Prea târziu te-am iubit…

În pofida timpurilor dificile pe care le traversează țara noastră, sunt multe virtuți ale românilor care continuă să strălucească. Sunt mulți cei care au refuzat spiritul de turmă ce ne poartă spre rău și indiferență iar în mijlocul dezgustului și al întunericului din jurul lor au continuat să fie „sarea pământului și lumina lumii”. Știm cu toții că una dintre „virtuțile” despre care se amintește mereu atunci când se vorbește despre români sau România este ospitalitatea.

Această virtute cu care a fost înzestrată văduva din Sarepta Sidonului – și care i-a fost răsplătită de Domnul prin profetul Ilie – este un dar. Nu toți știm să-l primim pe celălalt și să-i oferim din ceea ce avem. Nu toți știm să ne comportăm cu ceilalți într-un mod binevoitor, fără gânduri meschine și fără să urmărim vreun profit. Nu toți reușim să ne smulgem din egoism sau avariție. Ba mai mult, nu toți reușim să avem încredere în ospitalitatea sau generozitatea celuilalt. Este adevărat că unii au ajuns să facă din „ospitalitate” o afacere și atunci în inima multora s-a instalat neîncrederea, îndoiala. Însă sunt încă mulți oameni care au o inimă în care strălucește această virtute. Noi cum suntem în fața nevoilor celorlalți? Când am fost ultima dată ospitalieri și cum ne-am comportat cu cei care ne-au cerut ajutorul? Câtă încredere avem în ospitalitatea celuilalt?

În privința ospitalității se poate discuta și pe plan spiritual: să știi să fii ospitalier cu Cristos și evanghelia sa, să știi să-l primești în inima ta pe Domnul care a rămas cu noi în Sfânta Taină, să știi să primești și să îndeplinești „vocația” pe care el ți-o încredințează. Așadar, meditând prima lectură avem posibilitatea să ne analizăm nu doar ospitalitatea devenită proverbială în relațiile cu ceilalți, ci și atitudinea noastră față de Domnul și planul său cu noi, reacția noastră în fața lui Cristos care zilnic bate la ușa inimii noastre. Astăzi el vrea să fie oaspetele nostru și ne cere ca, avându-l pe el în inima noastră, să fim „sarea pământului și lumina lumii”. Doar atunci când Cristos devine un oaspete bine primit, devine unul care începe să facă parte din viața noastră și fără de care simțim că nu mai putem trăi, doar atunci faptele noastre vor străluci înaintea oamenilor și Tatăl nostru ceresc va fi preamărit.

Reține

Să fii ospitalier nu înseamnă doar să împarți pâinea ta cu cel sărac, ci să știi să împarți cu el și comorile spirituale, să-l faci părtaș de evanghelia pe care Cristos ți-a dăruit-o.

Marţi, 10 iunie 2014 

Marti din saptamâna a 10-a de peste an
Ff. Ioan Dominici, calug; Diana, fc.
1Rg 17,7-16; Ps 4; Mt 5,13-16

 

LECTURA I
Făina din vas nu s-a terminat, aşa cum a vorbit Domnul prin gura lui Ilie.
Citire din cartea întâi a Regilor 17,7-16
În zilele acelea, ⁷ la porunca profetului Ilie n-a mai căzut în toată ţara nici o picătură de ploaie, de aceea şi pârâul din care bea profetul a secat. ⁸ Atunci Domnul i-a vorbit lui Ilie, spunându-i: ⁹ „Ridică-te, mergi la Sarepta în ţinutul Sidonului şi locuieşte acolo; eu i-am poruncit unei văduve să se îngrijească de hrana ta”. ¹⁰ Ilie a plecat spre Sarepta şi când a ajuns la poarta cetăţii a întâlnit acolo o văduvă care culegea vreascuri. El a strigat-o şi i-a spus: „N-ai vrea să-mi aduci într-un urcior puţină apă ca să beau?” ¹¹ Şi ea a plecat să scoată, dar el a strigat după ea: „Adu-mi şi o bucată de pâine”. ¹² Ea a răspuns: „Jur pe Domnul Dumnezeul tău cel viu, că nu am pâine; am doar un pumn de făină într-un vas şi un pic de ulei într-un urcior. Strâng câteva vreascuri şi mă întorc să pregătesc pentru mine şi pentru fiul meu ceea ce a mai rămas; mai mâncăm o dată şi apoi vom muri”. ¹³Atunci Ilie i-a spus: „Nu te teme. Mergi şi fă ce ai spus, dar mai întâi coace pentru mine o pâine mică şi adu-mi-o, apoi vei face pâine pentru tine şi pentru fiul tău. ¹⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din vas nu se va termina şi uleiul din urcior nu va scădea, până în ziua în care Domnul va da ploaie pentru a uda pământul”. ¹⁵ Femeia a mers să facă ceea ce i-a cerut Ilie; şi multă vreme profetul, ea însăşi şi fiul ei au avut ce mânca. ¹⁶ Făina din vas nu s-a terminat şi uleiul din urcior n-a scăzut, aşa cum a vorbit Domnul prin gura lui Ilie.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 4,2-3.4-5.7-8 (R.: 7a)
R.: Fericit este omul care îşi pune nădejdea în Domnul.
² Dumnezeule, mântuirea mea, când strig tu îmi răspunzi,
când sunt la strâmtoare, tu mă scoţi în larg;
ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea.
³ Voi, oamenilor, până când veţi fi cu inima împietrită?
Până când veţi iubi deşertăciunea
şi veţi alerga după minciună? R.

⁴ Să ştiţi că Dumnezeu face minuni
pentru acela pe care îl iubeşte:
Domnul mă aude când strig către el.
⁵ Cutremuraţi-vă în faţa Domnului şi nu păcătuiţi!
Meditaţi acestea în timpul odihnei voastre
şi veţi avea parte de alinare. R.

⁷ Mulţi spun: „Cine ne va arăta fericirea?”
Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi
lumina feţei tale, Doamne!”
⁸ Tu pui mai multă bucurie în inima mea
decât au ei atunci când li se înmulţeşte
rodul grâului şi al vinului. R.

ALELUIA Mt 5,16
(Aleluia) Astfel să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor,
ca văzând ei faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru. (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi sunteţi lumina lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,13-16
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ¹³ „Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic; va fi aruncată afară şi oamenii o vor călca în picioare. ¹⁴ Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe un munte. ¹⁵ Nici nu pune cineva sub obroc o candelă aprinsă, ci o pune în sfeşnic pentru ca să lumineze tuturor celor din casă. ¹⁶ Tot aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri”.

Cuvântul Domnului