Prea târziu te-am iubit…

Sunt momente ale zilei când simți nevoia (și ai și posibilitatea) să faci o vizită într-o Biserică sau într-o capelă. Clipele scurte de adorație euharistică sunt un adevărat izvor de har. Însă de multe ori intrăm în biserică și o găsim goală. De-atâtea ori Isus este singur, în așteptarea unui suflet care să-i vorbească. Oare cum este posibil ca un Dumnezeu atât de mare să fie lăsat singur? Oare cum de un izvor nesecat de haruri nu este luat cu asalt de mii și mii de cereri? Nu cumva se repetă și astăzi evenimentul relatat de evanghelistul Ioan: toți cei care nu credeau s-au îndepărtat de Isus. Nu cumva în această zi suntem noi destinatarii întrebării sale: „Vreți oare să plecați și voi?”

Nu este ușor să stai singur, în tăcere, față în față cu Isus. El știe tot adevărul despre tine. Te privește așa cum tu însuți te-ai privi într-o oglindă. El vede și știe totul despre noi și despre viitorul nostru. Trebuie doar să închidem ochii pentru o clipă și să ni-l imaginăm pe Cristos cum ne privește și ne întreabă: „Vreți oare să plecați și voi?”

Domnul știe deja cine sunt cei care vor pleca și când și cum și de ce vor pleca. Dar faptul că știe nu înseamnă că alege el în locul nostru, că suntem predestinați să rămânem cu el sau să-l părăsim. Fiecare a primit darul libertății. Noi, eu și tu, alegem dacă rămânem sau plecăm. Tu alegi! Însă întrebarea Domnului așteaptă un răspuns. Mai mult, Cristos nu așteaptă cuvinte, ci fapte care să vorbească despre alegerea făcută. La ce i-ar fi folosit cuvintele lui Petru, atât din prima lectură cât și din evanghelie, dacă nu ar fi fost urmate de fapte? Ce consolare aduc în fața morții și a durerii cuvintele care nu sunt urmate de gesturi concrete? Dacă Tabita nu ar fi înviat, prezența lui Petru ar fi fost doar o palidă consolare. Însă minunea învierii a dat o mai mare credibilitate prezenței sale și „mulți au crezut în Domnul”. Sau ce s-ar fi ales de mărturia lui Petru dacă nu și-ar fi dat viața pentru cel care are „cuvintele vieții veșnice”?

Acesta este ecoul care trebuie să se audă în inima noastră, mai ales în momentele de încercare: la cine să mergem, Doamne? Unde, în afară de tine, putem afla mângâiere? Cine, în afară de tine, are cuvintele vieții veșnice? Trebuie să ne rugăm în fiecare zi ca să nu fim printre cei care-l vor părăsi.

Reține

Când totul pare imposibil, iar greutățile tind să te doboare, fă-ți inima să strige plină de speranță: Doamne, numai tu ai cuvintele vieții veșnice. În mâinile tale pun toată viața mea.

Sâmbăta, 10 mai 2014 

Sâmbata din saptamâna a 3-a a Pastelui
Fer. Ivan Merz, laic
Fap 9,31-42; Ps 115; In 6,60-69

LECTURA I
Biserica creştea cu ajutorul Duhului Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 9,31-42
În zilele acelea, ³¹ Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria. Întărindu-se şi umblând în frica de Dumnezeu, creştea prin ajutorul Duhului Sfânt. ³² Atunci, trecând pe la toţi, Petru a coborât şi la credincioşii care locuiau în Lida. ³³ Acolo a găsit pe un om cu numele de Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. ³⁴ Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă. Ridică-te şi strânge-ţi patul”. Şi îndată s-a ridicat. ³⁵ Toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron l-au putut vedea şi s-au întors la Domnul. ³⁶ Şi la Iope era o femeie, ucenică a Domnului, cu numele Tabita, care în traducere înseamnă gazelă. Viaţa ei era plină de fapte bune şi de pomenile pe care le făcea. ³⁷ Or, s-a întâmplat că tocmai în aceste zile s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus. ³⁸ Cum Lida era aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru se afla la Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el cu această rugăminte: „Vino cât mai curând la noi!” ³⁹ Petru a plecat la drum cu ei. Când a sosit l-au dus în camera de sus şi acolo au găsit toate văduvele plângând. Ele îi arătau cămăşile şi hainele pe care le făcuse Tabita, pe când era în viaţă. ⁴⁰ Petru, spunând să iasă toată lumea, a îngenuncheat şi s-a rugat. Apoi, întorcându-se spre trup, a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a ridicat şi a şezut. ⁴¹ Dându-i mâna, Petru a ajutat-o să se ridice în picioare şi chemând pe credincioşi şi văduve, le-a prezentat-o vie. ⁴² Acest lucru s-a răspândit în tot oraşul Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 115,12-13.14-15.16-17 (R.: 12)
R.: Ce-i voi da Domnului pentru toate câte mi le-a dat?
sau
Aleluia.
¹² Ce-i voi da în schimb Domnului,
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
¹³ Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

¹⁴ Voi împlini cele făgăduite Domnului,
de faţă cu tot poporul său.
¹⁵ Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea slujitorilor săi. R.

¹⁶ O, Doamne, eu sunt slujitorul tău,
slujitorul tău şi fiul slujnicei tale.
¹⁷ Tu ai sfărâmat lanţurile mele;
îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului. R.

ALELUIA In 6,64b.69b
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă;
tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
La cine vom merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,60-69
În acel timp, ⁶⁰ mulţi dintre ucenicii lui, care-l auziseră, au spus: „Greu este cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte?” ⁶¹ Isus ştia în sine că ucenicii murmură împotriva lui. De aceea a spus: „Vă scandalizează lucrul acesta?… ⁶² Dar dacă veţi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai înainte? ⁶³ Duhul este acela care dă viaţă, trupul nu ajută cu nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. ⁶⁴ Dar sunt unii dintre voi care nu cred”. De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va vinde. ⁶⁵ Şi zicea: „Iată pentru ce v-am spus, că nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl”. ⁶⁶ De atunci, mulţi dintre ucenicii săi s-au retras şi nu mai umblau cu el. ⁶⁷ Atunci Isus a spus celor doisprezece: „Vreţi şi voi să plecaţi?” ⁶⁸ Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. ⁶⁹ Iar noi am crezut şi am ştiut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului