea lumii, dar s-a arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi. ²¹ Printr-însul credeţi în Dumnezeu, care l-a înviat din morţi şi i-a dat slavă; astfel voi vă întemeiaţi credinţa şi speranţa pe Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

ALELUIA cf. Lc 24,32
(Aleluia) Doamne Isuse, explică-ne Scripturile;
fă ca inimile noastre să se aprindă când tu însuţi ne vorbeşti. (Aleluia)

EVANGHELIA
L-au cunoscut la frângerea pâinii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
¹³ A treia zi, după moartea lui Isus, doi ucenici mergeau către un sat numit Emaus, situat la două ore de mers din Ierusalim, ¹⁴ şi vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. ¹⁵ Pe când vorbeau şi discutau aprins, Isus însuşi s-a apropiat şi a început să meargă cu ei. ¹⁶ Însă ochii lor erau ţinuţi să nu-l cunoască. ¹⁷ Isus le-a zis: „Despre ce vorbeaţi între voi pe drum?” Atunci ei, foarte trişti, s-au oprit. ¹⁸ Unul dintre ei, cu numele Cleofa, i-a răspuns: „Oare tu eşti singurul dintre toţi cei care au fost la Ierusalim, care nu cunoaşte cele petrecute acolo zilele acestea?” ¹⁹ El i-a întrebat: „Ce anume?” I-au răspuns: „Cele despre Isus din Nazaret, care era profet puternic prin faptele şi cuvintele sale în faţa lui Dumnezeu şi a întregului popor; ²⁰ arhiereii şi mai marii poporului l-au trădat, au cerut să fie condamnat la moarte şi să fie răstignit. ²¹ Noi speram că el va fi eliberatorul lui Israel şi iată, astăzi este deja a treia zi de când s-au petrecut toate acestea. ²² Ba mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au şi speriat; ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, ²³ dar n-au găsit trupul lui; atunci au venit să ne spună că le-au apărut şi nişte îngeri, care le-au spus că el trăieşte. ²⁴ Unii dintre ai noştri au mers la mormânt şi au găsit că cele spuse de femei erau adevărate, dar pe el nu l-au văzut”. ²⁵ Atunci Isus le-a zis: „Aşadar, tot n-aţi înţeles! Cât de greoi sunteţi la inimă, ca să credeţi toate cele spuse de profeţi! Nu trebuia oare ca Mesia să sufere toate acestea pentru a intra în slava sa?” ²⁷ Şi, începând cu Moise şi continuând cu toţi profeţii, le-a dovedit din toată Scriptura cele care se refereau la el. ²⁸ Când s-au apropiat de satul în care mergeau, Isus s-a făcut că merge mai departe. ²⁹ Dar ei s-au străduit să-l reţină: „Rămâi cu noi, că se lasă seara şi ziua e deja pe sfârşite”. A intrat deci şi a rămas cu ei. ³⁰ Şi, pe când stătea cu ei la masă, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut din ochii lor. ³² Iar ei şi-au zis unul către altul: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” ³³ Şi imediat s-au ridicat de la masă şi s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece apostoli, adunaţi cu ai lor, ³⁴ care le-au zis: „E adevărat, Domnul a înviat şi i s-a arătat lui Simon Petru”. ³⁵ La rândul lor, au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum l-au cunoscut la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului