Prea târziu te-am iubit…

Ascultând cuvintele apostolului Petru – „Este mai bine să suferiți pentru că ați făcut binele, decât să suferiți pentru că ați făcut răul” – ne putem întreba: este posibil să suferim, să plângem și totuși să ne numim fericiți? Sfântul părinte papa Benedict al XVI-lea, în cartea sa Isus din Nazaret, spune că există două tipuri de plâns: unul care a pierdut speranța, care nu se mai încrede în iubire și în adevăr, deci îl urmărește și îl distruge pe om din interior (ca Iuda); dar există și plânsul care derivă din zdruncinul provocat de adevăr și-l duce pe om la convertire, la rezistență în fața răului. Acest plâns însănătoșește pentru că-l învață pe om să spere, să creadă în prezența lui Cristos și în iertarea sa, îl învață pe om să iubească din nou (ca Petru). Suferința este o parte esențială a vieții. Ca și bucuria, ca și moartea, ca și tăcerea. Părți indispensabile. Dar întrebarea este: în suferințele noastre ce fel de plâns avem? Unul spre disperare sau unul plin de speranță?
Cuvântul sfântului Petru este cum nu se poate mai potrivit pentru timpul nostru: astăzi sunt mulți care vorbesc de rău creștinismul. Și poate au și motive. Provocarea este să ne întrebăm: nu cumva și din cauza noastră? Nu cumva din cauza comportamentului nostru? Tineri și bătrâni, copii și adulți, sănătoși sau bolnavi, bogați sau săraci, de multe ori suntem motiv de scandal pentru cei din jur. De aceea răsună astăzi: „Aveți grijă să fiți mereu cu conștiința curată, ca prin aceasta să rămână de rușine cei care vorbesc de rău purtarea voastră cea dreaptă în Cristos”. Da, să fim mereu cu conștiința curată. Chiar mai mult, spune apostolul Petru: „Fiți gata oricând să dați răspuns potrivit celor care vă întreabă despre nădejdea voastră”. Acum trebuie să dăm acest răspuns tuturor celor care privesc spre noi: care este speranța noastră? De fapt întrebarea corectă nu este care sau ce, ci întrebarea corectă e: „Cine este speranța noastră?” E Cristos!
Dar chiar este Cristos speranța noastră? Se vede acest lucru din comportamentul nostru? Dacă privim acum în noi și nu găsim prezența lui Cristos să o cerem cu rugăciuni intense. Să cerem și noi să ni-l trimită pe Duhul Adevărului, pe Mângâietorul inimilor noastre, pe Duhul Sfânt căci el nu încetează să fie păstrătorul speranței în inima omului: al speranței tuturor ființelor omenești și mai ales a celor care sunt în încercare și așteaptă cu încredere răscumpărarea trupurilor lor.
Reține
Știu în cine am sperat, în Domnul, învingătorul morții și al păcatului, și nu voi rămâne de rușine.

Duminică, 25 mai 2014 

† DUMINICA a 6-a a Pastelui
Ss. Beda Venerabilul, pr. înv.; Grigore al VII-lea, pp.; Maria Magdalena de’Pazzi, fc.
Fap 8,5-8.14-17; Ps 65; 1Pt 3,15-18; In 14,15-21

LECTURA I
Îşi puneau mâinile peste ei şi ei îl primeau pe Duhul Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 8,5-8.14-17
În zilele acelea, ⁵ Filip, unul dintre cei şapte diaconi, a ajuns într-o localitate a Samariei şi acolo a început să-l predice pe Cristos. ⁶ Iar mulţimile într-un cuget luau aminte la cele spuse de către Filip, auzind şi văzând semnele pe care le săvârşea. ⁷ Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, duhurile ieşeau scoţând strigăte puternice şi mulţi paralitici şi ologi s-au vindecat, ⁸ aşa încât o mare bucurie i-a cuprins pe toţi în acest oraş. ¹⁴ Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, ¹⁵ care, coborându-se, s-au rugat pentru ei ca să primească pe Duhul Sfânt. ¹⁶ Căci Duhul Sfânt nu se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră numai botezaţi în numele Domnului Isus. ¹⁷ Atunci îşi puneau mâinile asupra lor şi ei îl primeau pe Duhul Sfânt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 65,1-3a.4-5.6-7a.16 şi 20 (R.: 1)
R.: Înălţaţi lui Dumnezeu cântări de bucurie.
sau
Aleluia.
¹ Înălţaţi lui Dumnezeu cântări de bucurie,
voi, toţi locuitorii pământului!
² Cântaţi slavă numelui său, măriţi slava lui prin laudele voastre.
^3a Spuneţi lui Dumnezeu: „Cât de măreţe sunt lucrările tale. R.

⁴ Tot pământul se închină în faţa ta
şi cântă în cinstea ta, cântă numele tău”.
⁵ Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu.
Minunate sunt lucrările tale în faţa neamului omenesc. R.

⁶ El a prefăcut marea în pământ uscat
şi râul a fost trecut cu piciorul;
de aceea ne bucurăm de-a pururi.
^7a Căci el stăpâneşte pe vecie prin puterea lui. R.

¹⁶ Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi
şi vă voi istorisi ce a făcut el pentru sufletul meu.
²⁰ Binecuvântat să fie Dumnezeu care nu a respins rugăciunea mea
şi nu a îndepărtat de la mine bunătatea lui. R.

LECTURA A II-A
Prin trup a fost supus morţii, dar prin suflet a fost readus la viaţă.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 3,15-18
Preaiubiţilor, ¹⁵ căutaţi ca inimile voastre să fie pătrunse de sfinţenia Domnului Cristos şi fiţi gata oricând să daţi răspuns potrivit celor care vă întreabă despre nădejdea voastră. ¹⁶ Faceţi aceasta cu blândeţe şi cu respect, având grijă să fiţi cu conştiinţa curată, ca prin aceasta să rămână de ruşine cei care vorbesc de rău purtarea voastră cea dreaptă întru Cristos. ¹⁷ Căci, dacă aşa e voia lui Dumnezeu, e mai bine să suferiţi pentru că aţi făcut binele, decât să suferiţi pentru că aţi făcut răul. ¹⁸ Astfel şi Cristos a suferit moartea pentru păcatele oamenilor o dată pentru totdeauna; el, cel drept, a murit pentru cei vinovaţi, ca să ne conducă pe noi la Dumnezeu. Prin trup a fost supus morţii, dar prin suflet a fost readus la viaţă.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 14,23
(Aleluia) Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, spune Domnul;
şi Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi ruga pe Tatăl şi vă va trimite un alt Mângâietor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,15-21
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ¹⁵ „Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele, ¹⁶ iar eu îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Apărător vă va da vouă, ca să fie cu voi pentru totdeauna. ¹⁷ El este Duhul adevărului pe care lumea nu poate să-l primească, pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte; însă voi îl cunoaşteţi, pentru că rămâne la voi şi pentru că este în voi. ¹⁸ Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. ¹⁹ Peste puţin timp, lumea nu mă va mai vedea; însă voi mă veţi vedea, pentru că eu sunt viu şi voi de asemenea veţi fi vii. ²⁰ În ziua aceea veţi recunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, că voi sunteţi în mine şi eu în voi. ²¹ Cine primeşte poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte; iar cine mă iubeşte pe mine va fi iubit de către Tatăl meu, şi-l voi iubi şi eu, şi mă voi arăta lui.

Cuvântul Domnului