Prea târziu te-am iubit…

„Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle” (Lc 2,12).

Ce har mare să celebrez Euharistia la locul în care s-a născut Isus! Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi vă mulţumesc vouă care m-aţi primit în acest pelerinaj al meu: preşedintelui Mahmoud Abbas şi celorlalte autorităţi; patriarhului Fouad Twal, celorlalţi Episcopi şi Ordinariilor din Ţara Sfântă, preoţilor, bunilor franciscani, persoanelor consacrate şi celor care se străduiesc pentru a ţine vie credinţa, speranţa şi caritatea în aceste teritorii; reprezentanţelor de credincioşi care provin din Gaza, din Galileea, migranţilor din Asia şi din Africa. Mulţumesc pentru primirea voastră!

Pruncul Isus, născut la Betleem, este semnul dat de Dumnezeu celui care aştepta mântuirea şi rămâne pentru totdeauna semnul duioşiei lui Dumnezeu şi al prezenţei sale în lume. Îngerul le spune păstorilor: „Acesta este semnul: veţi găsi un copil…”.

Şi astăzi copiii sunt un semn. Semn de speranţă, semn de viaţă, dar şi semn „diagnostic” pentru a înţelege starea de sănătate a unei familii, a unei societăţi, a întregii lumi. Atunci când copiii sunt primiţi, iubiţi, păziţi, ocrotiţi, familia este sănătoasă, societatea se îmbunătăţeşte, lumea este mai umană. Să ne gândim la opera pe care o desfăşoară Institutul Effet? Paul al VI-lea în favoarea copiilor palestinieni surdo-muţi: este un semn concret al bunătăţii lui Dumnezeu. Este un semn concret că societatea se îmbunătăţeşte.

Dumnezeu ne repetă astăzi şi nouă, bărbaţi şi femei din secolul al XXI-lea: „Acesta este semnul”, căutaţi copilul…

Pruncul din Betleem este fragil, ca toţi nou-născuţii. Nu ştie să vorbească, şi totuşi este Cuvântul făcut trup, venit să schimbe inima şi viaţa oamenilor. Acel Prunc, ca orice prunc, este slab şi are nevoie să fie ajutat şi ocrotit. Şi astăzi copiii au nevoie să fie primiţi şi apăraţi, încă din sânul matern.

Din păcate, în această lume care a dezvoltat tehnologiile cele mai sofisticate, există încă atâţia copii în condiţii inumane, care trăiesc la marginile societăţii, în periferiile marilor oraşe sau în zonele rurale. Atâţia copii sunt încă astăzi exploataţi, maltrataţi, sclavi, obiect de violenţă şi de traficuri ilicite. Prea mulţi copii sunt astăzi refugiaţi, emigraţi, uneori înecaţi în mări, în special în apele Mediteranei. De toate acestea noi ne ruşinăm astăzi în faţa lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu care s-a făcut Prunc.

Şi ne întrebăm: cine suntem noi în faţa lui Isus Prunc? Cine suntem noi în faţa pruncilor de astăzi? Suntem ca Maria şi Iosif, care-l primesc pe Isus şi se îngrijesc de el cu iubire maternă şi paternă? Sau suntem ca Irod, care vrea să-l elimine? Suntem ca păstorii, care merg în grabă, se îngenunchează pentru a-l adora şi oferă darurile lor umile? Sau suntem indiferenţi? Suntem oare retorici şi pietişti, persoane care exploatează imaginile copiilor săraci în scop de profit? Suntem capabili să stăm lângă ei, să „pierdem timp” cu ei? Ştim să-i ascultăm, să-i păzim, să ne rugăm pentru ei şi cu ei? Sau îi neglijăm, pentru a ne ocupa de interesele noastre?

„Acesta este semnul: veţi găsi un copil…”. Poate că acel prunc plânge. Plânge pentru că îi este foame, pentru că îi este frig, pentru că vrea să stea în braţe… Şi astăzi plâng copiii, plâng mult, şi plânsul lor ne interpelează. Într-o lume care aruncă în fiecare zi tone de mâncare şi de medicamente, există copii care plâng în zadar din cauza foamei sau a bolilor curabile cu uşurinţă. Într-un timp care proclamă ocrotirea minorilor, se comercializează arme care ajung în mâinile copiilor-soldaţi; se comercializează produse confecţionate de mici muncitori-sclavi. Plânsul lor este sufocat: plânsul acestor copii este sufocat! Trebuie să lupte, trebuie să muncească, nu pot să plângă! Dar plâng pentru ei mamele, Rahele de astăzi: plâng pe copiii lor şi nu vor să fie mângâiate (cf. Mt 2,18).

„Acesta este semnul”: veţi găsi un copil. Pruncul Isus născut la Betleem, fiecare prunc care se naşte şi creşte în orice parte a lumii, este semn diagnostic, care ne permite să verificăm starea de sănătate a familiei noastre, a comunităţii noastre, a naţiunii noastre. Din această diagnoză clară şi onestă poate să provină un nou stil de viaţă, în care raporturile să nu mai fie de conflict, de samavolnicie, de consumism, ci să fie raporturi de fraternitate, de iertare şi de reconciliere, de împărtăşire şi de iubire.

O, Marie, Mama lui Isus,
tu care ai primit, învaţă-ne să primim;
tu care ai adorat, învaţă-ne să adorăm;
tu care ai urmat, învaţă-ne să urmăm. Amin.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Pelerinajul Sfântului Părinte Francisc în Ţara Sfântă cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la întâlnirea la Ierusalim dintre papa Paul al VI-lea şi patriarhul Atenagora
24-26 mai 2014

Omilia la sfânta Liturghie în Piaţa Ieslei din Betleem
(25 mai 2014)

Preluat de pe http://www.ercis.ro