Prea târziu te-am iubit…

„Domnilor, ce trebuie să fac pentru a mă mântui?” Iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Isus și te vei mântui tu și casa ta”. Rostită sau nu, întrebarea aceasta trebuie să facă parte din viața noastră. Preocuparea pentru mântuire trebuie să devină felul nostru de a fi. Mai ales că această întrebare este una personală și cere mereu un răspuns personalizat: „Eu ce trebuie să fac pentru a mă mântui?”
Când au loc simpozioane și este lăsat un timp pentru discuții libere și pentru intervențiile auditoriului, mulți nu pun întrebări din frică. Toți au întrebări, gânduri, frământări, dar doar unii vorbesc. Nu întrebăm pentru că ne temem să nu punem vreo întrebare incomodă. Ne temem că modul nostru de a formula este mai puțin academic. Ne temem că nu vom primi răspuns. Dar poate cel mai mult ne temem că răspunsul pe care îl vom primi va aduce în viața noastră anumite obligații. Multe răspunsuri aduc cu sine alte întrebări și atunci va trebui să dăm și noi explicații. Multe răspunsuri solicită, așa că mai bine nu întrebăm.
Dar această întrebare – „Ce trebuie să fac pentru a mă mântui?” – trebuie să fie pusă indiferent de cerințele pe care le presupune răspunsul. Iar răspunsul, după cum am văzut, este atât de simplu, dar în același timp atât de profund: crede! Crede în Domnul Isus! Crede în Isus Cristos și te vei mântui! Crede în Dumnezeu și te vei mântui tu și-i vei atrage spre mântuire și pe cei din casa ta, pe cei dragi ai tăi. Crede!
Și de aici ne îndreptăm gândul spre un alt cuvânt al Scripturii: „Cred, Doamne. Vino în ajutorul necredinței mele” (cf. Mc 9,24). Oricât de mult am crede, tot avem nevoie de ajutor, tot avem nevoie de mai multă credință. Trebuie să ne asociem mereu rugăciunii acestui tată, dar și rugăciunii apostolilor: „Doamne, mărește-ne credința!” (Lc 17,5). Totodată să nu uităm că în orice suflet credința adevărată este însoțită de bucurie. Unde lipsește bucuria, acea fericire interioară, acolo și credința dă semne de oboseală, de slăbiciune sau de inexistență. Iată ce ne spune astăzi Scriptura: „Atunci (apostolii) au făcut cunoscut cuvântul lui Dumnezeu, lui și tuturor celor care trăiau în casa lui… și împreună cu toată casa au trăit din plin bucuria că au crezut în Dumnezeu”.
Aceasta este misiunea noastră: să trăim din plin bucuria că am crezut în Dumnezeu. Acest lucru trebuie să-l căutăm în această zi: credința care ne duce la mântuire în viața de apoi și ne dă puterea de a ne bucura pe acest pământ.
Reține
Astăzi trebuie să lăsăm să se vadă în viața noastră bucuria de a fi creștin.

Marţi, 27 mai 2014 

Marti din saptamâna a 6-a a Pastelui
Sf. Augustin din Canterbury, ep. *
Fap 16,22-34; Ps 137; In 16,5-11

LECTURA I
Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta.
Citire din Faptele Apostolilor 16,22-34
În zilele acelea, ²² în oraşul Filipi, mulţimea s-a ridicat împotriva lui Paul şi a lui Sila; autorităţile au poruncit să fie despuiaţi de hainele lor, pentru a-i bate cu vergi. ²³ După ce i-au frânt în bătăi, i-au aruncat în închisoare, poruncind gardianului să-i păzească cu grijă. ²⁴ Acesta, pentru a împlini porunca primită, i-a închis în încăperea cea mai dinăuntru şi le-a strâns picioarele în butuci. ²⁵ Către miezul nopţii, Paul şi Sila se rugau şi-i cântau lui Dumnezeu, iar ceilalţi deţinuţi ascultau. ²⁶ Deodată, a avut loc un cutremur puternic de pământ ce a zguduit temeliile închisorii. În acelaşi timp s-au deschis toate uşile şi le-au căzut lanţurile. ²⁷ Trezindu-se din somn, gardianul a văzut că porţile închisorii erau deschise şi, crezând că deţinuţii au fugit, a scos sabia ca să se sinucidă. ²⁸ Însă Paul a strigat cu glas puternic: „Să nu-ţi faci nici un rău, pentru că toţi suntem aici!” ²⁹ Gardianul a cerut o lumină şi, tremurând din toată fiinţa, a alergat înăuntru şi s-a aruncat la picioarele lui Paul şi ale lui Sila. ³⁰ Apoi i-a scos afară şi i-a întrebat: „Domnilor, ce trebuie să fac pentru ca să mă mântuiesc?” ³¹ Iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta”. ³² Atunci au făcut cunoscut cuvântul lui Dumnezeu, lui şi tuturor celor care trăiau în casa lui. ³³ Iar el, luându-i la sine chiar în acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi a fost botezat el şi toţi ai săi. ³⁴ Apoi i-a invitat la el pe Paul şi pe Sila, a pus masa şi împreună cu toată casa au trăit din plin bucuria că au crezut în Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL 137,1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 3a)
R.: Tu mă asculţi, Doamne, când strig către tine.
sau
Aleluia.
¹ Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele mele.
^2a Îţi cânt înaintea îngerilor,
mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

^2bc Laud numele tău pentru bunătatea şi fidelitatea ta,
căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor tale.
³ În ziua în care te-am chemat m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. R.

^7c Dreapta ta mă mântuieşte.
⁸ Domnul va duce la bun sfârşit ceea ce a început în mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică.
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale. R.

ALELUIA In 16,7-13
(Aleluia) Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul;
el vă va învăţa în întregime adevărul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă nu mă voi duce, Apărătorul nu va veni la voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,5-11
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ⁵ „Acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: Unde te duci? ⁶ Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea v-a copleşit inima. ⁷ Totuşi vă spun adevărul: Este în folosul vostru ca să mă duc; căci dacă nu mă duc, Apărătorul nu va veni la voi, iar dacă mă duc vi-l voi trimite. ⁸ Când va veni va da pe faţă greşeala lumii cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată. ⁹ Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine; ¹⁰ cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl meu şi nu mă veţi mai vedea; ¹¹ cu privire la judecată, pentru că stăpânul acestei lumi a fost judecat.

Cuvântul Domnului